Anulare act administrativ. Decizia nr. 1109/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1109/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2224/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1109/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător L. I. G.
Judecător C. C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul V. R. A., în contradictoriu cu pârâta A. - C. Judetean Hunedoara și intervenientele Asociația C. Poienile Tăii -Bănița Dâlja M. Petroșani, Șotângă I. A., C. C., împotriva Sentinței nr. 1309/CA/2014, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării, din data de 11.03.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea constată următoarele:
- Soluția instanței de fond
Prin sentința nr. 1309/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul V. R. A., împotriva pârâtei A. – C. județean Hunedoara și a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenție principală formulată de Asociația C. Poienile Tăii-Bănița-Dâlja M., Sotinga I. A. și C. C..
- Calea de atac exercitată
Împotriva sentinței pronunțata de Tribunalul Hunedoara a declarat recurs reclamantul V. R. A., solicitând ca prin decizia ce va pronunța să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs s-au invocat următoarele:
Recurentul invocă motivul de casare art.488 pct.8 c. procedura civilă.
Arată că prin sentința instanței de fond a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr._/17.01.2014 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața – campania 2012 și obligarea pârâtei A. la acordarea plații pentru întreaga suprafață de teren utilizată de 205,3 ha solicitată prin cererea de sprijin din 07.03.2012 (9,54 h) așa cum a fost completata ulterior sub nr.592/29.05.2012 pentru o suprafața suplimentara de 195,76 ha. Tribunalul a reținut si motivat in esența ca documentele depuse la A. pentru dovedirea cererii de sprijin financiar nu au fost însoțite de acte valabile privind dreptul de folosința asupra terenurilor utilizate de fermierul reclamant si ca acestea au fost depuse după data de 29.05.2012, cuprinzând multe modificări si rectificări, apreciindu-se în final ca a fost corectă si conformă cu normele europene poziția A. de aplicare a sancțiunilor multianuale.
În opinia recurentului, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material incidente în cauză, recursul fiind admisibil pentru motivul de casare prev. art.488 pct.8 Cod procedura civila.
Așa cum rezulta din probele aflate la dosar, în luna martie 2012 recurentul a depus la intimata A. sub nr._/07.03.2012 o cerere de sprijin pentru suprafața de 9,54 ha, pe care a completat-o ulterior cu încă o cerere înregistrata sub nr.592/29.05.2012 pentru o suprafața suplimentara de 195,76 ha. Ulterior i s-a amânat rezolvarea cererilor sub diferite pretexte si lămuriri suplimentare privind folosința efectivă a terenului suplimentar solicitat, ca în cele din urmă după, după aprox. 2 ani de la depunerea cererii, să i se comunice decizia contestata potrivit căreia a fost exclus de la plată pe motiv ca ar fi supradeclarat o suprafață de teren cu 2051,99 % mai mare decât cea folosita efectiv. Arată că a fost surprins să afle că supradeclararea de 2051,99% ar fi fost determinata în urma controlului administrativ pe teren, insa in decizia contestata nu se indica numărul sau data vreunui proces verbal de control, timp de aproape doi ani spunându-i-se verbal că verificările au fost în regulă, nefiind notificat conf. art.7 (2) din Ordinul MADR nr.246/2008 despre nici o supradeclarare a suprafeței pentru a putea contesta în termenul de 15 zile acest fapt dar și pentru a prezenta alte acte doveditoare privind utilizarea suprafeței declarate.
Precizează că instanța de fond nu a făcut nicio referire la culpa pârâtei pentru soluționarea cu foarte mare întârziere a cererii nici despre obligația legala a acesteia de notificare în scris a petentului conform actului normativ citat.
Din actele depuse în sprijinul cererii arată că rezultă utilizarea efectivă a suprafeței de teren de 205,3 ha, fiind posibil să nu se fi ținut cont de formularele M3 si Anexa 33 înregistrate la pârâta sub nr. 338/17.05.2012 prin care Asociația Composesorală Poienile Tăii Banița și Dîlja M. a cedat către reclamant blocurile fizice 2500 si 2502, conform formularelor (depuse la dosar) si din care rezulta fără echivoc preluarea de către reclamant in folosința efectiva a celor doua blocuri fizice.
Potrivit art.6 din Ordinul MADR nr.248/2008 (in vigoare la data depunerii cererii si completării acesteia prin depunerea formularului M3 la care ne-am referit) documentele necesare susținerii cererii „se prezintă la data-solicitării de plata de producătorul agricol sau la cererea reprezentanților A. în vederea efectuării procedurilor de administrare si control".
Chiar și în eventualitatea în care cererea de sprijin ar fost analizată în cadrul procedurilor de verificare după modificarea Ordinului 248/2008 (prin Ordinul MADR nr.127/07.06.2012) art.7 (2) din aceasta, revizuit în noua formă prevede că „Producătorii agricoli sunt înștiințați de A.PJ.A. prin notificare despre faptul că li s-a aplicat o reducere pentru supradeclararea blocului fizic, iar aceștia pot depune contestație în termen de 15 zile lucrătoare și trebuie să prezinte acte doveditoare privind utilizarea suprafeței declarate."
Arată că după depunerea celor două formulare tipizate la sediul A. în data de 17.05.2012 care atestau dreptul de folosință al terenului suplimentar de 195,76 ha folosit efectiv de reclamant, pârâta i-a cerut verbal în luna august 2012 să încheie totuși și un contract de comodat cu asociația Composesorală chiar dacă dovada posesiei a făcut-o încă din luna mai așa cum a arătat anterior. În răspunsul de respingere al contestației împotriva Deciziei nr._/17.01.2014 i se reproșează cu rea credința ca respectivul document trebuia întocmit până la data limită de 10.06.2012 conf. art.124 alin.(2) din Regulamentul (CE) nr.73/2009.
Precizează că instanța de fond nu motivează deloc culpa A. în întârzierea de aproape 2 ani a soluționării cererii și nici motivele pentru care aceasta nu a fost acceptata la plata pentru anul 2013, potrivit acelorași norme de drept material europene, daca s-a apreciat că actele suplimentare au fost depuse după data limită.
- Soluția instanței de recurs
După examinarea motivelor de recurs, prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art.488 pct.8 NCPC, a dispozițiilor de drept material incidente in cauză, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit Ord. MADR nr. 246/2008 cu modificările și completările ulterioare „documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 al.1 lit. ”f” din OUG. 125/2006, privind utilizarea terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere sau altele asemenea„.
Pentru a putea beneficia de plățile acordate de instituția pârâtă, documentele doveditoare ale dreptului de folosință trebuie să fie încheiate până la data depunerii cererii de plată sau a modificării acesteia, în conformitate cu prev. art. 124 al.2 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 73/ 2009 al Consiliului și trebuiau să fie valabile până la 1 decembrie 2012 în conformitate cu prevederile art. 29 al. 2 din același regulament coroborate cu art.6 din Ordinul MADR nr. 246/2008 cu modificări și completări ulterioare.
Reclamantul nu s-a conformat acestor obligații, având în vedere că nici la data formulării cererii și nici ulterior reclamantul nu a fost în măsură să prezinte documente valabile care să ateste dreptul de folosință al terenului suplimentar de 195,76 ha, în condițiile în care toate înscrisurile depuse de reclamant s-au întocmit ulterior datei de 29.05.2012, cuprinzând multe modificări și rectificări.
Sub acest aspect corect s-a reținut în hotărârea atacată că reclamantul a depus în Campania 2012 cererea de plata pe suprafața nr. HD-1757/07.03.2012 pentru suprafața de 9,54 ha. Ulterior, la data de 26.11.2012, reclamantul a depus contractul de comodat legalizat la 10.08.2012 de Notarul Public R. Daj, calitatea de comodatar aparținând Asociației Dalja M., precum și o rectificare din data de 19.11.2012 la contractul de comodat prin care se arată că reclamantul are calitate de comodatar, iar comodant este Asociația Poienile Tăii Bănița Dalja M.. De asemenea, reclamantul depune actul adițional nr.1 la contractul de comodat din care rezultă că Asociația Dalja M., renunță la calitatea de comodatar în favoarea sa.
S-a constatat deci că adeverința nr. 16/17.05.2012 nu conține elementele specifice contractului și mai mult conferă dreptul de utilizare a terenurilor Asociației Dalja M.. Contractul de comodat legalizat la 10.08.2012 a fost încheiat după data de 20.05.2012, data solicitării la plată a acestor suprafețe, reclamantul ca persoană nefiind parte contractantă, iar rectificarea și actul adițional s-au întocmit la data de 19.11.2012, cu mult după solicitarea sprijinului financiar.
Susținerea reclamantului în sensul că a folosit efectiv suprafața de teren de 205,3 ha, nu prezintă relevantă, atât timp cât la data formulării cererii de acordare a sprijinului financiar, nu deținea un titlu valabil asupra întregii suprafețe de teren.
Motivul de recurs referitor la greșita neaplicare a dispozițiilor art.7 alin.2 din Ordinul nr.248/2008 nu este întemeiat.
După cum se reține, art. 7 - (1) prevede că: În situația în care, în cadrul aceleiași scheme de sprijin pe suprafață, un . unei cereri de plată a 2 sau mai mulți producători agricoli, în cazul în care suprafața totală declarată este mai mare decât suprafața agricolă din sistemul de referință - LPIS (Sistemul de Identificare a Parcelelor Agricole), cu o diferență de maximum 1 hectar, și se încadrează în toleranța definită printr-o zonă tampon de maximum 1,5 metri aplicată la perimetrul blocului fizic, A.P.I.A. poate aplica o reducere proporțională a suprafețelor din acel . art. 24 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control, prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.
(2) Producătorii agricoli sunt înștiințați de A.P.I.A. prin notificare de faptul că li s-a aplicat o reducere pentru supradeclararea blocului fizic, iar aceștia pot contesta decizia respectivă, în termen de 15 zile lucrătoare, și trebuie să prezinte acte doveditoare privind utilizarea suprafeței declarate.
Aceste norme nu sunt aplicabile situației reclamantului, diferența constatată de organele de control în cazul său depășind cu mult suprafața de 1 ha, doar aceasta încadrându-se în ipoteza dispoziției legale invocată de reclamant.
Invocarea întârzierii soluționării cererii nu are legătură cu legalitatea deciziei contestate în prezenta cauză, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada depunerii actelor doveditoare conform legii, astfel cum s-a analizat anterior.
În consecință, în baza art.496 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. R. A. împotriva sentinței nr.1309/CA/2014 pron. de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. R. A. împotriva sentinței nr.1309/CA/2014 pron. de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, L. I. G. | Judecător, C. C. F. |
Grefier, R. B. |
Red./tehnored. OMP
7 ex./24.04.2015
Jud. fond D. C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1569/2015.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... → |
|---|
