Anulare act administrativ. Decizia nr. 1578/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1578/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 989/57/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1578/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Judecător M. F.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul M. S. - Direcția Fiscală Locală S. împotriva sentinței nr.3000/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic G. I. pentru pârâtul recurent și consilier juridic R. M. pentru reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, susținând că organul fiscal a procedat în mod corect la stabilirea taxei pe teren pe anul 2014 aferentă suprafeței de 446,14 ha, aflată în grupa II funcțională, utilizată exclusiv pentru activități de exploatare a masei lemnoase, activitate pur economică.
Mai susține că, în mod greșit a concluzionat instanța de fond că reclamanta nu datorează taxă pentru suprafața de 446,14 ha, având în vedere că această suprafață de teren nu se încadrează în categoriile de terenuri cuprinse la pct.219/2 alin.2 lit.a-i din H.G.nr.44/2004 modificată. Arată că dispozițiile art.257 și 285 Cod fiscal statuează că sunt scutite de taxă doar terenurile forestiere administrate de R. Națională a Pădurilor „Romsilva”, „cu excepția celor folosite în scop economic”, iar alin.1 al pct.219/2 din H.G.nr.44/2004, ce vine să expliciteze art.285 din același cod, precizează expres că nu se datorează impozit pe teren doar „pentru terenurile forestiere proprietate publică a statului administrat potrivit Codului silvic de către R. Națională a Pădurilor.
Arată că, în cauză este vorba despre teren forestier proprietatea Municipiului S. și nicidecum al statului, în acest sens alin.2 al pct.219/2 din H.G.nr.44/2004 venind în completarea alin.1 al aceluiași punct, se referă la terenurile forestiere proprietate publică a statului și nu la cele proprietatea unei unități administrativ teritoriale, nefiind aplicabil în speță. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare și expuse oral. Susține că dispozițiile art.285 alin.4 Cod fiscal exceptează terenurile forestiere de la impozitare și nu fac distincție între grupa I și grupa II funcțională, iar normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G.nr.44/2004, la pct.219/2 alin.2 nu încadrează terenurile forestiere în categoria terenurilor folosite în scop economic. De asemenea, dispozițiile art.256 alin.3 Cod fiscal nu pot fi interpretate decât coroborate cu prevederile art.285 alin.4 din același cod, de aici rezultând faptul că pentru terenurile forestiere date în administrarea Romsilva nu se datorează impozit pe teren, deci nici taxă pe teren.
Susține că activitatea de administrare a pădurii se realizează în baza unui buget de venituri și cheltuieli aprobat de către pârâtul recurent, anexă a contractului de administrare, exploatarea masei lemnoase în cadrul contractului se face cu acordul exclusiv al acestuia, conform clauzelor contractului de administrare, iar rezultatele administrării pădurii sunt stabilite la sfârșitul anului, în baza decontului de venituri și cheltuieli.
Mai susține că prin actele emise în stabilirea bazei de impunere a taxei pe teren, pârâtul recurent adaugă la lege, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin instituirea unei categorii distincte de terenuri încadrabile în categoria celor având un scop economic.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr.3000/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva - Direcția Silvică S. în contradictoriu cu pârâtul M. S. - Direcția Fiscală Locală S. și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr._/2013 precum și anularea Dispoziției nr.86/2013 prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul M. S. - Direcția Fiscală Locală S. solicitând casarea acesteia și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului a pârâtul arată faptul că potrivit art.256 alin.3 cap III din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal pentru terenurile proprietate publică sau proprietate a statului ori a unităților administrativ teritoriale… se stabilește taxa pe teren. Mai mult decât atât Direcția Silvică desfășoară activitate economică profitabilă în ceea ce privește acest fond forestier, el fiind exploatat, astfel că prevederile art.257 lit.f din Codul Fiscal nu pot fi reținute.
Totodată, față de prevederile HG nr.44/2004 art.219 alin.2(1) a Legii nr.46/2008 Codul Silvic (art.7, art.133, art.137) Direcțiile Silvice sunt obligate a plăti taxa pe teren pentru terenurile forestiere proprietatea publică a unităților administrativ teritoriale și nu pentru terenurile forestiere proprietatea publică a statului.
În drept invocă art.488 alin.6, 496, 498 NCPC.
În procedura prealabilă primul termen, recursul s-a comunicat intimatei care prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia de impunere nr._/2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 91.548 lei, cu titlu de taxă pe suprafața de 446,14 ha, aferentă perioadei 01.08._13 și suma de 63.531 lei, cu titlu de majorări de întârziere pentru aceeași perioadă fiscală în conformitate cu prevederile Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și a HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație prevăzută de art.205 și urm. din O.G. nr.92/2003, respinsă prin dispoziția atacată nr.86/.2013 emisă de . Primar.
Problema supusă soluționării este de a stabili dacă reclamanta Direcția Silvică S. datorează sau nu obligația fiscală calculată cu titlu de taxă teren –pădure, proprietatea Municipiului S. aflată în administrarea reclamantei Romsilva - Direcția Silvică S., în temeiul contractului de administrare nr.536/2008.
Potrivit art.256 alin.1 din „Cap. Impozite și taxe pe teren” Cod fiscal, orice persoană care are în proprietate teren situat în România, datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu nu se prevede altfel, iar conform prevederilor art.257 lit.f din același capitol, impozitul nu se datorează pentru orice teren deținut, administrat sau folosit de către o instituție publică, cu excepția suprafețelor folosite pentru activități economice.
Totodată, art.285 alin.4 din același act normativ statuează că, nu se datorează impozit pentru terenurile forestiere administrate de către R. Națională a Pădurilor – Romsilva,cu excepția celor folosite în scop economic, care sunt enumerate în mod expres și limitativ în economia art.219 ind.2 alin.2 din H.G. nr.44/22.01.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2013 privind Codul fiscal, terenul forestier administrat de reclamantă neregăsindu-se în aceste categorii de terenuri folosite în scop economic de către R. Națională a Pădurilor, menționate în textul de lege, respectiv: răchitări, cod EFF-PDs, arbuști fructiferi, cod PSz, păstrăvării, cod PSp, fazanerii, cod PSf, crescătorii animale cu blană fină, cod PSb, centre fructe de pădure, cod PSd, puncte achiziție fructe, ciuperci, cod Psu, ateliere împletituri, cod Psi, secții și puncte apicole, cod Psa, uscătorii și depozite de seminte, cod PSs, ciupercării, cod PSc, depozite forestiere, cod Paz.
Coroborând aceste prevederi legale raportat la starea de fapt, necontestată în cauză, se conchide că în mod greșit s-a apreciat de către pârât că reclamanta, în calitate de administrator al terenurilor forestiere în suprafață de 446,14 ha proprietate publică a Municipiului S., datorează taxă pentru aceste terenuri, cu consecința aplicării eronate a tratamentului fiscal.
Cum instanța de fond a aplicat corect prevederile legale fiscale, se va respinge recursul ca nefondat conform art.496 alin1 Cpr civ., nefiind incidente prevederile art.488 pct.8 C.P.C..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. S. - Direcția Fiscală Locală S. împotriva sentinței nr.3000/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Aprilie 2015
Președinte, M. K. | Judecător, M. F. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc |
Red./tehnored.F.I.P.
4 ex./16.09.2015
Jud.fond – O. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1368/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1986/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
