Decizia civilă nr. 4245/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
cod operator date cu caracter personal 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4245/2013
Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER :V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții M. AFACERILOR INTERNE și I. DE P. J. S., împotriva sentinței civile nr. 63 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, cauza privind și pe intimații V. I. și C. DE J. A I. DIN C. M. A. ȘI I., având ca obiect anulare act administrativ decizie de impunere.
Modificarea compunerii completului s-a făcut potrivit procesului- verbal din data de_, urmare a admiterii declarației de abținere formulată în cauză.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimatul V. I., legitimat cu C.I. seria SX nr. 1. eliberată de Mun. Z. la data de_ .
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului V. I., prin care s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr.civ., este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri.
Intimatul V. I. arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul intimatului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Intimatul V. I. solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței pronunțate de către Curtea de Apel Cluj pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.63 din 24 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de reclamantul
V. I. în contradictoriu cu pârâții I. DE P. J. S. și C. DE J. A I. DIN C. M. A. ȘI I. și s-a dispus
anularea Hotărârii nr. 121 din_ emisă de C. DE J. A I. DIN C. M. A. ȘI I. precum și a art. 1, lit. b) din Decizia de imputare nr. 1165/_ și a Hotărârii nr. 1245/_ emise de I. DE P. J. S. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prin decizia de imputare nr. 1165/_, emisă de IPJ S., reclamantului i s-a imputat suma de 7.253 lei, reprezentând sume acordate eronat în perioada_ -_ către dl. Prodan G. -Sandu, cu titlu de indemnizație pentru munca cu cifru de stat, prin emiterea actului administrativ de acordare a indemnizației de cifru cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, respectiv neurmărirea existenței sau inexistenței avizului pentru munca cu cifru de stat. Răspunderea materială a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1, 2 și 3 din OG nr. 121/1998.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1245/_, iar plângerea formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Hotărârea nr. 121/_ emisă de C. de J. a I. din cadrul M. A. și I. .
S-a reținut ca stare de fapt, în cuprinsul actelor contestate, că în mod eronat Prodan G. -Sandu a încasat fără drept, în perioada_ -_ sume reprezentând indemnizația pentru munca cu cifru de stat, cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, respectiv inexistența avizului pentru munca cu cifru de stat. S-au reținut în sarcina reclamantului dispozițiile art. 24 alin. 1-3 din OG nr. 121/1998, culpa reclamantului constând în emiterea actului de administrativ de acordare a indemnizației de cifru cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, respectiv neurmărirea existenței sau inexistenței avizului pentru munca cu cifru.
A considerat reclamantul că nu se poate reține nici o vinovăție în sarcina sa, pe de o parte dat fiind faptul că normele privind munca cu cifrul sunt cuprinse într-un Ordin al cărui conținut este calificat ca strict secret, astfel încât nu a avut cunoștință despre aceste prevederi și, pe de altă parte, că exista un aviz emis de Serviciu de Informații și Protecție Internă S. la solicitarea Serviciului Cabinet, respectiv avizul cu nr. S/545660/_ și pe care el l-a considerat valabil, motiv pentru care a inițiat actul administrativ de acordare a indemnizației.
Analizând susținerile reclamantului, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 24 din OG nr. 121/1998, răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse instituțiilor publice prevăzute la art. 2 poate fi stabilită numai în cazul în care acestea au fost constatate în cel mult 3 ani de la data producerii lor; (2) Obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, a contravalorii bunurilor ori serviciilor nedatorate, se poate face numai în cazurile în care paguba a fost constatată în cel mult un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori de când au beneficiat de serviciile nedatorate. În cazul constatării pagubei după un an de la data primirii sumelor sau bunurilor ori a beneficierii de serviciile nedatorate, dar nu mai târziu de 3 ani de la aceasta data, răspunderea materială se va stabili în sarcina celor din vina cărora s-a produs paguba.
Prin urmare, pentru a putea fi atrasă răspunderea reclamantului, trebuie să se rețină vina sa în acordarea indemnizației de muncă cu cifru care să fi determinat producerea pagubei.
În acest context, Curtea a constatat că munca cu cifrul de stat era reglementată în cuprinsul Instrucțiunilor nr. nr. 00479/1995, care au caracterul de strict secret. Cu toate acestea, Curtea nu poate primi afirmația reclamantului în sensul că nu ar fi avut cunoștință despre cuprinsul acestui
act, în condițiile în care, din cuprinsul înscrisului depus la fila 17 dosar, semnat de către reclamant, rezultă contrariul, respectiv că avea cunoștință despre actele necesare pentru a se putea acorda indemnizația privind lucrul cu cifru.
Cu toate acestea, din înscrisurile transmise de către intimați, puse la dispoziția instanței, respectiv din conținutul dispoziției nr. S1545660/_
, care nu a fost niciodată revocată, a rezultat că reclamantul a avut motive întemeiate să considere că Prodan G. Sandu era avizat să desfășoare munca cu cifru, astfel încât nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa de natură a antrena răspunderea materială, conform dispozițiilor OG nr. 121/1998.
Prin urmare, Curtea a constatat că în speță nu erau întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 24 din OG nr. 121/1998 pentru a se putea antrena răspunderea reclamantului, în lipsa oricărei culpe a acestuia referitoare la modalitatea de acordare a indemnizației pentru munca cu cifrul de stat.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că actele administrative atacate sunt nelegale și netemeinice, cererea formulată fiind întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus în consecință.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. Afacerilor Interne și I. de P. J. S.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu consecința respingerii acțiunii intimatului- reclamant, ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că singurul considerent al instanței de fond la admiterea prezentei acțiunii este acela că "avizul nr. S/545600/_ nu a fost niciodată revocat, astfel încât intimatul - reclamant a avut motive întemeiate să considere că numitul Prodan G. Sandu era avizat să desfășoare munca cu cifru, astfel încât nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa de natură a antrena răspunderea materială, conform dispozițiilor O.G. nr. 121/1998".
Solicită a se constata că instanța de fond, la pronunțarea hotărârii atacate nu a ținut cont de faptul că la data de_ a fost emisă Dispoziția șefului I.P.J. S. nr. S/6 prin care cms. Prodan Sandu a fost repus în drepturi în noul stat de organizare, în dreptul acestuia la poziția 2 figurând la rubrica observații că beneficiază de indemnizație pentru munca cu cifru de stat. Această situație s-a menținut și la emiterea dispoziției de personal nr. S/28/_ .
Potrivit art. 4 din procedura evidenței și circuitului ordinelor/dispozițiilor de personal, completarea rubricilor din statele de organizare din Anexa nr. 22 la Dispoziția D.G.M.R.U. nr. II/960/_ privind procedurile și formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I., structurile de resurse umane vor urmări permanent și modificările de structură intervenite, luând măsurile ce se impun.
Arată că la data emiterii dispozițiilor de personal, mai sus amintite, intimatul-reclamant deținea funcția de șef serviciu resurse umane din cadrul
S., având astfel posibilitatea remedierii deficiențelor în ceea ce privește acordarea/sistarea indemnizației pentru lucru cu cifru de stat.
Având în vedere că, între data emiterii avizului nr. S/545600/_ și data emiterii ultimei dispoziții de personal nr. S/28/_, prin care cms. Prodan Sandu a fost repus în drepturi în noul stat de organizare, au trecut mai bine de 5 ani, existând astfel posibilitatea ca cele reținute în cuprinsul
avizului să nu mai corespundă realității de fapt de la data emiterii dispoziției de personal nr. S/2X/_ .
Astfel, este evidentă culpa intimatului-reclamant la acordarea sporului in discuție, întrucât acesta nu a urmărit din neglijență/greșeală modificările de structură intervenite, respectiv dacă acel aviz corespundea situației de fapt de la data repunerii în drepturi.
Cu alte cuvinte, fapta intimatului-reclamant de a sta în pasivitate. acesta limitându-se doar la a constata existența avizului, fără a verifica dacă acesta mai corespunde realității, nu poate fi imputată decât lui (culpă simplă. greșeală), întrucât acesta avea posibilitatea, și totodată obligația, de a verifica valabilitatea avizului, însă nu a realizat acest lucru, deși așa cum am arătat trebuia să verifice acest aspect.
de P. J. S. prin recursul formulat solicită admiterea acestuia, anularea in parte a Hotararii sefului I. ui J. de P. S. nr. 1245/_ si anularea in parte a Deciziei de imputare nr. 1165/_, pe care o considera netemeinica si nelegala.
Apreciază ca sentința pronunțata de instanta de fond nu este motivata în fapt si în drept, respectiv în dispozitivul acesteia se menționeaza ca pentru atragerea răspunderii materiale a contestatorului trebuia retinuta vina acestuia in acordarea indemnizației privind lucrul cu cifrul. Ceea ce nu a observat instanta de fond este aceea ca la data de_ a fost emisa Dispozitia sefului inspectoratului nr.S/6 prin care cms. Sef Prodan G. Sandu a fost repus in drepturi in noul stat de organizare, in dreptul acestuia la pozitia 2 figurand la rubrica "observații" ca beneficiaza de indemnizatie pentru munca cu cifru de stat. Situația s-a menținut si la emiterea dispoziției de personal nr. S/28/_ (repunere in noul stat de organizare). Potrivit art.4 - procedura evidentei si circuitului ordinelor/dispozitiilor de personal, completarea rubricilor din statele de organizare din Anexa 22 la Dispoziția nr. 11/960/20._ privind procedurile si formularele utilizate in activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, structurile de resurse umane vor urmari permanent si modificările de structura intervenite, luând masurile ce se impun. La data emiterii ambelor dispoziții de personal mai sus amintite (S/6/_ si S/28/_ ) dl. Cms. Sef V.
avea functia de sef al Serviciului Resurse Umane, având posibilitatea remedierii deficientelor de natura tehnica in ceea ce privește obținerea avizului pentru munca cu cifru de stat si/sau sistarea acordării indemnizației pentru lucru cu cifru de stat, insa nu a efectuat niciun demers pentru remedierea acestor deficiente.
Apreciază ca vina reclamantului este vădita in ceea ce privește acordarea indemnizației pentru munca cu cifru d.lui cms. Sef Prodan Sandu fara îndeplinirea cerințelor prevăzute de Instructiunile 00479/1995. Avizul SIPI la care face referire instanta de fond era doar un înscris alături de celelalte necesare în vederea transmiterii dosarului pentru acordarea avizului de catre Directia Generala de Comunicatii si Tehnologia Informatiei.
Pe de alta parte, în dispozitivul aceleiași sentințe se precizeaza ca s-a înlăturat obiecția referitoare la sustinerea reclamantului ca nu cunostea prevederile acestui act normativ intern, totuși nu se poate retine nicio culpa a reclamantului referitoare la modalitatea de acordare a indemnizației pentru munca cu cifrul de stat, motiv pentru care apreciază ca exista o contradicție de termeni .Totodata instanta de fond a menționat in mod gresit ca dispozitia prin care s-a acordat indemnizația pentru munca cu cifrul nu a fost niciodata revocata - aceasta fiind revocata prin emiterea dispoziției sefului inspectoratului nr. 1/350/_ - proiect initiat de structura la care
reclamantul avea functia de sef serviciu. Mai mult, aceeasi instanta s-a pronunat in dosarul cu nr. dos._ in sensul respingerii ca nefondate a cererii depuse de cealalta persoana obligata la repararea pagubei - dl. Cms. Sef Prodan Sandu (in aceeasi ordine de idei instanta de fond pronunțând doua hotarari contrarii- una prin care se constata ca legale si temeinice actele administrative atacate si una prin care se constata nelegalitatea acestora).
In fapt, contestatorul a formulat plângere împotriva Hotararii nr. 121/_ a Comisiei de J. a I. din cadrul M.A.I., hotarare care a mentinut decizia de imputare nr. 1165/_ emisa de IPJ S., prin care i s-a imputat contestatorului suma de 7253 lei reprezentand suma de bani acordata eronat in perioada_ -_ către dl.Proddan Sandu cu titlu de indemnizație pentru munca cu cifrul de stat, prin emiterea actului administrativ de acordare a indemnizației de cifru cu încălcarea prevederilor legale în domeniu, respectiv neurmărirea existenței sau inexistentei avizului pentru munca cu cifru de stat.
Decizia de imputare a fost emisa in urma cercetării administrative efectuate de catre o comisie numita in acest sens prin dispoziția de zi pe unitate nr. 72/2001/146/_, cercetare în urma căreia s-a încheiat procesul-verbal de cercetare administrativa nr. 1048/_ .
C. de cercetare a retinut ca vinovati de producerea pagubei in cuantum total de 10083 lei sunt: Prodan Gherorghe Sandu pentru suma de 2830 lei ( reprezentând contravaloarea sporului pentru munca cu cifrul de stat încasat necuvenit pentru perioada_ -_ si dl. V. I. pentru suma de 7235 lei ( prin aplicarea prevederilor art.24 alin.2 teza 2 din OG 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor). In acest sens, în vederea recuperarii prejudiciului creat, pe numele celor doua persoane mai sus mentionate a fost emisa Decizia de Imputare nr.1165/_ in cotele parti mai sus mentionate din cuantumul total al pagubei.
Impotriva titlului executoriu, ambele persoane au formulat contestatii la C. de Solutionare a Contestatiilor din cadrul IPJ S. care s-a pronuntat prin Hotararea nr.1245/_ in sensul respingerii acestora ca neintemeiate.
Nemultumiti de hotararea luata, cele doua persoane au inaintat plangeri la C. de J. a I. . Decizia de imputare a fost mentinuta de aceasta autoritate jurisdictionala.
Contestatorul nu a solicitat anularea deciziei de imputare si a actelor subsecvente pentru motive ce tin de nelegalitate procedurala, considerând doar ca nu avea cunostinta de IMAI 00479/1995, care prevede ca personalul care lucreaza cu cifrul de stat necesita avizarea de catre Directia Generala de Comunicatii si Tehnologia Informatiei.
Contestatia nu a fost insotita de documente sau dovezi in aparare.
Apreciază ca aceasta obiecție (a necunoașterii prevederilor legale) nu este verosimila întrucât pe parcursul cercetării administrative a fost înlăturata (pagina 4 alin. 2 din procesul verbal de cercetare administrativa) .
Referitor la cea de-a doua obiectie ridicata de contestator (respectiv ca cercetarea administrativa trebuia sa fie efectuata de catre organele de control si îndrumare din cadrul IGPR care au efectuat un control in cursul lunii mai 2011, apreciază ca aceasta sustinere este nefondata. Si aceasta obiectie a fost luata in considerare pe parcursul cercetării administrative cat si ca urmare a soluționării contestației de catre seful IPJ S. (hotararea 1245/_ - pag. 2 alin. 3 si 4 din aceasta hotarare).
Intrucat constatarea pagubei s-a făcut dupa un an de la data primirii sumelor de bani reprezentând indemnizația pentru lucrul cu cifru, in aplicarea prevederilor art. 24 alin.2 din OG 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, in mod corect comisia de cercetare administrativa a stabilit obligarea la restituirea sumelor incasate pe timp de un an in urma de la cms. Sef. Prodan Sandu G., pentru restul sumei fiind obligat la restituire dl, Cms. Sef. V. I. . Contestatorul nu a contestat modalitatea de obligare la restituirea sumelor. "Buna "credinta", respectiv convingerea ferma a existentei avizului Directiei Generale de Comunicatii si Tehnologia Informatiei din cadrul MAI, prevazuta de pct. 109 lit.a din IMAI 830/1999 a fost luata in considerare la individualizarea raspunderii materiale a d-Iui cms. sef Prodan Sandu (respectiv obligarea la restituirea sumelor incasate pe timp de un an in urma socotit de la data constatarii lor).
Față de aspectele învederate, solicită a se constata că acțiunea contestatorului este lipsită de temei legal și, pe cale de consecință, să o respingeți ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 5 aprilie 2013, V. I. solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând recursul declarat de către pârâți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea le-a apreciat ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme confirmă că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art.
6 implică, mai ales, în sarcina tribunalului, obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților
sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată,
întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța a ținut cont de argumentele pe care participanții la procedură le-au prezentat în susținerea cererii formulate fiind, de asemenea, analizate și apărările susținute, soluționarea cererii fiind rezultatul analizei textelor legale incidente cauzei.
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate, față de conținutul înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond apare ca motivată astfel că o încălcare a dreptului la un proces echitabil din această perspectivă apare ca fiind nefondată.
Prin decizia de imputare nr.1165 din data de_ s-a dispus imputarea sumei de 10.083 lei către reclamantul V. I. și numitul Prodan
G. -Sandu.
S-a stabilit că reclamantul trebuie să plătească suma de 7.253 lei reprezentând sume acordate eronat în perioada_ -_ numitului Prodan G. -Sandu cu titlu de indemnizație pentru munca cu cifru de stat, prin emiterea actului administrativ de acordare a indemnizației cu încălcarea prevederilor legale în domeniu respectiv neurmărirea existenței sau inexistenței avizului pentru munca cu cifru de stat.
Apreciind actul administrativ emis ca fiind nelegal, reclamantul a urmat procedura administrativă de contestare, iar prin hotărârea nr.121 din data de_, C. de J. a I. din MAI respinge plângerile formulate atât de către reclamant cât și de către numitul Prodan.
Susține reclamantul că decizia de imputare este nelegală întrucât nu ține cont că indemnizația a fost acordată anterior investirii sale în funcție în baza avizului nr.S/545660 din data de_ emis de Serviciul de Informații și Protecție Internă S. iar problematica lucrului cu cifru este gestionată de către Serviciul Cabinet astfel că responsabilitatea avizării și respectarea metodologiei în domeniu revine acestui compartiment, invocând, așadar, că nu a cunoscut conținutul ordinului IMAI nr. 00479/1995, care prevede că
personalul care lucrează cu cifrul de stat necesita avizarea de către Direcția Generala de Comunicații si Tehnologia Informației.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că la data de_ a fost emisă Dispoziția șefului I.P.J. S. nr. S/6 prin care numitul Prodan G. -Sandu a fost reîncadrat în noul stat de organizare a instituției iar la rubrica observații s-a menționat că acesta beneficiază de indemnizație pentru munca cu cifru de stat, mențiune ce s-a păstrat și la emiterea dispoziției de personal nr. S/28/_ .
Curtea reține că potrivit art. 4 din procedura evidenței și circuitului ordinelor/dispozițiilor de personal, completarea rubricilor din statele de organizare din Anexa nr. 22 la Dispoziția D.G.M.R.U. nr. II/960/_ privind procedurile și formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unitățile M.A.I., structurile de resurse umane vor urmări permanent și modificările de structură intervenite, luând măsurile ce se impun.
Așadar, la data emiterii dispozițiilor de personal, amintite anterior, reclamantul care deținea funcția de șef serviciu resurse umane din cadrul
I.P.J. S., avea obligația remedierii deficiențelor în ceea ce privește acordarea/sistarea indemnizației pentru lucru cu cifru de stat pentru ipoteza în care condițiile existente la data acordării acesteia s-au schimbat.
Întrucât între data emiterii avizului nr. S/545600/_ și data emiterii ultimei dispoziții de personal nr. S/28/_, prin care numitul Prodan Sandu a fost reîncadrat în noul stat de organizare, au trecut mai bine de 5 ani, exista posibilitatea ca cele reținute în cuprinsul avizului să nu mai corespundă realității de fapt de la data emiterii dispoziției de personal nr. S/2X/_, reclamantului revenindu-i obligația potrivit atribuțiilor de serviciu să verifice și să remedieze eventualele deficiențe care apar.
În speță, însă, reclamantul nu a procedat la remedierea deficiențelor existente cu prilejul acordării indemnizației pentru lucru cu cifrul de stat pe seama numitului Prodan G. -Sandu astfel că în mod corect organele abilitate ale pârâtului au procedat la recuperarea pagubei produse instituției de la persoana vinovată, adică reclamantul.
De altfel, reclamantul nu neagă că în patrimoniul instituției s-a creat prejudiciul care îi este imputat sau că a procedat la verificarea documentației de acordare a indemnizației de lucru cu cifrul de stat, însă, susține că nu a cunoscut prevederile ordinului IMAI 00479/1995, care prevede ca personalul care lucrează cu cifrul de stat necesita avizarea de către Direcția Generala de Comunicații și Tehnologia Informației.
Curtea reamintește că legile se presupun cunoscute de la data aducerii lor la cunoștință conform principiului publicității, iar fundamentat pe principiului nemo censitur ignorare legem, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii.
Întrucât reclamantul nu se poate prevala în apărarea sa și pentru a susține nelegalitatea unor acte administrative de necunoașterea unor dispoziții legale, Curtea apreciază că acțiunea formulată de acesta este nefondată și se impune a fi respinsă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind fondate iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.18 și 20 din Legea nr.554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge ca fiind nefondată acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții M. Afacerilor Interne și I. de P. J. S. împotriva sentinței civile nr.63 din 24 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
C. | P. M. | S. | C. I. |
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.D. M.
