Sentința civilă nr. 8617/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8617/2013
Ședința publică din 20 Mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. I. B., în contradictoriu cu pârâții M. -A. -D. G. A F.
P. C. și A. F. P. C., având ca obiect anulare act administrativ. S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 mai 2013 cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, formulată la data de 05 decembrie 2011 și extinsă la data de 10 aprilie 2012, reclamantul R. I. B. a chemat în judecată pe pârâții M. -A. -D. G. A F. P. C. și A. F. P.
C., solicitând instanței anularea Deciziei de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 1. /_ și anularea Deciziei nr. 11/_, dată în soluționarea contestației împotriva Deciziei de înregistrare nr. 1. /_ .
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 1. /_ s-a procedat la înregistrarea sa din oficiu în scopuri de TVA, dat fiind faptul că a fost depășit plafonul de scutire prevăzut de art. 152 al. 1 C. Fiscal din operațiuni impozabile, așa cum sunt acestea prevăzute la art. 129 al. 3 lit b coroborat cu art. 127 al. 1 si 2 C. Fiscal. Arată că a contestat decizia mai sus menționată, arătând că nu îndeplinește condițiile menționate în cuprinsul deciziei de impunere, deoarece activitățile economice desfășurate trebuie să fie desfășurate de o manieră independentă, aspect care este relevat și în cuprinsul art. 127 Cod Fiscal, care prevede că "este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități."
Reclamantul a menționat că în situația sa, activitatea care a fost în speță încadrată în categoria operațiunilor impozabile este prestată în baza Contractului de cesiune de drepturi de autor nr. 10 din data de_, contract perfectat între el în calitate de cedent drepturi de autor și SC TREND COMMUNICATI. SRL, în calitate
de cesionar. Astfel, interpretarea unei operațiuni ca impozabilă este legată indisolubil de verificarea condițiilor concrete în care este desfășurată respectiva activitate. În ceea ce privește aceste condiții concrete, a arătat în cuprinsul contestației faptul că în urma analizării clauzelor contractuale, ca o concluzie generală se poate deduce că activitatea prestată este departe de a avea un caracter independent. Clauzele contractuale evocate în cuprinsul contestației formulate au fost art. 1 pct. 1; art. 9 pct. 3 și art. 9 pct. 3.
A mai arătat reclamantul că prin Decizia nr. 11 din data de_, pârâta a respins contestația sa, arătând că Decizia atacată este legală, având în vedere prevederile pct. 1 din HG 44/2004 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal. În susținerile pârâtei, potrivit acestor norme, "activitățile care generează profituri din valorificarea drepturilor de autor și drepturilor conexe definite potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 nu pot fi reconsiderate ca activități dependente potrivit prevederilor art. 7 al. 1 pct. 2.1. si 2.2 din Codul Fiscal", de unde rezultă faptul că activitatea desfășurată de către reclamant nu poate fi reconsiderată ca activitate dependentă și în consecință intră în categoria persoanelor impozabile conform prevederilor art. 127 Cod Fiscal.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 127 din Codul fiscal, pct. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, coroborate cu prevederile Directivei 2006/112/CE, arătând că rezultă fără dubiu faptul că respectivul contract creează raporturi juridice similare unui raport de muncă, fiind exclusă ipoteza desfășurării unei activități cu caracter independent.
Pârâta A. F. P. a Municipiului C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată și să mențină ca temeinică și legală Decizia de soluționare a contestației nr. 11/_, respectiv Decizia nr. 1. din data de_ prin care s-a dispus înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA.
A arătat că reclamantul a realizat venituri din cesiunea drepturilor de autor începând din 2006 iar la sfârșitul lunii octombrie 2009 a realizat un venit în cuantum de
123.212 lei, astfel încât cifra de afaceri a depășit plafonul de scutire. Potrivit prevederilor art. 152 alin(6), acesta avea obligația ca în termen de 10 zile, începând cu prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit, să solicite înregistrarea în scopuri de TVA.
Deoarece reclamantul nu a solicitat înregistrarea, organele fiscale competente, au dreptul sț stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă conform art.153.
Drept urmare, în mod legal a fost întocmită Decizia nr. 1. /_ prin care se stabilește în sarcina reclamantului obligația de a se înregistra în scopuri de TVA potrivit dispozițiilor art.153.Cod fiscal.
În drept pârâta a invocat prevederile art. 127 alin. 1 și alin. 2; art. 125 pct. 18 și prevederile art. 152 alin. 1, alin. 5 și alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Pârâta susține că veniturile din drepturi de autor, în calitate de venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate de persoanele fizice, reprezintă venituri incluse în categoria veniturilor din activități independente realizate potrivit art. 46 alin.
din Codul fiscal.
Reclamantul, atunci când susține că nu desfășoară o activitate de o manieră independentă face referire la criteriile menționate la pct. 2.1 al art. 7 alin. (1) din Codul fiscal.
Îndeplinirea unuia dintre criteriile în baza cărora se pot reconsidera drept venituri de natură salarială orice venituri, se referă la următoarele ipoteze:
beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul delucru;
în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă și altele asemenea și contribuie numai cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
plătitorul de venit suporta în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum si alte cheltuieli d această natură.
Corespunzător clauzelor contractuale, reclamantul cedent respecta programul de lucru al plătitorului de venit sau un alt program de lucru fix și prestabilit; reclamantul își desfășoară activitatea la sediul plătitorului de venit; cesionarul plătitor de venit dispune de puterea de direcție, supraveghere și control; poate da ordine obligatorii privitoare la modalitatea concretă în care se prestează munca.
Remunerația prestărilor rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectuală care intră în sfera sarcinilor de serviciu reprezintă venituri de natură salarială, conform prevederilor menționate în mod expres în contractul dintre angajat și angajator, și se supun impozitării potrivit prevederilor capitolului III - Venituri din salarii - al titlului III din Codul fiscal.
Prin cesiunea de drept de autor se conferă beneficiarului (cesionar, plătitor al prețului cesiunii) exclusivitatea exploatării operei de creație intelectuală. Autorul - cedentul dreptului de autor - își asumă o abstențiune, adică o obligație de a se abține de la acte sau fapte care ar fi de natură să stânjenească exploatarea operei de către cesionar. În schimbul acestei abstențiuni, autorul primește un preț, pe care îi încasează la momentul cesiunii sau, după caz, eșalonat în timp, după cum opera este exploatată de cesionar, dintr-o dată sau fracționat. În orice caz, nu se transferă la cesionar decât dreptul patrimonial asupra operei, nu și drepturile nepatrimoniale, adică paternitatea operei. Pentru motivele de mai sus, Tribunalul apreciază că cesiunea de drept de autor (drept de proprietate intelectuală) nu se asimilează cu vânzarea de bunuri, întrucât drepturile de autor nu sunt bunuri corporale (materiale), ci valori incorporale.
Cesiunea dreptului de autor nu se asimilează nici cu prestările de servicii, întrucât nu presupune o activitate în favoarea beneficiarului. Această soluție este prezentă și în jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. În speța Falco Stiftung (fundația fostei vedete austriece Falco), soluționată de CJUE în 2009,s-a statuat expres că cesiunea de drepturi de proprietate intelectuală nu este o prestare de servicii în sensul Regulamentului 44/2001 cu privire la competența de soluționare a litigiilor în dreptul Uniunii Europene.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul va anula Decizia nr. 11/2011 privind soluționarea contestației și Decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 1.
/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. I.
B., cu domiciliul în C. -N., str. Cireșilor, nr. 4, ap. 30, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. A. DP, nr. 24, jud. C., în contradictoriu cu pârâții M. - A.N.A.F. - D. G. A F. P. C. și A. F. P. C.
, ambii cu sediul în C. -N., P-ța A. Iancu, nr. 19, jud. C. .
Dispune anularea Deciziei nr. 11 din data de_ de soluționare a contestației și Decizia de înregistrare din oficiu în scopuri de TVA nr. 1. /_ .
Obligă pârâții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 4,03 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red. AR/tehn. AD 5 ex. 19.06.13
