Sentința civilă nr. 981/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 981
Ședința publică din 22 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. L. Z., cu sediul în Z., B-dul Mihai V., nr. 23/A, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul C. B. M., cu domiciliul în Z., str. M.
, nr. 34, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită. De asemenea se constată depusă la dosar de către pârât prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare, fila 20.
Reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A. depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța comunică reprezentantei reclamantului un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de către pârât.
Reprezentanta reclamantului nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării.
La solicitarea instanței, reprezentanta reclamantei declară că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de propus și solicită acordarea cuvântului pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 1917 lei, sumă acordată conform Contractului Colectiv de muncă în perioada_ -_ . Fără cheltuieli de judecată.
Întrebată fiind care este situația actuală a pârâtului, respectiv dacă este încă angajat la P. L. Z., deoarece dacă nu mai este angajat nu i se poate reține această sumă, prin poprire, reprezentanta reclamantului arată că nu poate spune acest lucru dar susține că deține statistica pe care o va depune la dosar în cursul zilei de astăzi.
Instanța învederează reprezentantei reclamantului, ca va lăsa cauza la a doua strigare pentru ca aceasta să depună la dosar datele solicitate.
La apelul nominal făcut la a doua strigare în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A., care învederează instanței faptul că pârâtul este angajat la P. L. Z. .
Instanța din oficiu învederează faptul că nu există temei legal pentru promovarea unei acțiuni directe în contencios administrativ, de recuperare a unor sume nedatorate, de la funcționarul public, în temeiul Legii nr. 554/2004 și ca atare, pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii în acest cadru procesual.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției, iar pe fond solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Instanța pe baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin cererea sa, reclamanta P. L. Z. a solicitat instanței să dispună recuperarea sumei de 1917 lei, de la pârâtul C. B. M., sumă acordată conform Contractului Colectiv de muncă în perioada_ -_ . Fără cheltuieli de judecată. În motivarea cererii se arată că prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z., în art.2 s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public, începând cu luna iulie 2011, conform Acordului / Contractului Colectiv nr. 1065/_ pe lunile ianuarie- martie 2010.
Măsura recuperării a avut la bază Decizia nr.15 din_ a Camerei Curții de Conturi a Jud. Sălaj prin care se reține ca drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate în baza A/CCM nr. 1065/_ pe lunile ianuarie-martie 2010 trebuie recuperate. În cursul anului 2011 a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camera de Conturi Sălaj ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de V3 din venitul salarial net.
Constatându-se nerecuperarea până la_ a sumelor din A/CCM conducătorul Poliției Locale Z. a emis Decizia 156/_ prin care se dispune recuperarea acestora în intervalul_ -_, în consecință solicitându-se modificarea termenului de_, stabilit prin Decizia 15 bis /_ a directorului Camerei de Conturi Sălaj.
Decizia 156/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. s-a comunicat pârâtului, dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei primite. de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii (f.18-19).
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea pe fond a cererii reclamantei arătând că și își întemeiază refuzul executării obligației de restituire, prin aceea că în virtutea Legii nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în prezent este exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile mai sus menționate, pe care personalul din sectorul bugetar este obligat să le restituie ca urmare a deciziilor(f.20;21).
Tribunalul, examinând mai întâi, în conf. cu prev.art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de instanță din oficiu
în ședința de azi și care ar face de prisos cercetarea în fond a pricinii, reține în fapt și în drept următoarele:
Conform art. 84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Astfel, art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede în continuare că:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Rezultă așadar, din prevederile legale mai sus enunțate că, în speță, este vorba de o răspundere civilă a funcționarului public, care însă nu se stabilește pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun ci după o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun și anume, fie prin asumarea unui angajament de plată, fie prin prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare. Practic,în acest domeniu de reglementare, s-a păstrat similaritatea de procedură care a existat, până la un moment dat și în dreptul muncii privind răspunderea materială a angajatului, fie pe bază de angajament, fie prin decizie de imputare, înscrisuri care ulterior deveneau titluri executorii, prin investire cu formulă executorie și respectiv epuizarea termenului de 30 de zile, pentru exercitarea căii de atac a contestației, în instanță.
Cât privește natura juridică a ordinului sau a dispoziției de impunere (terminologia fiind irelevantă sub acest aspect, fiind utilizată de legiuitor doar pentru a indica ierarhia organulului administrativ emitent), trebuie observat că acesta nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, pentru simplul motiv că nu este emis de o autoritate, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ și ca atare nu este susceptibil de a fi atacat în justiție, pe calea
contenciosului administrativ de drept comun, în condițiile prev. de art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004.
Deasemenea, nu este nici un act administrativ jurisdicțional, în sensul definit de art. 2 lit.d și e din Legea nr.554/2004, deoarece nu este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială care să aibă competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale.
Prin urmare, este vorba în acest caz de un act administrativ special, prin care se stabilesc anumite obligații civile în sarcina unei persoane cu un statut special, potrivit Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, desigur în afara unei proceduri administrativ- jurisdicționale, însă, în același timp, tot legea prevede că acest act administrativ de dispoziție poate fi atacat în justiție - la instanța de contencios administrativ (art.85 alin.2), care are plenitudine de jurisdicție - și deci supus controlulul judecătoresc, atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității (situație similară cu regimul juridic al procesului verbal de contravenție, reglementat de dispozițiile O.G. nr.2/2001). Neexercitarea căii de atac, în termenul și condițiile prevăzute de lege, în cazul nostru Legea nr.554/2004, face ca actul administrativ în discuție să intre în circuitul civil și să capete valoare de titlu executoriu, neimaiputând fi revocat de autoritatea administrativă emitentă sau cenzurat de instanța de judecată. În prezent, dispozițiile art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, nu fac nici o referire la caracterul executoriu al actului de dispoziție prin care s-a dispus recuperarea unor sume nedatorate de la aceștia și neatacat în instanță, însă potrivit art.117, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, fiind deci permisă o largă analogie, cu alte domenii de reglementare.
A. ând așadar la analogia legii, respectiv art. 37 din O.G. nr.2/2001 unde se spune că " procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate"; și dată fiind similaritatea de regim juridic al celor două acte administrative, mai sus comparate, se poate susține cu deplin temei că aceste dispoziții legale sunt aplicabile și în materia stabilirii răspunderii civile a funcționarului public.
Dealtfel, conform art. 34 și art. 82 din Legea nr. 76/2012, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă (prevăzută inițial la 1 septembrie 2012), la articolul 85 din Legea nr. 188/1999, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu." acest text de lege fiind natură să înlăture o lacună legislativă printr-o prevedere legală perfect compatibilă cu cea tocmai enunțată, ceea ce vine în sprijinul interpretării date de instanță.
Or, în speță, reclamanta P. locală Z., adresându-se instanței de contencios administrativ, evident nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, pe calea contenciosului de drept comun, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiuni care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea unui angajat al său, ce are calitatea de polițist (funcționar public cu statut special), la recuperarea unei sume bănești, deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special și care în prezent are valoare de titlu executor, după cum s-a arătat pe larg în precedent; în aceste condiții, cererea introductivă de instanță (dealtfel nemotivată în drept) apare ca fiind o veritabilă cerere de executare silită, așa încât, acțiunea promovată în instanță, apare la acest moment și în acest cadru procesual, ca fiind, nu doar lipsită de interes dar și inadmisibilă, atâta vreme cât rezolvarea cererii de executare silită și executarea silită ca atare, nu sunt de competența instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat faptul că, urmare a adoptării Legii nr.84/2012, privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a instituit practic o "amnistie fiscală";, în prezent existența și întinderea obligațiilor stabilite prin prin Decizia nr. 123/_ a Directorului Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z., pentru recuperarea unor sume bănești de la personalul propriu, sunt în prezent discutabile, însă pentru clarificarea acestora, există la îndemâna oricăreia din părțile interesate, doar o acțiune de drept comun, în constatarea existenței sau inexistenței unui drept (art.35 din noul Cod de procedură civilă) și nu o acțiune în contencios administrativ, în condițiile reglementate de Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantei Consiliul local al. Mun. Z. - P. locală Z., împotriva pârâtului C. B. M.
, pentru recuperarea sumei de 1917 lei, acordată conform Contractului Colectiv de Muncă, în perioada_ -_ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red.MS/_ /4 ex.
Dact. A.L./_
