Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2540/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2540/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 5359/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2540/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței administrative nr.166/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reprezentantul reclamantului B. V., avocat I. T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și acordarea cheltuielilor de judecată. Depune împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariu avocațial și notă de cheltuieli.
Față de actele aflate la dosar și de susținerile orale ale reprezentantului reclamantului, instanța lasă cauza în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 166/C./2015, pronunțată de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a fost admisă acțiunea reclamantului B. V. și au fost obligate pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Administrația Fondului pentru Mediu la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 4191 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, pentru perioada cuprinsă de la data plății – 10.07.2008 și până la data formulării procedurii prealabile - 10.02.2012.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în numele și pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul momentului de la care se calculează dobânda legală acordată. Astfel, momentul de la care trebuie să curgă termenul este cel al formulării cererii de restituire și nu cel al restituirii taxei deoarece acest moment depinde exclusiv de reclamant, cuantumul dobânzii crescând în funcție de intenția acestuia de a solicita restituirea taxei.
În final, se arată că recurenta nu este în culpă procesuală, astfel că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, s-a solicitat micșorarea onorariului avocațial acordat de instanța de fond, în temeiul art.451 C.pr.civ., prin raportare la valoarea pricinii și munca efectivă îndeplinită de avocat.
Prin întâmpinarea formulată (f.8), reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta- pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principiului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, corect a reținut Tribunalul că, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare achitată de către reclamant și a dobânzii legale aferentă sumei achitată cu acest titlu, de la data formulării cererii de restituire și până la restituirea efectivă, respectiv sentința administrativă nr. 4929/C./2012, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.508/2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 18.04.2013 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-561/11 M. I., a stabilit că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul ca se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ceea ce ar justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Însă, prin hotărârea pronunțată de prima instanță, recurenta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând că reclamantul-intimat nici nu a formulat o asemenea cerere.
Din acest punct de vedere criticile recurentei referitoare la cuantumul onorariului avocațial acordat de către instanța de fond sunt lipsite de obiect, astfel că nu pot fi primite.
Ca atare, sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, recursul formulat urmează a fi respins, ca nefondat.
Deși prin întâmpinarea formulată de către reclamantul-intimat s-a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată avansate în această etapă procesuală, dovada necesității efectuării în totalitate a acestor cheltuieli nu a fost făcută, în condițiile art.452 C.pr.civ., de către partea menționată.
Astfel, la dosarul instanței de recurs, intimatul reclamant, prin reprezentantul său convențional, a depus chitanța nr.1066/04.03.2015 din care rezultă că partea a plătit cu titlu de onorariu avocațial suma de 250 de lei. Curtea constată însă că această cheltuială a fost făcută imediat după pronunțarea sentinței de către instanța de fond, la data de 02.03.2015, și înainte ca pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. să declare recurs împotriva sentinței menționate, la data de 07.04.2015, necesitatea efectuării acestei cheltuieli nefiind probată, sens în care instanța apreciază că nu are legătură cu pricina dedusă judecății, în contextul în care, din cuprinsul documentului nu rezultă cu certitudine temeiul plății onorariului, astfel că nu va fi acordată această sumă cu titlul solicitat de intimat.
În schimb, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.452 și art.453 C.pr.civ. raportat la onorariile avocațiale în sumă totală de 300 de lei, a căror plată este confirmată prin chitanțele nr.1278/11.09.2015 și nr.1205/23.06.2015, motiv pentru care, dată fiind realitatea, necesitatea și dovada existenței și întinderii acestora, în temeiul dispozițiilor procesual civile evocate, recurenta va fi obligată la plata acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva sentinței administrative nr.166/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență.
Obligă recurenta să plătească reclamantului B. V. S. suma de 300 de lei cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. H.A.E. 2 ex/22.09.2015
J. fond C.M. C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1378/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2541/2015.... → |
|---|
