Sentința civilă nr. 8767/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8767/2013
Ședința publică din 20 mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții B. SA CU DP A., S. E. CU DP A. și SA
D. CU DP A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. N. PRIN P. E.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns atât la rpima, cât și la cea de-a doua strigare, reprezentanta reclamanților, av. O. Chiriță, lipsă fiind reprezentantul pârâtului.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la data de 16 mai 2013, prin serviciul registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei răspuns la adresa emisă de instanță și întâmpinare, însoțită de înscrisuri anexă, din care un exemplar se comunică reprezentantei reclamanților.
Tribunalul, la solicitarea reprezentantei reclamanților, acordă posibilitatea studierii întâmpinării și reluarea cauzei.
Tribunalul pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției, arătând că nu mai susține primul capăt de cerere, apreciind că acesta a rămas fără obiect, întrucât contractul a ajuns la termen. În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, apreciază că instanța este competentă să îl judece, întrucât drepturile reclamanților se achitau în baza HCL nr.37/1993, care este un act emis de o autoritate a administrației publice locale. Mai arată că nu califică o hotărâre actul administrativ după cum se referă la proprietatea privată sau publică.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a
instanței.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, formulată la data de 11 februarie 2013 reclamanții S. E., B. SA și SA D., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., PRIN P., au solicitat instanței anularea Contractului de închiriere nr. 53/2008 și a actelor adiționale ulterioare prin care s-a dispus prelungirea acestuia, având ca obiect terenul situat în C. -N., str. Traian Moșoiu,
nr. 40, înscris în CF nr. 2., nr. topo. 3541 și obligarea pârâtului la recunoașterea drepturilor legale ale reclamanților.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că S. Teodor, ai cărui succesori legali sunt, a preluat în concesiune în anul 1999 pentru o perioadă de 99 de ani terenul menționat mai sus, în 1998 preluând în chirie grădina aferentă. Contractul de închiriere cu privire la grădină a fost prelungit anual, ultima prelungire realizându-se în 2006, întrucât în același an antecesorul reclamanților a decedat.
Au mai arătat reclamanții că au preluat prin succesiune legală proprietatea asupra imobilului și concesiunea terenului, însă au aflat că în anul 2008 grădina imobilului proprietatea lor fost închiriat numitului Tanțău V. . În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004 au formulat plângere prealabilă prin care au solicitat anularea respectivului contract de închiriere.
Reclamanții au menționat că, contractul de închiriere nr. 53/2008 este nul, acesta fiind încheiat ilegal și vădit abuziv în condițiile în care ei beneficiază de drepturi asupra terenului în litigiu, astfel cum au fost dobândite de la S. Teodor, drepturi înscrise în CF nr. 2. .
Pârâtul M. C. -N., prin P., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, și a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului.
Cu privire la cererea în anulare a Contractului de închiriere nr. 53/2008 și a actelor adiționale ulterioare prin care s-a dispus prelungirea acestuia, pârâtul a arătat că întrucât nu a fost depusă în termenul legal o cerere pentru prelungirea contractului de închiriere pentru anul 2007, care a expirat la data de_, încheiat cu domnul S. Teodor, deși titularului i s-a comunicat faptul că dacă dorește prelungirea contractului trebuie să depună o astfel de cerere, terenul a fost închiriat numitului Tanțău V., având în vedere că îndeplinea condițiile prevăzute de HCL nr. 37/1993.
A mai arătat pârâtul că acest contract de închiriere a fost încheiat conform prevederilor legale, respectiv prin închiriere directă, antecesorul reclamanților beneficiind de asemenea de închirierea directă a terenului, nefiind necesară organizarea unei licitații publice, astfel cum au susținut reclamanții.
Analizând cu prioritate excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat anularea Contractului de închiriere nr. 53/2008 și a actelor adiționale ulterioare prin care s-a dispus prelungirea acestuia și obligarea pârâtului la recunoașterea drepturilor legale ale reclamanților. În ședința publică din data de 20 mai 2013, reclamanții au arătat că nu mai susțin primul capăt de cerere, apreciind că acesta a rămas fără obiect.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată";.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică, sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a
bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice.
Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.
Obiectul litigiului este terenul situat în C. -N., str. Traian Moșoiu, nr. 40, înscris în CF nr. 2., nr. topo. 3541, ce face obiectul Contractului de închiriere nr. 53/2008 și a actelor adiționale ulterioare, ce aparține domeniului privat al M. ui
-N., situație în care competența de soluționare a acțiunii revine instanței de drept comun și nu instanței de contencios administrativ.
În consecință, pentru considerentele de mai sus tribunalul, în temeiul art. 158, 159 pct. 2 Cod proc. civ., va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului C. .
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții S.
E., B. SA și SA D., în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
, prin P. E. B., în favoarea Judecătoriei C. -N. . Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | C. A. B. |
Red. AR/tehn. AD 2 ex. 25.06.13
