Alte cereri. Decizia nr. 2100/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2100/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 186/57/2012**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2100/2015
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. Hancaș
Judecător F. I. P.
Judecător G. M.
Grefier A. H.
Completul de judecată a fost legal constituit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâta C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 141/CA/2015 și împotriva sentinței nr. 159/2015 pronunțată de Secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a mandatarului ales al intimatei reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursurile au fost motivate; sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Se constată faptul că cel de-al doilea recurs nu a fost comunicat părților, dat fiind faptul că a fost depus ulterior emiterii și expedierii citațiilor; intimata reclamantă a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, note de apărare, la care a fost anexată chitanța reprezentând onorariul avocațial; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de lipsa părților legal citate și având în vedere faptul că prin ambele recursuri s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față:
Reclamanta F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANRP – C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, obligarea pârâtei ca în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în cauză să dispună înaintarea dosarului ce conține dispoziția nr. 1006/24.03.2009 a Primarului Municipiului Sibiu către un evaluator în vederea stabilirii despăgubirilor pentru cota de ½ din imobilul situat în Sibiu, .. 65, înscris în CF colectiv nr._ Sibiu, nr. top 7108/2, înscris în CF Sibiu, nr._. Reclamanta a solicitat ca în termen de 120 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâta să emită decizia privind stabilirea despăgubirilor.
În motivarea acțiunii se arata că prin sentința nr. 384/2008, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 160/A/2008 a Curții de Apel A. I., Primarul Municipiului Sibiu a fost obligat să emită dispoziția pentru acordarea despăgubirilor, care a fost înaintată, la data de 16.09.2009, ANRP însă această autoritate publică nu a procedat la acordarea despăgubirilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 13 alin. 1, 131, 16 din Legea nr. 247/2005 și art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO.
Pentru susținerea acțiunii, au fost anexate: sentința nr. 384/2008 a Tribunalului Sibiu, decizia nr. 160/A/2008 a Curții de Apel A. I., dispoziția nr. 1006/2009 a Primarului Municipiului Sibiu, dovada îndeplinirii plângerii prealabile.
C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii, întrucât dosarul trebuia completat în sensul identificării și descrierii imobilului.
Pe de altă parte, etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
ANRP, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât competența de emitere a deciziei revine CCSD așa cum s-a stabilit și prin decizia ÎCCJ din 15.02.2010.
Curtea de Apel Alba Iulia, făcând aplicarea dispozițiilor art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 a scos dosarul de pe rol și l-a înaintat spre soluționare Tribunalului Sibiu.
În fața acestei instanțe CCSD a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, înființată în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Reclamanta, prin notele de ședință înregistrate la data de 24.10.2014, a precizat că în speță există un refuz nejustificat al pârâtei, în sensul art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004, iar prin cererea înregistrată la data de 4.12.2014 a precizat că solicită obligarea pârâtei la evaluarea imobilelor și la emiterea și comunicarea deciziei de compensare prin puncte.
Secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 141/CA/ 09 02 2015, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, și a fost obligată pârâta să procedeze la evaluarea imobilelor care fac obiectul dispoziției nr. 1006/24.03.2009, să emită decizia de compensare pe puncte și să comunice această decizie reclamantei.
Prin sentința nr. 159/22 04 2015 a fost admisa cererea reclamantei si a fost completat dispozitivul sentinței pronunțate, în sensul ca a fost obligata parata C. la plata cheltuielilor de judecata în suma de 2.000 lei, potrivit dispozițiilor art. 281 indice 2 al. 1 din codul de procedură civilă .
Împotriva sentinței nr. 141/ 2015 pronunțată de tribunal a declarat recurs C. Națională pentru Compensarea Imobilelor solicitând casarea sentinței si respingerea acțiunii . Prin motivele de recurs se arata, în esență, că:
Tribunalul Sibiu a fost necompetent material și funcțional, deoarece potrivit dispozițiilor art. 35 al. 1 din Legea nr. 165/2013, competenta aparține tribunalului de la sediul autorității competente;
Se invoca dispozițiile art. 34 al. 1 din Legea nr. 165/2013 care stabilesc un termen de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor . 60 de luni de la . legii, fata de împrejurarea ca prin OUG nr. 4/2012 s-a suspendat procedura de acordare a despăgubirilor în perioada martie 2012-mai 2013;
In continuare se enunță dispozițiile art. 17, 21-26 din Legea nr. 165/2013 care reglementează procedura de acordare a despăgubirilor, procedura care se finalizează prin validarea sau invalidarea a deciziei de acordare a despăgubirilor, care ulterior se materializează în puncte ;
Se invoca decizia CC nr. 269/2014 prin care se stabilește ca dispozițiile art. 17 si 21 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale, in măsura în care nu se aplica deciziilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor emise in executarea unei hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat definitiv asupra persoanei îndreptățite și asupra despăgubirilor, astfel că pârâta trebuie să verifice dosarele de despăgubiri, sub toate aspectele;
Se arata ca sentința nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu prin care s-a stabilit calitatea reclamantei de persoana îndreptățită pentru cota de ½ pentru imobilele din C F_ Sibiu si C F_ Sibiu, a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 247/2005, iar prin Legea nr. 165/2013 procedura a fost modificata substanțial;
În ceea ce privește dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 1006/2009 emisa de primar, urmează ca soluționarea acestui dosar sa se realizeze in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165 /2013, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, iar evaluarea imobilului se va face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a legii, valoare care se va exprima in puncte;
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 3, 9, 304 indice 1 din Codul de procedură civilă .
C. a declarat recurs si împotriva sentinței nr. 159/2015 pronunțata de tribunal, arătând ca fata de dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecata se acorda în măsura în care se justifica plata acestora.
Reclamanta a formulat note de apărare prin care solicita respingerea recursurilor, fata de împrejurarea ca hotărârile pronunțate de tribunal sunt temeinice si legale.
Curtea, analizând sentințele atacate sub aspectul recursurilor declarate in cauza, constata ca sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește necompetenta funcțională și materială de soluționare a cauzei, instanța constată critica nefondată, față de dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013 care modifica art. 20 al. 1 titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar dispozițiile art. 35 al. 1 din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile in cauza .
Obiectul acțiunii îl constituie constatarea refuzului nejustificat al pârâtei succesoare în drepturi și obligații a fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a proceda la evaluarea bunurilor care fac obiectul Dispoziției Primarului Municipiului Sibiu nr. 1006/2009 și de a emite decizia de compensare, iar potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere îl reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 384/2008 a Tribunalului Sibiu s-a stabilit că reclamanții din dosarul respectiv, printre care si F. M., au calitatea de persoane îndreptățite la restituire și că propunerea pentru despăgubiri se va face numai pentru reclamanta F. M., iar prin decizia nr. 160/A/2008 a Curții de Apel A. I. s-a stabilit că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri bănești pentru cota de ½ din imobilul cu număr top nou 7108/1 casă și teren, și pentru cota de ½ din imobilul cu număr top 7108/2, casă și teren.
Prin dispoziția Primarului Municipiului Sibiu nr. 1006/23.03.2009, emisă în aplicarea sentinței civile nr. 384/2008 a Tribunalului Sibiu, așa cum a fost modificată prin decizia Curții de Apel A. I. nr. 160/A/2008 se recunoaște vocația reclamantei la acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si de plata a despăgubirilor, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, și anume pentru cota de ½ părți din imobilul situat în Sibiu, .. 65, înscris inițial în CF colectiv nr._ Sibiu cu nr. top. 7108 și dezmembrat ulterior preluării de către Statul Român în două corpuri funciare distincte cu nr. top nou 7108/1 înscris în CF colectiv_ Sibiu care a rămas în proprietatea celuilalt coproprietar și nr. top nou 7108/2 înscris în CF Sibiu nr._ care a fost vândut de către Statul Român foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995 în favoarea persoanei îndreptățite F. M..
Reclamanta a formulat cerere pentru punerea în aplicare a dispoziției emise încă din data de 16 09 2009, dar C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat termenele prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma inițială și nici cele prevăzute de modificările cuprinse în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, prin plata despăgubirilor, respectiv prin emiterea deciziei de compensare.
Legea nr. 165 din 16 mai 2013 stabilește măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Potrivit art. 1 din lege, regula in materia imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist este aceea ca se restituie în natură. În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.
În privința aplicării dispozițiilor legii noi cererii formulate de reclamanta, dispozițiile art. 4 din lege sunt neechivoce în condițiile in care dispun expres că dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin D.C.C. nr. 88/2014 publicată în M.Of. nr. 281 din 16 aprilie 2014 dispozițiile art. 4 teza a doua au fost declarate constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013.
Dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, au fost declarate neconstituționale prin D.C.C. nr. 210/2014 publicată în M.Of. nr. 418 din 5 iunie 2014. Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".
Anterior modificării prin Legea nr. 368/2013, art. 1 alin. (2) avea următorul conținut:
"Art. 1 - (2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III."
În cauza, C. invoca dispozițiile Deciziei CC nr. 269/2014, publicată în M.Of. nr. 513 din 9 iulie 2014 prin care se stabilește că prevederile art. 4 teza a doua au fost declarate constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data de 20 mai 2013.
În continuare, în articolul 21 din lege se stabilește procedura administrativa de acordare a compensațiilor bănești persoanelor îndreptățite, in sensul că în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Prin D.C.C. nr. 686/2014 publicată în M.Of. nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (5) sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
În cazul în care, prin documentele existente în dosarul de despăgubire, nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice ale imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri, evaluarea se face prin aplicarea valorii minime pentru zona sau categoria de imobil prevăzută de grila notarială pentru localitatea respectivă, potrivit prevederilor alin. (6).
Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
Prin D.C.C. nr. 686/2014 publicată în M.Of. nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 21 alin. (8) sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.
În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Așa fiind, succesoarea în drepturi și obligații a acestei autorități publice are obligația de a proceda la acordarea de măsuri reparatorii, respectiv de a emite decizia de compensare prevăzută de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, în condițiile și cu respectarea etapelor si a termenelor prevăzute de lege .
Apărarea pârâtei, potrivit cu care cererea reclamantei este prematură, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu poate fi reținută.
Prin deciziile nr. 88/27.02.2014 și nr. 210/8.04.2014 ale Curții Constituționale a României s-a stabilit că dispozițiile art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 referitoare la cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, sunt neconstituționale.
În consecință, reclamanta este persoana îndreptățită la acordarea despăgubirilor pe puncte, sens în care C. are obligația de a emite decizia, dar numai in urma parcurgerii procedurii stabilite de art. 21 din Legea nr. 165/2013, cu luarea în considerare a considerentelor reținute de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate, în funcție de perioada de timp în care se realizează aplicarea legii.
Față de aceste considerente, se apreciază ca sentința tribunalului prin care a fost admisa acțiunea reclamantei și obligata pârâta să urmeze procedura stabilita de art. 21 din lege, prin evaluarea imobilelor și emiterea decizia de compensare, este temeinică și legală .
În ceea ce privește recursul declarat de Comisie împotriva sentinței nr. 159/2015 prin care a fost completat dispozitivul sentinței nr. 141/2015, se constata ca aceasta este temeinica si legala, fiind pronunțata în condițiile art. 281 indice 2 al. 1 din Codul de procedură civilă, iar cheltuielile de judecata au fost legal acordate, în temeiul art. 247 din Codul de procedură civilă, pârâta fiind parte căzută în pretenții, iar cheltuielile de judecata au fost dovedite cu acte depuse la dosar, acestea fiind justificate de complexitatea pricinii si de munca depusa de avocat.
F. de aceste considerente, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 141/CA/2015 și împotriva sentinței nr. 159/2015 pronunțată de Secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu .
În temeiul dispozițiilor art. 247 din Codul de procedură civilă, urmează sa fie obligată recurenta sa plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata în recurs, reprezentând onorariul avocațial, dovedit cu acte la dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâta C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței nr. 141/CA/2015 și împotriva sentinței nr. 159/2015 pronunțată de Secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu .
Obligă recurenta sa plătească intimatului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2015.
Președinte, A. E. Hancaș | Judecător, F. I. P. | Judecător, G. M. |
Grefier, A. H. |
Red. M.G.
Tehnored. H.A./2 ex./08.07.2015
Jud. fond D.Șomandra
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 2639/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1880/2015.... → |
|---|
