Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1491/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1491/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4456/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1491/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 2065/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul ales al intimatului reclamant a depus la dosar, prin fax la Serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise la care a anexat împuternicire avocațială.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
- Sentința administrativă nr. 2065/CA/2014 a Tribunalului Sibiu
Prin sentința administrativă nr.2065/CA/2014 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei 2095 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data de 23.07.2008 și până la data plății efective.
- Recursul pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU
Pârâta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit prima instanță a obligat organele fiscale la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Se mai arată că acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
Se critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.
În drept se invocă dispozițiile OUG 50/2008 și HG 686/2008, OUG 50/2008.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
- Aprecierile Curții de Apel
Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cea care a emis decizia de calcul a taxei.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.U.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât Administrația F. pentru Mediu, cât și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanța de fond, acesta fiind proporțional atât cu valoarea creanței, cât și cu munca îndeplinită de avocat.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU împotriva sentinței administrative nr. 2056/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Sibiu – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.ȘM
C.M/ex.6/21.04.2015
Jud.fond.M.T..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2331/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2233/2015.... → |
|---|
