Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1437/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1437/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 3603/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1437/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig împotriva sentinței nr. 2736/2014 pronunțată de Tribunalul S. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost parcursă etapa procedurii prealabile, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 2736/2014 pronunțată de Tribunalul S. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. S. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice – Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu și în consecință au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului taxă pentru emisii poluante în sumă de 941 lei, plus dobânda legală, calculată de la data achitării taxei din 11.03.2013 și până la momentul restituirii integrale a sumei. De asemenea, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Avrig solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa pentru emisii poluante percepută în temeiul Legea nr. 9/2012 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest sens s-a invocat jurisprudența C.J.U.E. concretizată în soluția acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 Nadasdi și C-333/2005 N. în interpretarea oficială a art. 110 T.F.U.E., ale cărei exigențe sunt respectate de actul normativ în discuție.
În ce privește cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. pronunțată de C.J.C.E., se susține că nu este aplicabilă decât raporturilor juridice născute sub incidența O.u.G. nr. 50/2008 și nu celor născute după modificarea acestui act normativ.
S-a mai arătat că A.F.P. nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, în raportul juridic de drept substanțial prestând un serviciu de casierie, încasând și virând sumele încasate cu titlu de taxă de poluare în contul fondului pentru mediu, administrat de A.F.M., operațiune pentru care nu încasează nici un comision.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
În drept s-a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ..
Analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
1. Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin Legea nr. 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform Legii nr. 9/2012 de către organul fiscal competent, respectiv „organul fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 10 care prevede că „stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent”.
În speță, calitatea de organ fiscal competent o are Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig, cel care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Serviciului Fiscal Orășenesc Avrig, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig, cât și Administrația F. pentru Mediu.
2. Cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este nelegală pentru următoarele considerente:
Reclamantul supunând controlului de legalitate refuzul de restituire a taxei pe emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
În acest sens, spre asigurarea efectului deplin al normelor Uniunii Europene, în concret a art. 110 T.F.U.E., s-a solicitat ca în analiza pe care o va face asupra fondului cauzei, instanța să dea eficiență jurisprudenței C.J.U.E. concretizată prin cauza C-106/1977 – Admministrazione dele finanze dello Stato c. Simmenthal Spa. în a lăsa neaplicate dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect, este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ ce abrogă O.u.G. nr. 50/2008, s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7, precum și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Prin acest din urmă caz de percepere a taxei pentru emisii poluante se asigură neutralitatea acesteia, astfel că Legea nr. 9/2012 ce o instituie, în forma în vigoare după 01.01.2013, respectă exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată, fiind astfel conformă dreptului unional și nu se impune înlăturarea de la aplicare a normelor juridice interne aplicabile, cum în mod corect a dispus instanța de fond.
Pe de altă parte, taxa pentru emisii poluante, indiferent de denumirea ei, este o taxă ce se percepe la prima înmatriculare sau transcriere a autoturismului. Sub acest aspect se reține că taxa se determină pe baza unor criterii obiective, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, capacitate cilindrică, norma de poluare pentru motor și vechimea autoturismului, fiind asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 110 din T.F.U.E.,criticile reclamantului fiind și din acest punct de vedere neîntemeiate.
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, astfel că reclamantul trebuie să plătească taxa pentru emisii poluante, care nu este supusă repetițiunii.
Pentru aceste considerente, apreciind că subzistă motivul de recurs invocat raportat la prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.p.civ., în temeiul art. 496 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig va fi admis, iar sentința atacată va fi casată și în rejudecarea cauzei se va respinge acțiunea reclamantului și va fi înlăturată dispoziția privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cum recursul pârâtului a fost admis, se va respinge cererea reclamantului intimat privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, nefiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig împotriva sentinței nr. 2736/2014 pronunțată de Tribunalul S. - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ și în consecință:
Casează sentința atacată și în rejudecare:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul H. S. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu și înlătură dispoziția privind obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red. FIP.
Tehn C.G/2ex/29.04.2015
Jud. fond. B. G
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1190/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
