Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1848/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1848/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 7919/85/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
Dosar nr._
DECIZIA NR.1848/2015
Ședința publică din data de 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. - în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimatul-reclamant L. M., împotriva Sentinței nr.3101/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P. S. - în numele și pentru S.F.M. Mediaș, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant L. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă A.J.F.P. S. - în numele și pentru S.F.M. Mediaș a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P. S. - în numele și pentru S.F.M. Mediaș de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.3101/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios – administrativ fiscal formulată de reclamantul L. M., cu domiciliul în Saros pe Târnave, ., jud.S. împotriva pârâților Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mediaș (fosta A.F.P.Mediaș), cu sediul în Mediaș, ., nr. 3, jud. Mediaș prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S., cu sediul în S., ..17, jud.S. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, corp A, sector 6 și în consecință: s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 2.929 lei reprezentând ”taxă de poluare ”; au fost obligați pârâții la plata către reclamant: a dobânzii fiscale calculată la suma restituită, începând cu data perceperii taxei (08.12.2008) și până la data restituirii, precum și a sumei de 292,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice S.- în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș a declarat recurs, , solicitând:
-în principal: admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală;
-în subsidiar: respingerea acțiuni față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. și obligarea doar a Administrația F. pentru Mediu-beneficiarul taxei de poluare, la restiruire.
În expunerea motivelor, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul noii reglementări oferite de O.U.G. nr.50/2008 și HG nr.868/2008. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu. În acest context, decizia de calcul a taxei de poluare respectă dispozițiile legale incidente, astfel că nu se poate susține că taxa este nelegală întrucât legea prin care a fost stabilită nu a fost declarată neconstituțională.
Recurenta-pârâtă susține că, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că pe baza documentelor depuse de petent, organul fiscal a procedat corect la calcularea taxei de poluare și la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, astfel că decizia este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile legislației actuale și nu există motive de fapt și de drept pentru care instanța să anuleze aceste acte.
Totodată, recurenta-pârâtă susține că, în speță sunt aplicabile și prevederile art.1, art.5, art.13, art.207 din OG 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art.4 lit.a, art.5, art.9 alin.1 din OUG nr.50/2008.
Recurenta susține de asemenea taxa de poluare nu face parte și nu se regăsește în bugetul consolidat al statului, care este administrat de Ministerul Finanțelor Publice și organele teritoriale, astfel că aceasta urmează a fi restituită de către beneficiarul taxei, respectiv Administrația F. pentru Mediu București.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, recurenta-pârâtă solicită a se face aplicabilitatea dispozițiilor art.451 alin.1 din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul în care se va constata că recurenta-pârâtă este în culpă procesuală, aceasta urmează să fie obligată să suporte cuantumul onorariului de avocat în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului care au statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. M. mult decât atât, raportat la complexitatea cauzei și prestația apărătorului în raport cu predictibilitatea practicii judecătorești în această materie, raportat la prevederile art.274 alin.(3) se impune reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile:art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG nr.50/2008, HG nr.868/2008.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 90 din TCE (devenit art. 110 din TFUE – începând cu data de 01.12.2009) curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În completarea acestor argumente, este de menționat că raportat la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar, că O.U.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Aceleași caracteristici prezintă și O.U.G. nr. 50/2008 așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, nefiind introduse texte legale noi prin care măsura fiscală a instituirii taxei de poluare să descurajeze în aceeași măsură punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, și cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 și O.U.G. nr. 7/2009, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
*
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 453 raportat la art. 451 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 292,90 lei cheltuieli de judecată, reprezentând: taxa judiciară de timbru aferentă cererii, analizând în mod concret, poziția procesuală a pârâtelor.
Din acest punct de vedere criticile recurentei Administrația Județeană a Finanțelor Publice S.- în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie.
Astfel, prin soluția pronunțată de instanța de fond, pârâtele sunt în culpă procesuală, iar acordarea cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit de instanță este justificat, în condițiile în care acestea nu-și reglează în mod corespunzător conduita și determină prin opoziția lor continuă ca cei ce reclamă restituirea taxei de poluare să apeleze la justiție.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.496 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de pârâtul S. F. Municipal Mediaș va fi respins ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele criticate
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. F. Municipal Mediaș împotriva Sentinței nr. 3101/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. O. M. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.L.I.G./25.05.2015
A.M.M./ 6 ex./25.05.2015
Jud. fond.M. T.
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 1190/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1440/2015.... → |
|---|
