Anulare act administrativ. Decizia nr. 1859/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1859/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 5099/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1859/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței nr. 2880/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data 06.05.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2880/CA/2014 Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. E. T. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., în calitate de succesor în drepturi a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, și în consecință, a dispus anularea deciziei nr.266 din 03.01.2013 de soluționare a contestației, anularea parțială a deciziei de impunere nr. F-SB 637/28.09.2012, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor contestate și anularea parțială a raportului de inspecție fiscală nr. F-SB 551/28.09.2012. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în temeiul dispozițiilor art.488 alin.l din Cod de procedura civila (2013) solicitând;
- admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si reținerea spre rejudecare a cauzei, iar in urma rejudecării respingerea acțiunii intimatei - reclamante ca netemeinica si nelegala, si pe cale de consecința menținerea actelor administrative contestate, respectiv: a Deciziei nr.266/03.01.2013 emisa de fosta DGFP Sibiu, a Deciziei de impunere nr.F-SB 637/28.09.2012 si a Raportului de inspecție fiscala nr.F-SB 551/28.09.2012 ambele emise de AIF Sibiu si a obligației suplimentare in valoare de 181.570 lei ce reprezintă:
-46.576 lei impozit pe profit;
-22.123 lei dobânzi aferente;
-6.986 lei penalitati de întârziere aferente;
-67.654 lei TVA;
-28.083 lei majorări TVA;
-10.148 lei penalitati de întârziere TVA.
În expunerea de motive arată că intimata-reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale pentru verificarea modului de determinare a impozitului pe profit si a TVA aferent perioadei 01.01._11, când a constatat că, TVA solicitat la rambursare a fost greșit stabilit prin efectuarea unor operațiuni de vânzare cumpărare cu terenuri așa încât s-a procedat la stabilirea venitului rezultat ca urmare a prețului de transfer, si s-a reîntregit masa impozabila, baza de calcul a impozitului pe profit si a TVA, s-au calculat sumele suplimentare in valoare de 181.570 lei reprezentând: 46.576 lei impozit pe profit; 22.123 lei dobânzi aferente; 6.986 lei penalitati de întârziere aferente; 67.654 lei TVA; 28.083 lei majorări TVA; 10.148 lei penalitati de întârziere TVA.
Împotriva deciziei de impunere intimata-reclamanta a formulat contestație in conformitate cu dispozițiile art.205 si următoarele din O.G nr.92/2003, dar aceasta a fost respinsa ca neîntemeiata prin Decizia nr.266/03.01.2013 a fostei DGFP Sibiu.
Apreciind ca actele administrative o vatamă in drepturile prevăzute de Ordinul nr.222/2008 si a art. 11 Cod fiscal, reclamanta a formulat acțiunea in contencios administrativ solicitând anularea lor si exonerarea de plata sumelor suplimentare, iar Tribunalul Sibiu după ce a administrat proba cu expertiza contabile si proba cu înscrisuri, a admis in parte acțiunea in contencios administrativ, a anulat decizia data in soluționarea contestației si a anulat in parte decizia de impunere si raportul de inspecției fiscala, fără să stabilească vreo sumă.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșita a dispozițiile art. 194 din Codul de procedura civila (2013), art.11, art. 141 alin.2 lit.f) din Codul fiscal, pct.27 din Normele metodologice de aplicare, motive de casare prevăzute de art.488 pct.6 si pct.8 din Codul de procedura civila (2013).
Apreciază că instanța în mod greșit a acceptat cadrul procesual al dosarului in condițiile art.194 din Codul de procedura civila (2013), si a soluționat cauza deși, intimata-reclamanta nu a indicat in concret actele administrative contestate precum si operațiunile si cuantumul obligațiilor pe care le considera vătămătoare si greșite așa încât nu s-a putut soluționa cauza in așa fel încât soluția privitoare la impozit pe profit si TVA sa permită verificarea cuantumului sumelor stabilite in sarcina intimatei si cele pentru care aceasta a fost exonerata, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 pct.6 din Codul de procedura civila (2013).
Chiar si din conținutul contestației formulata de intimata si din contestația soluționata apreciază ca instanța ar fi trebuit sa indice in concret sumele pe care intimata le recunoaște, respectiv: TVA de 7983 lei aferenta terenului vândut, 1674 lei aferent consumului de energie.
Apoi dacă instanța a validat concluziile expertizei trebuia să observe diferențele nelegale si netemeinice care ar trebui sancționate ca atare, cat timp în temeiul art.205 și următoarele din O.G nr.92/2003 au fost contestate obligații in valoare de 181.570 lei considerate vătămătoare, expertul nu a reținut aceste aspecte a avut in vedere întreg actul, în mod greșit așa ca, aceasta hotărâre este greșita.
Apoi in ceea ce privește impozitul pe profit trebuiau indicate in concret operațiunile și sumele apreciate ca vătămătoare.
Si in ceea ce privește fondul impunerii apreciază ca instanța de fond in mod greșit a procedat la justificarea tratamentului fiscal indicat in expertiza contabila si a ignorat in totalitate criticile invocate de noi recurenții-parați in cauza.
Starea de fapt reținută în actul de inspecție fiscala nu a fost contestata de în sensul ca, la data de 02.07.2003, aceasta a achiziționat, cu contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1019/02.07.2003, de la CONSUMCOOP AVRIG la prețul de 77.826 lei, valoarea neta fiind de 65.400 lei un imobil înscris in CF Avrig 2022 cu nr.top 414/2/2/1.
La data de 29.12.2009 în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2150/29.12.2009 si a facturii fiscale nr._/30.12.2009 intimata- reclamanta a vândut terenul, in suprafața de 1654 mp persoanelor fizice V. G. si V. M. prețul de 50.000 lei.
Prețul de vânzare a terenului nu a fost inferior valorii de achiziție a acestuia deoarece, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 02.07.2003 valoarea terenului si a tuturor construcțiilor edificate pe acesta a fost de_ lei.
In raportul de inspecției fiscala s-a reținut ca, vânzarea terenului s-a făcut către persoane afiliate respectiv părinții asociatei V. M., așa încât s-a procedat la ajustarea sumei venitului și a cheltuielii.
Ajustarea prețului de vânzare ca urmare a contractului de vânzare cumpărare încheiat in data de 29.12.2009 intre intimata-reclamanta si persoanele fizice V. G. si V. M., a fost determinata ca urmare a in strai nari lor succesive prin care intimata a achiziționat si apoi a înstrăinat un teren in suprafața totala de 1654 mp situat in Avrig înscris in CF nr_ nr top 414/2/2/, iar cumpărătoarele s-au dovedit a fi persoane afiliate, au fost asociați in cadrul societății intimate si sunt părinții asociatei.
De asemenea s-a mai reținut ca, in semestrul I 2010 cumpărătorii V. G. si V. M. au realizat venituri din tranzacții imobiliare efectuate cu SCAGT Construx SRL B., de pe urma vânzării terenului de construcții in suprafața de 1654 mp pentru care au încasat suma de 393.436 lei.
Având in vedere aceasta stare de fapt s-a procedat la ajustarea sumei venitului de la 50.000 lei ( suma înscrisa in factura) la suma de 393.436 lei pentru a reflecta prețul de piața al terenului in suprafața de 1.654 mp, aplicându-se metoda prețului de revânzare in temeiul dispozițiilor art. 11 alin.2 lit.c) din Legea nr.571/2003 potrivit cărora: “în cazul unei tranzacții intre persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor intre persoane afiliate se folosește cea mai adecvata dintre următoarele metode:
c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piața se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit
In pct.27 din Normele metodologice de aplicare a art. 11 din Codul fiscal aprobate prin HG nr.44/2004 s-a explicitat ‘metoda prețului de revânzare, astfel:
„În cazul acestei metode prețul pieței este determinat pe baza prețului de revânzare al produselor si serviciilor către entități independente, diminuat cu cheltuielile de vânzare, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit. Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la prețul la care un produs cumpărat de
la o persoana afiliata este revândut unei persoane independente…
La stabilirea valorii marjei prețului de revânzare trebuie să se aibă in vedere următoarele aspecte:
a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpărarea inițiala si revânzare, inclusiv cei referitori la schimbările survenite pe piața in ceea ce privește cheltuielile, ratele de schimb si inflația . "
Având in vedere ca prețul încasat de la . de către persoanele fizice afiliate reprezintă prețul de piața plătit de un client independent in aceeași perioada de timp, diferența de 2 luni este nesemnificativa pentru piața imobiliara, in același loc pentru același bun, in mod corect s-a stabilit venitul impozabil suplimentar in valoare de 343.436 Iei.
Având in vedere pierderea fiscala in suma de 69.408 lei, organul fiscal a stabilit la nivelul anului 2009 un venit impozabil in suma de 274.028 lei ( 343.436 69.408) căruia ii corespunde un impozit pe profit de 43.844 lei.
Se impune înlăturarea susținerilor reclamantei ca nu s-au aplicat dispozițiile Ordinului nr.222/2008 privind conținutul dosarului preturilor de transfer publicat in Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 129 din 19 februarie 2008, deoarece, acesta se solicita doar pentru stabilirea profiturilor persoanelor afiliate, in conformitate cu prevederile art. 19 alin.5 din Legea nr.571/2003 R, potrivit cărora: “Tranzacțiile intre persoanele afiliate se realizează conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia tranzacțiile intre persoanele afiliate se efectuează in condițiile stabilite sau impuse care nu trebuie sa difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite de întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au in vedere principiile privind preturile de transfer.”
Ținând cont de natura si scopul tranzacției cat si faptul ca prețul de revânzare a bunului a bunului imobiliar înscris in actele de tranzacționare a bunurilor imobile, încheiate sub forma autentica, nu se impunea întocmirea dosarului preturilor de transfer, deoarece acesta nu a avut implicații asupra stabilirii stării de fapt fiscale si implicit asupra stabilirii obligațiilor fiscale ale reclamantei.
Apoi, in ceea ce privește raportul de evaluare, acesta nu a fost luat in considerare deoarece prețul stabilit in acest raport 15,25 euro/ mp este mult inferior prețului de revânzare obținut in baza art. 11 alin.2 lit.c) din Legea nr.571/2003 R, așa ca in mod corect se impune respingerea acestui capăt de cerere ca nelegal si neîntemeiat.
a) in ceea ce privește metoda utilizata pentru stabilirea prețului de piața in cazul vânzării terenului
Față de cele prezentate in expertiza contabila recurenta precizează următoarele:
Conform art.11, alin. 2 din Codul fiscal cu modificările si completările
ulterioare: ’ "In cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției.
Conform art.7 pct.26 din Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare, prețul de piață este: ”suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în același moment și în același loc, pentru același bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiții de concurentă loială
Din Contractul de vânzare-cumpărare nr.401 din data de 03.03.2010 rezulta:
-persoanele fizice V. G. si V. M., in calitate de proprietari, vând către . B. următoarele terenuri:
-teren de constructii in suprafața de 1654 mp, situat in localitatea Avrig, .. 18, jud.Sibiu, înscris in CF nr. 100.710 a localității Avrig cu nr._ (nr.top vechi 414/2/2/1) dobândit cu titlu de cumpărare, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2150/29.12.2009.
-teren arabil in suprafața de 419 mp, situat in intravilanul localității Avrig, ., jud. Sibiu, dobândit in baza contractului de vânzare - cumpărare nr. 2372/2004.
-prețul de vânzare - cumpărare este de 493.104 lei, reprezentând echivalentul a 120.000 euro (1 euro= 4.1092 lei).
Din contractul de vânzare-cumpărare de mai sus rezulta faptul ca, pentru suprafața totala de 2.073 mp persoanele fizice V. G. si V. M. au încasat suma totala de 493.104 lei, rezultând un preț de 237,87 lei (57,9 euro / mp.
Astfel pentru terenul de construcții in suprafața de 1.654 mp persoanele fizice V. G. si V. M. au încasat suma totala de 393.436 lei
In consecința, din contractul de vânzare cumpărare de mai sus, organele de inspecție fiscala au putut determina prețul obținut de către persoanele afiliate pentru terenul in suprafața de 1.654 mp, respectiv suma totala de 393.436 lei.
Terenul de construcții in suprafața de 1.654 mp in cauza este mai valoros sau are un preț/mp cel puțin egal cu prețul/mp celui arabil in suprafața de 419 mp, prețul obținut nefiind influențat, in sensul creșterii prețului pe mp, de valoarea terenului agricol respectiv.
Se impune astfel menținerea tratamentului fiscal si al punctului de vedere înscris in actele administrative fiscale încheiate la reclamanta, cu privire la metoda prețului de revânzare aleasa la stabilirea prețului de piața deoarece din contractul de vânzare cumpărare nr.401/03.03.2010 s-a putut determina prețul obținut de către persoanele afiliate pentru terenul construibil in suprafața de 1.654 mp.
Totodată, se poate constata faptul ca, cel care a revândut terenul construibil in suprafața de 1.654 mp nu a adus îmbunătățiri acestuia, neangajând alte cheltuieli aferente acestui bun, iar condiția ca cei doi vecini sa fie convinși sa vândă si ei parcelele alăturate nu constituie o condiție privitoare la stabilirea prețului tranzacției ci, așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare, reprezintă doar condiția pentru rezoluțiunea contractului.
Mai mult, aceasta condiție, si anume ca vecinii sa fie convinși sa vândă si ei către cumpărătorul respectiv, putea fi pusa si in cazul in care vânzarea s-ar fi realizat direct de către societatea reclamanta către beneficiarul final . B., si nu este o condiție a cărei îndeplinire sa depindă de voința vânzătorului ci de voința celor doi vecini.
Astfel, având in vedere cele de mai sus, cat si faptul ca demersurile pentru tranzacționarea unei suprafețe de teren necesara edificării unui spațiu comercial de tip discount (magazin LIDL) presupun o perioada mai lunga de timp (identificarea terenului, identificarea terenurilor limitrofe, studiu de piața, negocierea prețului, etc.), apreciază ca, acestea au fost inițiate anterior vânzării terenului de la proprietarul inițial . la proprietarul intermediar V. G. si V. M. (persoane afiliate), deci cu cel puțin doua luni înainte de vânzarea către beneficiarul final . B..
Concluzionând, apreciază ca introducerea celor doua persoane fizice afiliate (V. G. si V. M.) in tranzacția de vânzare cumpărare a avut ca scop crearea unui avantaj fiscal pentru ., in sensul diminuării impozitului pe profit si neachitării TVA aferenta către bugetul de stat, persoanele fizice intermediare nefiind persoane impozabile din punct de vedere a TVA.
D. urmare, organele de inspecție fiscala in mod legal si justificat au procedat la ajustarea venitului de la 50.000 lei (suma înscrisa in factura emisa de . către cele doua persoane fizice afiliate) la suma de 393.436 lei, pentru a reflecta prețul real la care ar fi trebuit tranzacționat terenul respectiv, aplicând metoda prețului de revânzare in conformitate cu prevederile art.11, alin.2, lit.c) din Legea nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu pct.27 din H.G. nr.44/2004, cu modificările si completările ulterioare, dat in aplicarea art.11, alin.2 din Codul fiscal, deoarece suma încasata de către persoanele fizice afiliate de la . reprezintă prețul de piața plătit de un client independent în același moment (diferența de timp de 2 luni este nesemnificativa pentru piața imobiliara) și în același loc, teren de construcții care nu a suferit imbunatatiri.
Organele de inspecție fiscala nu au luat in considerare raportul de evaluare,extrajudiciara, la care face referire expertul contabil si pe care acesta il folosește la stabilirea prețului de piața, deoarece acesta nu a fost întocmit si înregistrat in evidenta contabila anterior datei de 29.12.2009, data vânzării terenului către persoanele fizice afiliate V. G. si V. M.. Totodată prețul stabilit in acest raport, 15,25 euro/mp, este mult inferior prețului de revânzare obținut in mod concret de către proprietarii intermediari (cele doua persoane fizice afiliate) fără ca aceștia sa aducă imbunatatiri bunului respectiv .
Conform concluziilor de la capitolul „Impozit pe profit", organele de inspecție fiscala au procedat in baza art.11, alin. 2 din Codul fiscal la ajustarea sumei venitului obținut de reclamanta, de la 50.000 lei (suma înscrisa in factura cu mențiunea „scutit conform art. 141 din Codul fiscal”) la suma de 393.436 lei pentru a reflecta prețul de piață al terenului in suprafața de 1.654 mp vândut către persoanele fizice afiliate V. G. si V. M..
Ținând cont ca terenul mai sus menționat la data tranzacției - decembrie 2009 era teren construibil, acesta tranzacție este taxabila din punct de vedere al TVA, încadrându-se in excepțiile de la art. 141, alin.2), lit.f) din Codul fiscal.
Astfel, in condițiile in care societatea verificata nu a colectat TVA la suma de 50.000 lei, organele de inspecție fiscala au fost indreptatite sa procedeze la stabilirea TVA datorata de reclamanta bugetului de stat pentru vânzarea terenului din patrimoniul societății.
Astfel, deoarece prețul obtinut de reclamanta de la persoanele afiliate V. G. si V. M. pentru vânzarea terenului respectiv nu este un preț sincer, fiind mult inferior atât prețului de revânzare practicat de către aceștia către beneficiarul final cat si prețului stabilit in raportul de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, organele de inspecție fiscala au stabilit baza impozabila aferenta tranzacției intre . si persoanele afiliate intermediare ca fiind suma de 393.436 lei determinata cum am arătat mai sus.
Prețul final la care a fost vândut terenul de către persoanele fizice afiliate nu include TVA, in consecința baza. impozabila a TVA stabilita de organele de inspecție fiscala este de 393.436 lei la care s-a aplicat cota standard de 19%, in vigoare la data tranzacției, rezultând o TVA suplimentara in suma de 74.752 Iei (393.436 lei x 19%) aferenta valorii de piața a tranzacției.
Apreciază ca introducerea celor doua persoane fizice afiliate (V. G. si V. M.) in tranzacția de vânzare cumpărare a avut ca scop crearea unui avantaj fiscal pentru intimata-reclamanta ., in sensul diminuării impozitului pe profit si neachitării TVA aferenta către bugetul de stat, persoanele fizice intermediare nefiind persoane impozabile din punct de vedere a TVA.
D. urmare, organele de inspecție fiscala in mod legal si justificat au procedat la ajustarea venitului de la 50.000 lei, suma înscrisa in factura emisa de . către cele doua persoane fizice afiliate, la suma de 393.436 lei, si implicit a TVA aferenta acestei tranzacții impozabile din punct de vedere a TVA
F. de aceste motive apreciază ca in mod greșit instanța a validat concluziile expertizei si a anulat actele administrative pretins vătămătoare cat timp pentru aceasta operațiune expertul a reținut ca se datorează TVA in valoare de 9500 lei).
Acum daca instanța a validat aceasta expertiza trebuia sa retina si aspectele privitoare la taxarea acțiunii si sa mențină obligația fiscala cu un cuantum mai mare decât cel înscris in actul de impunere .
Si in ceea ce privește TVA suplimentara in valoare de 74.752 lei apreciază ca instanța a validat greșit concluziile expertizei.
Astfel, s-a stabilit in actul de impunere ca la data tranzacției - decembrie 2009, terenul era construibil, in conformitate cu dispozițiile art.141 alin.2 lit.J) din Codul fiscal, tranzacția intra in sfera de aplicare a TVA fiind taxabila, si se încadrează in excepțiile special prevăzute de dispoziția legala de mai sus, astfel:
” Prin excepție, scutirea nu se aplica pentru livrarea de construcții noi, de părti de construcții noi sau de terenuri construibile întrucât intimata-reclamanta nu a colectat TVA la suma stabilita suplimentar din reîncadrarea activității, de 50.000 lei, in mod corect s-a stabilit TVA suplimentara de 74.752 lei (_ lei x 19%) aferenta valorii de piața a tranzacției.
Astfel, prețul final la care a fost vândut terenul nu include TVA, dar pentru ca operațiunea este din sfera TVA s-au aplicat dispozițiile generale, așa incat baza impozabila a TVA stabilita de organul fiscal este de 393.436 lei la care se aplica TVA, in cota in vigoare la data tranzacției, si pentru ca daca părțile nu au convenit nimic cu privire la TVA, in mod corect s-a aplicat procentul de 19% la valoarea tranzacției, iar suma suplimentara cu titlu de TVA este corecta si datorata.
]In ceea ce privește impozitul pe profit la fel apreciază ca instanța de fond in mod greșit a validat concluziile expertizei.
Explicația conform căreia in anul 2007 societatea intimata avea 11 angajați, conform datelor din bilanț, nu este suficienta pentru a demonstra realitatea utilizării efective a 1092 blocuri ceramice (cărămizi), deoarece așa cum s-a aratat in raportul de inspecție fiscala, in cursul anului 2007 societatea nu deținea personal calificat in domeniul construcțiilor (respectiv zidar) si nici nu a contractat o societate specializata in domeniul construcțiilor pentru punerea in opera a acestor materiale.
Precizează ca in timpul inspecției fiscale societatea reclamanta nu a prezentat facturi fiscale de prestări servicii construcții, situații de lucrări sau alte documente din care sa rezulte ca, materialele respective au fost puse in opera, au fost utilizate pentru construcție, precum si locația unde s-a realizat respectiva reparație, deși contravaloarea acestora a fost înregistrata in contul 611 “reparații”.
Instanța trebuia sa retina ca sunt corecte constatările organului de inspecție fiscala, ca acestea nu s-au bazat numai pe forma acestei achiziții, adica, modul de intrare si de ieșire din gestiune al blocurilor ceramice, in acest sens existând documentele enumerate de către expertul contabil, ci faptul ca, intimata nu a putut dovedi necesitatea achiziției, ca fiind necesara pentru o reparație efectuata la un imobil aparținând acesteia (locația in care ar fi fost puse in opera aceste materiale neputând fi identificata).
In acest sens, conform prevederilor art.65, alin. 1) din C).G.nr.92/2003, “contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declarațiilor sale....
Având in vedere ca legiuitorul impune ca deducerea cheltuielilor sa fie făcuta numai raportat la justificarea necesitații si realității realizării operațiunilor, dar in cauza nu s-a făcut o asemenea dovada si chiar si expertul a reținut ca au fost respectate normele formale apreciază ca instanța ar fi trebuit sa aibă in vedere interpretarea data de legiuitor justificării operațiunilor in vederea stabilirii impozitului pe profit, asa ca se impune admiterea recursului si casarea hotărârii greșite si rejudecarea cauzei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate.
In drept: invocă dispozițiile art.l 1, art. 141, art.145 din Legea nr.571/2003, art. 102, art.205 din O.G nr.92/2003, art.223 pct.3, art.486, art.488 alin.l pct.6 pct8 din Codul de procedura civila (2013).
Analizând recursul formulat, curtea constată următoarele:
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 NCPC, se apreciază că acesta nu este incident cauzei, soluția instanței de fond fiind argumentată în mod coerent, cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu au fost identificate motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că prin raportul de inspecție fiscală nr. F-SB 551/28.09.2012, urmare a verificării modului de respectare a prevederilor legale referitoare la impozitul pe profit, pentru perioada 01.01._11, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 196.685 lei din care, 46.576 lei impozit pe profit, 22.123 lei dobânzi aferente, 6.986 lei penalități de întârziere aferente, 77.311 lei TVA, 32.092 lei majorări TVA și 11.597 lei penalități de întârziere TVA.
Împotriva deciziei de impunere nr. F-SB 637/28.09.2012 și a raportului de inspecție fiscală care a stat la baza acesteia, s-a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Decizia nr.266 din 03.01.2013.
Raportul de inspecție fiscală a stabilit că în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare nr.2150/29.12.2009,acesta a fost încheiat între persoane afiliate, făcându-se în speță aplicare dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, motivat de faptul că V. G. și V. M.-cumpărătorii, sunt părinții asociatei V. M., astfel că, organul fiscal a procedat la ajustarea sumei venitului și a cheltuielii, de la suma de la 50.000 lei ( suma înscrisă în factură) la suma de 393.436 lei, pentru a reflecta prețul de piața al terenului în suprafața de 1.654 mp, aplicându-se metoda prețului de revânzare în temeiul dispozițiilor art.11 alin.2 lit.c) din Legea nr.571/2003.
Cu privire la calitatea de persoane afiliate a cumpărătorilor V. G. și V. M. cu ., al cărei asociat unic este fiica acestora, V. I. M., corect au fost aplicate dispozițiile art.7 alin.(1) pct.21 Cod fiscal raportat la dispozițiile art.11 alin.(2) Cod fiscal, sub aspectul ajustării prețului tranzacției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, la stabilirea unui impozit sau a unei taxe, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al acesteia. Dispozițiile cuprinse în alin.2 al aceluiași articol, prevăd că " în cadrul unei tranzacții între persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției”.
Referitor la stabilirea prețului de piață al tranzacției, Curtea reține criticile recurentei ca întemeiate, deoarece în mod greșit instanța de fond analizând metoda prețului de revânzare, metodă utilizată de organul de control fiscal pentru stabilirea prețului de piață, reține că această metodă nu este de natură să conducă la stabilirea unei valori reale de piață a bunului și alege metoda comparării prețurilor, așa cum de altfel s-a stabilit și prin raportul de expertiză contabilă.
Or, având în vedere succesiunea operațiunilor de vânzare a terenului, mai ales în condițiile în care același teren a fost revândut la o diferență de 2 luni, nu există nici o justificare legală pentru care instanța să aleagă o altă metodă de stabilire a prețului și nu metoda prețului de revânzare, metodăprin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala făcută cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit, așa cum prevede art.11 alin.(2) lit.c din Codul fiscal.
Metoda comparării prețurilor este o metodă prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente, însă nu este cea mai adecvată în cauză, în condițiile în care exista posibilitatea ca prețul să fie determinat raportat la prețul de revânzare.
Curtea reține că, prin contractul nr.401/03.03.2010 încheiat între vânzătorii V. G. și V. M. și cumpărătoarea S.C. A.G.T. Construx S.R.L., terenul în suprafață de 1.654 mp și terenul în suprafață de 419 mp, au fost vândute la valoarea de 493.104 lei (102.000 euro) iar prin contractul de vânzare cumpărare nr.915/11.05.2011, terenul în suprafață de 419 mp a fost revândut de către S.C. A.G.T. Construx S.R.L pentru suma de 153.900,47 lei, cumpărătoarei V. I. M..
Criticile recurentei sunt întemeiate așadar sub aspectul metodei adoptată de instanța de fond, deoarece la stabilirea prețului de piață al tranzacțiilor între persoane afiliate, se folosește cea mai adecvată dintre metodele prevăzute de art.11 alin.(2) C.fiscal, respectiv: a) metoda comparării prețurilor, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețurilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente;b) metoda cost-plus, prin care prețul de piață se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare;c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piață se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului și o marjă de profit;d) orice altă metodă recunoscută în liniile directoare privind prețurile de transfer emise de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.
Curtea constată că sub acest aspect, interpretarea normelor legale aplicabile cauzei s-a realizat în mod greșit de către instanța de fond, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.(1) pct.8 NCPC, în condițiile în care prima instanță își însușește doar opiniile expertului contabil privind raționamentul care justifica folosirea metodei de calcul prevăzută de art.11 alin.(2) lit. a) Cod fiscal, deși, competența de a interpreta și aplica legea îi revenea în mod exclusiv judecătorului fondului, expertul putând emite doar puncte de vedere cu privire la împrejurări de fapt, nicidecum referitor la aplicarea în speță a dispozițiilor legale.
Așadar, suma ce reflectă prețul de piață al terenului în suprafață de 1.654 mp, se determină aplicându-se metoda prețului de revânzare conform dispozițiilor art.11 alin.(2) lit. c) din Codul fiscal,și va fi de 339.203,53 lei ( 493.104 lei-153.900,47 lei, valoarea de piață a terenurilor din cele două tranzacții menționate), iar venitul impozabil urmează a fi determinat prin ajustarea prețului de la veniturile de 50.000 lei la această sumă, urmând ca din valoarea astfel rezultată, să fie scăzută suma de 69.408 lei ce reprezintă pierderea fiscală.
Sub aspectul identificării metodei adecvate de stabilire a prețului, Curtea apreciază că nu are nici o relevanță apărarea intimatei referitoare la inserarea unei condiții rezolutorii de obținere a consimțământului la înstrăinare a proprietarilor terenurilor limitrofe, cum greșit reține de altfel și instanța de fond, în condițiile în care nu rezultă din conținutul contractului vreo legătură între preț și clauza rezolutorie.
În concluzie la stabilirea prețului de piață al tranzacției, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.(2) lit. c) raportat la dispozițiile art. 7 pct.26 Cod fiscal.
Referitor la ajustarea taxei pe valoare adăugată, Curtea reține că prevederile art. 11 alin. 2 din Codul fiscal nu sunt aplicabile și în ceea ce privește TVA iar față de prevederile art. 137 alin. 1 lit. A din Codul fiscal nu poate fi ajustat prețul convenit de părți pentru o tranzacție, din perspectiva TVA. Explicația rezidă în faptul că România nu a optat pentru implementarea prevederilor art. 80 din Directiva 2006/112/CE.
În această situație, organele fiscale nu aveau baza legală pentru ajustarea bazei de impozitare a TVA, ca efect al modificării prețurilor la tranzacțiile cu persoane afiliate, astfel că vor fi înlăturate criticile recurentei pârâte.
Este adevărat că sub aspectul aplicării eronate a regimului de scutire la vânzarea terenului, operațiunea a fost calificată corect de instanța de fond ca fiind impozabilă conform art.141 alin.(2) lit. f) Cod fiscal, însă cum sub aspectul modalității de stabilire a TVA nu au fost criticate susținerile instanței privind aplicarea în cauză a procedeului sutei mărite conform hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele reunite T. și P., expertul corect a stabilit că TVA-ul suplimentar aferent acestei tranzacții este suma de 9.500 lei (50.000 lei x 19%).
Cu privire la caracterul deductibil sau nedeductibil a cheltuielilor privind achiziționarea celor 1.092 blocuri ceramice și modalitatea de stabilire a impozitului pe profit suplimentar aferent acestei perioade, Curtea, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că în mod greșit a stabilit organul de control obligații fiscale suplimentare aferente acestei achiziții, deoarece, achiziționarea de blocuri ceramice are legătură cu activitatea desfășurată de intimata reclamantă, aceasta a făcut dovada înregistrării în contabilitate a facturii nr._/29.09._ în valoare de 2.599 lei, precum și dovada ieșirii din gestiune a blocurilor ceramice pe baza bonului de consum, astfel că aceste cheltuieli sunt deductibile .
Pornind de la dispozițiile legale menționate și având în vedere raționamentul expus, pentru stabilirea impozitului pe profit și a accesoriilor raportat la valoarea rezultată în urma aplicării metodei prevăzută de art.11 alin.(2) lit.c din Codul fiscal, Curtea apreciază că se impune refacerea raportului de expertiză iar administrarea acestei probe nu poate fi realizată în fața instanței de recurs, fapt pentru care urmează a se face aplicarea prevederilor art. 498 alin.2 Cod de procedură civilă, a se casa sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea suplimentării probațiunii conform îndrumărilor din prezenta decizie.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va avea în vedere aspectele de drept deja dezlegate, potrivit art. 501 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.2880/C./2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.F.C.
4 ex./30.06.2015
Jud.fond: O. M.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 89/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1274/2015.... → |
|---|
