Sentința civilă nr. 271/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 271
Ședința publică din 17 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător Grefier: A. Lăcrimiora
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C. V. , domiciliat în Z., str. M., nr.1, bl. P21, sc. A, ap. 11, jud. S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a Finanțelor P. S., A. Finanțelor P. a Municipiului Z. , ambele cu sediul în Z., str. Piața I. M., nr. 15, jud. S., A. F. pentru M., cu sediul în B., sector 6, S. I. și chemata în garanție A. F. pentru M. - M.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, raportat la obiectul cauzei și actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa reclamantul B. C. V. a chemat în judecată pârâtele D.G.F.P. S. -
Finanțelor P. Z. și A. F. pentru M. solicitând a se dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 34338/_ și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2404 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituire efectivă. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat un autoturism, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească o taxă de poluare în sumă de 2404 lei, taxă pe care o consideră nelegală față de prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin întâmpinarea depusă, D. G. a Finanțelor P. S., a invocat excepția inadmisibilității acțiunii întrucât nu s-a parcurs procedura administrativ jurisdicțională prevăzută de Codul de procedură fiscală și nici nu atacă un act administrativ în înțelesul art.2 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, solicitând respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă. Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe motiv că taxa a fost încasată în baza Legii nr.9/2012 - OG 50/2008, care respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful l din Tratatul Comunității Europene.
Pârâta DGFP S. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. - M. M. B. solicitând ca în cazul în care va fi admisă acțiunea și va cădea în pretenții, să fie obligată chemata în garanție la restituirea sumei reprezentând taxa pentru emisiile poluante.
Chemata în garanție nu a depus întâmpinare în cauză și nu a fost reprezentată în instanță.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP S. este nefondată și va fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP S. este întemeiată și va fi admisă întrucât se constată că această instituție nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamantă, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele :
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 2404 lei, cu titlu de taxă pentru emisii poluante, așa cum rezultă din chitanța seria TS 9 nr. 0416146 din_, fila 7.
Prin cererea adresată AFP Z. reclamantul a făcut dovada că a solicitat restituirea sumei, ca fiind contrară reglementărilor, însă cu adresa nr. 39672/_ emisă de AFP Z. i-a fost comunicat refuzul la cererea acestuia de restituire a taxei, pe motiv că suma solicitată nu se încadrează la sume de restituit contribuabililor.
Potrivit dispozițiilor art.4 Legii nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa 4 a HG nr.9/2012.
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text:
Trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; să existe o similitudine sau un "raport de concurență" între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor
Altfel spus atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 nu se deosebește cu nimic de taxa de poluare reglementată prin OUG 50/2008, astfel că prezenta lege îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE întrucât:
Există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România ("produsele importate") și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România ("produsele naționale")-Ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 1/2012 pentru modificarea Legii 9/2012, taxa aplicabilă la vânzarea autoturismelor înmatriculate înainte de 2007 a fost suspendată, astfel că discriminarea între autoturismele deja înmatriculate în România și cele înmatriculate într-un stat comunitar, subzistă. Există un "raport de concurență" între produsele importate și produsele naționale. Astfel,
în principiu, alegerea consumatorului se poate îndrepta fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat într-un alt stat membru, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Din moment ce taxa de poluare se datorează doar pentru "produsele importate" (autoturisme second- hand înmatriculate într-un alt stat membru), iar nu și pentru "produsele naționale" (autoturisme second- hand deja înmatriculate în România), este evident faptul singurul obiectiv al taxei de poluare este diminuarea consumului produselor importate. În aceste condiții, alegerea consumatorului este în mod evident influențată, datorită existenței taxei de poluare el fiind înclinat să achiziționeze un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Practic, ca urmare a elaborării Legii nr.9/2012, nu s-a modificat cu nimic tratamentul fiscal discriminatoriu de care se "bucurau" anterior autoturismele second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, conform art. 2141 - 2143 Cod fiscal.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față și va fi admisă, în sensul obligării pârâtei AFP Z. la restituirea sumei solicitate.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data plății până la data restituirii efective a sumei.
În ceea ce privește cererea formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. instanța a reținut că:
Reclamantul a depus în probațiune copie de pe chitanța care atestă achitarea taxei de poluare la ghișeul din cadrul Administrației Finanțelor P. Z. .
Conform art.1 din O.U.G. 50/2008 sumele astfel încasate, se fac venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, între reclamant și pârâta A. F. Pentru M. nu există un raport juridic direct care să oblige această pârâtă la restituire.
Raportul juridic în baza căruia suma solicitată a ajuns în patrimoniul Administrației F. Pentru M., există doar între această din urmă pârâtă și A. Finanțelor P. Z. .
În consecință, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A.
F. pentru M., ca nefondată.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. va fi admisă și aceasta va fi obligată la restituirea sumei către AFP Z., care a încasat suma reprezentând taxa de poluare, având în vedere că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M. conform HG nr. 686/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, art. 3 alin. 6-8.
Chiar actul prin care a fost achitată taxa atestă că aceasta a fost virată în contul 51161009 care este, conform alin. 8 art. 3 din HG nr. 686/2008, contul Administrației F. pentru M. .
Se va respinge ca inadmisibilă cererea privind anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 34338/_ întrucât aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul definit de art. 2 din Legea 554/2004.
Cererea privind acordarea cheltuielile de judecată, va fi respinsă, întrucât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii .
Respinge acțiunea față de pârâta D. G. a Finanțelor P. S., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite acțiunea reclamantului B. C. V. , domiciliat în Z., str. M., nr. 1, bl. P21, sc. A, ap. 11, jud. S. și dispune obligarea pârâtei A. Finanțelor P. Z. să restituie acestuia suma de 2404 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, cu dobânda legală aferentă de la data achitării până la restituirea efectivă.
Respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului privind anularea deciziei nr. 34338/_
.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F.
pentru M. .
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | GREFIER | |
C. N. C. | A. | L. |
Red. C.N.C. / A.L./_ / 7 ex.
com. 5 ex.
