Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 192/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 5438/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 192/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU împotriva sentinței nr. 2251/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimata reclamantă S. M..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța, față de actele dosarului și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._, reclamanta S. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu obligarea acestora la restituirea sumei de 7046 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data achitării taxei și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 2251/CA/2014, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele să restituie acesteia suma de 7046 lei, reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective. Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AJFP Sibiu solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii. În subsidiar solicită admiterea acțiunii doar față de AFM București.
În expunerea motivelor, recurenta critică modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, susținând că această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu, iar AFP are doar rolul de a o încasa.
Pe fond, recurenta susține în esență că acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa achitată de reclamantă este conformă cu normele de drept comunitar. Aceasta critică hotărârea și sub aspectul cheltuielilor de judecată, cu referire la cuantumului onorariului avocatului ales, solicitând reducerea acestora la suma necesară și real făcută.
În drept se invocă art. 483 și urm. C. pr. civ.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și cheltuieli de judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, Curtea reține că acțiunea de față a fost promovată de reclamant ca urmare a refuzului AFP Sibiu de restituire a taxei de poluare achitată de acesta. Această taxă se calculează și se încasează de autoritatea fiscală competentă, în speță AJFP Sibiu, care, potrivit art. 7 din OUG nr. 50/2008 soluționează contestațiile privind taxa datorată de către contribuabili.
Cum reclamanta invocă neconformitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar și solicită restituirea acesteia și având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, se constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice Sibiu cât și Administrația F. pentru Mediu.
Față de cele ce preced, aceste motive de recurs se privesc ca nefondate.
În ce privește compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea constată de asemenea nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe.
Trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat în mai multe cauze neconformitatea taxei instituită de OUG nr. 50/2008, indiferent de modificările aduse ulterior. În acest sens, în cauza T. contra României, CJUE a reținut în esență că articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Acest text normativ din TFUE interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare iar o asemenea interdicție trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește.
Reiterând aceleași principii, Curtea de Justiție a constată cu alt prilej, în cauza N. contra României că și modificările ulterioare ale OUG nr. 50/2008 privind instituirea acestei taxe sunt contrare dreptului comunitar.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanta este îndreptățită la restituirea taxei nelegal percepută.
Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că, de vreme ce acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta recurentă este parte căzută în pretenții în sensul art. 453 C. pr. civ. și a fost în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță făcând o aplicare justă a criteriilor prevăzute de art. 451 C. pr. civ. referitoare la cuantumul acestor cheltuieli.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 496 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul acesteia.
Cum recursul pârâtei a fost respins, se va admite cererea reclamantei intimate privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, fiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ.
Astfel se va dispune obligarea pârâtei recurente să plătească intimatei reclamante suma de 150 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2251/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatei S. M. suma de 150 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 20.01.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. - concediu odihnă, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC, Președintele completului D. M. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. D.M.
5 ex/20.02.2015
Jud. fond – L.R.P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 674/2015.... → |
|---|
