Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2241/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2241/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 6077/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2241/2015
Ședința publică din 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător M. Ș.
Judecător D. B. D.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Serviciul Fiscal Municipal Petroșani împotriva sentinței nr. 141/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, privind pe reclamanta P. N. și pârâta Administrația F. Pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului formulat de D. Timișoara în nume propriu dat fiind faptul că acesta nu a avut calitatea de parte în fața instanței de fond și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 141/CA/2015 Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții SFM Petroșani și A.F.M., a dispus restituirea sumei de 4532 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și a obligat pârâtele la plata dobânzii legale aferente calculată de la data plății taxei și până la data restituirii efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că taxa de poluare solicitată de autoritățile române reclamantei – pentru înmatricularea în circulație, pe teritoriul României, a autovehiculului achiziționat de către acesta din spațiul comunitar - contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE, astfel că se impune admiterea acțiunii acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. Timișoara în nume propriu și pentru Serviciul fiscal municipal Petroșani solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, se arată că acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
Se mai arată că Hotărârea CJUE pronunțată în cauza T. nu are aplicabilitate în speță deoarece se referă la taxa de poluare percepută în temeiul OUG 50/2008, astfel cum aceasta era în vigoare la data de 27.10.2008.
Se apreciază că în speță trebuia admisă excepția inadmisibilității justificată de împrejurarea că reclamantul nu a procedat conform art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare.
În final, se arată că recurenta nu este în culpă procesuală, astfel că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ., art. 7 din Legea 554/2007 și dispozițiile O.u.G. 50/2008.
Analizând sentința atacată, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul SFM Petroșani:
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism second hand . Pentru înmatricularea autoturismului, reclamantul a achitat suma de 4532 lei calculată la cererea sa, prin decizia A.F.P. de calcul a taxei de poluare, emisă de SFM Petroșani conform OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Taxa de poluare care face obiectul prezentei acțiuni a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, constituindu-se ca venit la bugetul F. pentru Mediu..
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerea I. T., cauza C-402/09, răspunzând unei întrebări adresate de Tribunalul Sibiu cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta nemodificată, după cum urmează:
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. În acest context, Curtea a reținut:
” … din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” (par. 58).
De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește (par. 60).
Prin urmare, O.u.G. nr. 50/2008 în forma inițială îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare.
Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune restituirii conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamanta este îndreptățită și la dobânda legală aferentă calculată, de la data plății taxei, astfel cum corect a reținut instanța de fond.
Cererea reclamantului se întemeiază pe sancționarea unui refuz nejustificat, ce constituie un act administrativ asimilat conform art. 2 alin. 2 raportat la lit. i a aceleași norme din Legea nr. 554/2004.
Având în vederea natura juridică a acestuia, nu este obligatorie formularea procedurii prealabile conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 sau formularea contestației administrative pentru a cere restituirea unei taxe percepută nelegal, conduită ce este consacrată și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2011 prin care a fost soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României stabilind în consecință că „Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.u.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 din C.p. fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”, astfel că în mod temeinic instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Cheltuielile de judecată sunt justificate de culpa procesuală și nu de buna sau reaua credință în raportul de drept material. Prin admiterea acțiunii pârâta în calitate de autoritatea fiscală competentă în sensul O.u.G. nr. 50/2008, ce justifică și legitimarea procesuală pasivă a acesteia, este în culpă procesuală ce justifică obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel încât Curtea în temeiul art. 496 C.p.civ. va respinge recursul pârâtului Serviciul Fiscal municipal Petroșani.
Cu privire la recursul D. Timișoara:
În fața instanței de fond au avut calitatea de pârâți SFM Petroșani și Administrația F. pentru Mediu, iar recursul a fost exercitat de D. Timișoara Hunedoara, în nume propriu.
Întrucât aceasta din urmă nu a fost parte în fața instanței de fond, nu poate exercita calea de atac împotriva hotărârii pronunțate, motiv pentru care recursul său va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Serviciul fiscal municipal Petroșani împotriva sentinței administrative nr. 141/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.
Președinte, M. I. I. | Judecător, M. Ș. | Judecător, D. B. D. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored.D.D.B.
Ex.5/R.P./29.06.2015
Jud.Fond:M. L.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2635/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1903/2015.... → |
|---|
