Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2254/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2254/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 1954/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2254/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află judecarea recursului recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.211/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 211/2015 Tribunalul Sibiu a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. I. A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu; a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 4021 lei, reprezentând suma achitată cu titlu de taxă de emisii poluante, potrivit chitanței . nr._/12.03.2012, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, conform codului de procedură fiscală, începând cu data achitării taxei și până la data plății efective. Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 300 lei taxă de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului și a fost respinsă cererea cu privire la onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu care a solicitat modificarea ei și respingerea acțiunii reclamantului.
În expunerea de motive, pârâta a arătat că Tribunalul avea obligația de a constata că textul intern contravenea dreptului unional, dispozițiile Legii 9/2012 fiind contradictorii prev. art. 110 TFUE. Perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a efectuat cu încălcarea dreptului comunitar unional, astfel că se impune restituirea taxei achitate și a dobânzii aferente.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 488 pct. 8 NCPC.
În etapa procedurii prealabile, recursul a fost comunicat intimaților, însă aceștia nu au formulat întâmpinări.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
CURTEA, analizând legalitatea sentinței pronunțate în cauză constată următoarele:
Problematica supusă analizei instanței vizează conformitatea Legii 9/2012 (în baza căreia a fost încasată taxa ce se cere a fi restituită) cu normele dreptului UE.
Legislația europeană stabilește obligația statelor membre de a nu aplica direct sau indirect, produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mari decât cele aplicabile produselor naționale similare.
Astfel, rațiunea înmatriculării autovehiculelor fără plata taxei sau a restituirii sumei achitate: fie cu titlu de taxă specială auto la prima înmatriculare conform Codului fiscal aplicabil în perioada 01.01.2007 – 30.06.2008, fie ca taxă de poluare în temeiul OUG nr. 50/2008 pe perioada 01.07.2008 – 31.12.2011, fie ca taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în temeiul Legii nr. 9/2012 pe perioada 01.01.2012 – 31.12.2012, constă, astfel cum au reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza T. c/a României și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24 din 14.11.2011, în discriminarea creată între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar.
Această discriminare s-a datorat faptului că potrivit legislației menționate taxa pe poluare era datorată numai pentru autoturismele pentru care se făcea prima înmatriculare în România (deși fuseseră anterior înmatriculate în spațiul comunitar), nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară, fiind astfel împiedicată libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar prin descurajarea achiziției de autovehicule folosite provenite din spațiul comunitar, ceea ce contravine art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - potrivit căruia ”Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În cauza T. c/a României, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că prevederile art. 110 din Tratat trebuie interpretate în sensul că se opun ca statele membre să instituie taxe ori măsuri cu efect echivalent prin care să restrângă libera circulație a mărfurilor, însă situația vizată privea, exclusiv autovehiculele second – hand înmatriculate anterior în spațiul comunitar dat fiind faptul că numai în privința unor astfel de autovehicule, legislația internă instituia un tratament discriminatoriu în privința celor achiziționate din spațiul comunitar, comparativ cu cele achiziționate de pe teritoriul României.
Deși Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule înlătura această discriminare stipulând la art. 4 obligația de plată a taxei pentru toate autovehiculele second-hand, atât pentru cele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară, taxa urmând a fi achitată conform alin. 2 „cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”, totuși prin OUG nr. 1/2012 aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a fost suspendată până la 1 ianuarie 2013 ceea ce a făcut ca discriminarea să se mențină și pe parcursul anului 2012.
Întrucât de la 1 ianuarie 2013 suspendarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 a încetat, în lipsa altor dispoziții legale, acest text de lege a devenit aplicabil, astfel că taxa era datorată fără a mai exista vreo discriminare, atât pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar, cât și pentru cele aflate deja în circulație în țară și nu mai exista rațiunea scutirii de la plata taxei pentru autovehiculele înmatriculate anterior în spațiul comunitar.
În același sens s-a pronunțat și CJUE în hotărârea din 14.04.2015 în Cauza M..
CJUE a statuat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă”.
În același timp însă, CJUE stabilește că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că „se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii”, cu referire la articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 care a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s‑a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și pe care statul trebuie să o restituie cu dobândă.
Se reține la pct. 47, 48 din hotărâre că „scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe” și că „o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre” favorizând astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajând importul unor autovehicule similare.
Relevând propria jurisprudență, CJUE reiterează că valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul iar atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într‑un stat membru este ulterior vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE iar această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare.
Raportat la aceste considerente, Curtea arată că valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este așadar în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, a făcut o corectă aplicare a jurisprudenței CJUE și a prevederilor dreptului uniunii.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art.496 C.p.civ. va respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr .civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.211/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. - C.O. în baza art. 426(4) C.pr.civ. semnează Președinte Complet - F. I. P. |
Grefier, A. H. |
Red. K.M.
Tehnored. HA/5 ex./13.07.2015
Jud. fond L.A.P.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1814/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 89/2015.... → |
|---|
