Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1841/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1841/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 2094/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1841/2015
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător M. Ș.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL HUNEDOARA prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.236/CA/2015, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
Completul de judecată a fost legal constituit conform dispozițiilor art.98 alin.6 Cod pr.civilă din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Având în vedere că, deși a fost chemată în judecată și D.G.R.F.P.Timișoara, hotărârea pronunțată nu conține dispoziții vătămătoare cu privire la aceasta, astfel că instanța invocă din oficiu excepția lipsei de interes a recursului declarat de D.G.R.F.P.Timișoara în nume propriu și rămâne în pronunțare pe această excepție și pe recursul declarat pentru Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
- Sentința nr.236/CA/2015 a Tribunalului Hunedoara
Prin sentința nr.236/CA/2015 Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca neîntemeiată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a organului fiscal, invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca neîntemeiată.
A admis acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta P. D. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu.
A obligat pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 5.666 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule și la plata dobânzii fiscale, calculate de la data de 02.08.2010 și până la data plății efective.
- Recursul pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în nume propriu și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara
Pârâta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului Direcția arată că acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. nr.50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a obligat organele fiscale la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Se critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității și a cererii privind acordarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art.488, pct.8 C.pr.civ., art.7 din Legea nr.554/2007 și dispozițiile O.u.G. nr.50/2008.
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
- Aprecierile Curții de Apel
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara:
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligată să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr.50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art.7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.u.G. nr.50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât organul fiscal, cât și Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art.110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr.50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr.50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr.208/2008, OUG nr.218/2008, OUG nr.7/2009 și, respectiv, OUG nr.117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Deoarece s-a stabilit calitatea de debitoare a pârâtului, Curtea reține că instanța de fond a procedat corect atunci când l-a obligat pe aceasta la plata dobânzii legale dat fiind caracterul accesoriu al acestora față de debitul principal.
Din aceleași considerente instanța de fond a procedat corect atunci când a obligat acest pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, Curtea reține că în cauza C-565/11 M. I. CJUE a pronunțat la data de 18.04.2013 o decizie preliminară prin care a statuat că „dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr.92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”
În ceea ce privește critica referitoare la necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, prin decizia nr.24/2011 privind examinarea recursurilor in interesul legii, ICCJ stabilind că „procedura de contestare prevăzută la art.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobata prin Legea nr.140/2011, raportat la art.205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.(1) lit.d) din același cod“.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art.496 alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins.
În ceea ce privește recursul pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara:
Este cunoscut că pentru exercitarea oricărei forme procedurale partea trebuie să justifice un interes.
Curtea reține că, potrivit art. 3 NCPC, interesul trebuie să îndeplinească anumite cerințe, printre care și aceea de a fi personal în sensul că folosul practic urmărit trebuie să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva..
Or, în speță, Curtea constată că prin sentința atacată au fost obligat pârâții Serviciul Fiscal Municipal Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu la restituirea către reclamantă a sumei de 5666 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule și la plata dobânzii fiscale, calculate de la data de 02.08.2010 și până la data plății efective și că recursul a fost exercitat de pârâtaDirecția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în nume propriu.
Întrucât aceasta din urmă nu a fost obligată la efectuarea vreunei prestații în favoarea reclamantei, nefiind nici emitenta actului atacat, nu are interesul de a exercita calea de atac împotriva hotărârii pronunțate, motiv pentru care recursul său va fi respins ca lipsit de interes.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL HUNEDOARA prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.236/CA/2015, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA, în nume propriu împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
Președinte, M. F. | Judecător, M. Ș. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc |
Red./tehnored.M.Ș.
5 ex./19.05.2015
Jud.fond – I. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1205/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2028/2015.... → |
|---|
