Anulare act administrativ. Decizia nr. 1800/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1800/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 8073/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1800/2015
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se afla judecarea recursurilor declarate de reclamanta B. M. și parata Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap împotriva sentinței nr. 2977/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta avocat Fratila B., pentru recurenta reclamanta B. M., lipsind recurentul pârât MMFPSV si intimata pârâta C. Județeana de Pensii Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca în cauza a fost parcursa procedura de regularizare premergatoare fixarii primului termen de judecata.
Avocatul recurentei reclamante depune la dosar chitanța privind onorariul avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în temeiul art. 392 NCPC, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
În ceea ce priveste recursul declarat de catre pârâta Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, mandatarul recurentei reclamantei solicita respingerea acestuia, având în vedere motivele expuse pe larg prin intampinare.
Solicita instantei de recurs sa respinga exceptiile invocate de recurenta, având în vedere faptul ca decizia contestata prin intermediul actiunii pendinte a fost emisa într-o perioada in care reclamanta se afla deja . viza anularea unei decizii anterioare, respectiv decizia 715/2012, fiind adiacenta acesteia din urma. Precizeaza ca decizia contestata prin prezenta actiune este subsecventa si, direct legata de cealalalta decizie, tocmai pentru motivul ca a fost emisa in baza acelorasi acte si a aceleiasi proceduri avute in vedere initial, context in care considera ca nu se mai impunea efectuarea unei proceduri prealabile separat si pentru decizia contestata prin intermediul actiunii pendinte, iar contestarea acesteia nu este afectata de vreun termen. Mai arata ca in situația menținerii noii decizii, aceasta ar fi in contradicție, atât cu decizia, cât și cu sentința, in ceea ce privește anul de debut al handicapului.
Pe fondul cauzei, solicita respingerea recursului declarat de Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta B. M., avocatul acesteia solicita admiterea lui, si casarea in parte a sentinței atacate, arătând ca, parțial, sentința atacata este corecta, însă ar fi intrat in contradicție cu dosarul inițial.
Precizeaza ca motivul pentru care a solicitat, in mod expres anularea deciziei si emiterea unei noi decizii este acela ca, desi i s-a mentinut certificatul de handicap initial, recurenta reclamanta este privata in continuare de pensia pentru limita de varsta pe handicap, intrucat primul act care ar fi facut dovada debutului handicapului ar fi fost din anul 1975, data ulterioara angajarii reclamantei, astfel ca handicapul nu ar fi fost preexistent calitatii de asigurat.
Precizează ca cererea formulata de reclamanta este legal si temeinic justificata, având în vedere prevederile art. 7 alin.4 din Ordinul 2299/2012 care prevede in mod expres ca: in situatia in care, in urma atacarii in instanta a deciziei Comisiei Superioare, potrivit alin. 3, s-a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, investita cu formula executorie, Comisia superioara emite decizie de incadrare in grad si tip de handicap.
Arata ca, pe fondul cauzei, trebuie sa se tina seama si de faptul ca, din inscrisurile depuse la dosarul instantei de fond, la fila 128, reiese ca reclamanta, „de copil tușește și expectoreaza indiferent de anotimp”, fapt care demonstreaza ca nu se poate pune semnul egalitatii intre data debutului bolii si anul 1975, anul retinut in primul document medical. Arata, ca in toate inscrisurile medicale se concluzioneaza ca debutul handicapului a fost unul precoce, cu mult inainte de anul 1975, iar diagnosticul pus in anul 1975 reprezinta o faza evoluata a bolii
Pentru toate aceste motive, precum si pentru cele expuse pe larg, in scris, solicita admiterea recursului reclamantei și respingerea recursului pârâtei, cu obligarea parților căzute in pretenții la plata cheltuielilor de judecata, conform chitanței depuse la dosar.
Față de actele existente la dosar și susținerile mandatarului recurentei reclamante, instanța lasă cauza în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță, reclamanta B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții MMFPSPV și C. Județeană de Pensii Sibiu, anularea deciziei nr._/11.12.2012 emisă de CSEPAH și din cadrul MMFPSPV, menținerea ca temeinic și legal a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 8724/10.01.2008 prin care s-a stabilit gradul de handicap accentuat și obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Sibiu Sibiu la plata drepturilor de pensie limite de vârstă pe handicap, de la data încetării plăților acestora și până la momentul plății.
Reclamanta a invocat nulitatea deciziei nr._/11.12.2012 emisă de CSEPAH întrucât aceasta nu este motivată. În cuprinsul deciziei nu se face referire la criteriile prisohomedicosociale prevăzute de Ordinul nr. 762/2007, fiind încălcat dreptul la apărare.
Decizia a fost emisă ca urmare a unei reevaluări, în contextul în care pe rolul instanțelor se afla un litigiu care viza prima decizie de anulare a certificatului de încadrarea în grad de handicap, respectiv decizia nr. 715/27.01.2012.
Prin sentința nr. 52/12.02.2013, menținută prin decizia nr. 4796/8.05.2013 a Curții de Apel A. I., a fost anulată decizia nr. 715/2012, a fost menținut certificatul de handicap nr. 8724/10.01.2008, cu valabilitate permanentă, nerevizuibil.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 448/2006, ale Ordinului nr. 1736 al MMFPSPV și ale art. 233 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Sectia de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentinta nr. 2977/CA/08 12 2014 a respins excepțiile privind lipsa procedurii prealabile si tardivitatii ; a admis acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta B. M. în contradictoriu cu parata Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a anulat decizia nr._/ 11 12 2012 emisa de Comisie, a mentinut certificatul de încadrare în grad de handicap cu nr. 8724/ 10 01 2008, a respins cererea reclamantei de obligare a paratei sa emita o noua decizie privind încadrarea în grad de handicap ; au fost acordate cheltuieli de judecata în suma de 500 lei. Instanta a retinut prin considerentele expuse că fata de dispozitiile art. 7 si 11 din Legea contenciosului administrativ, exceptiile invocate sunt nefondate, reclamanta solicitand revocarea actului emis, iar cererea a fost formulata în termenul de cel mult 1 an de la comunicarea raspunsului; pe fondul cauzei se arata ca prin sentinta nr. 52/2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu si ramasa irevocabila prin decizia nr. 4796/2013 a Curtii de Apel A. I., s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca in cazul reclamantei sunt îndeplinite cerintele stabilite prin OMS nr. 762/2007 privind incadrarea reclamantei in grad de handicap, astfel ca parata nu avea posibilitatea sa declanșeze o noua procedura de reevaluare.
Comisia a declarat recurs prin care solicita casarea sentintei si respingerea actiunii. Prin motivele de recurs se arata, în esență, că
În cauza nu a fost parcura procedura prealabila;
Actiunea reclamantei este tardiva;
Reevaluarea reclamantei s-a realizat in baza deciziei de reevaluare emisa, iar în raportul de reevaluare se mentioneaza ca reclamanta prezinta VEMS de 31%, dar si-a mentinut autonomia personala ;
Reclamanta a beneficiat de încadrarea în grad de handicap accentuat, astfel ca nu se justifica dispozitia privind mentinerea certificatului de handicap.
În drept s-au invocat dispozitiile art. 488 din codul de procedură civilă .
Reclamanta a declarat recurs , în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, prin care solicita casarea în parte a sentintei, fata de împrejurarea ca instanta de fond nu a admis cererea reclamantei prin care solicita obligarea comisiei sa emita o noua decizie de incadrare în grad de handicap, ci a mentinut certificatul de handicap emis initial.
Curtea, analizand sentinta atacata sub aspectul recursurilor declarate în cauza, constata ca sunt nefondate, pentru urmatoarele considerente:
I . Față de recursul Comisiei, Curtea constata urmatoarele:
În privința caracterului inadmisibil al actiunii, exceptia a fost solutionata corect de judecatorul fondului, care a constatat îndeplinirea cerințelor art. 7 din Legea contenciosului administrativ, fata de împrejurarea ca au fost emise decizii succesive de reevaluare, si anume decizia nr. 715/27.01.2012 și, ulterior, prin decizia nr._/11.12.2012 emisă de CSEPAH, s-a dispus anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 8724/10.01.2008. Reclamanta a formulat acțiune în anularea deciziei nr. 715/2012, iar emitentul actului atacat cunoștea că reclamanta a solicitat revocarea actului, ambele decizii avand același obiect, astfel ca nu mai este necesara, în cauza, formularea unei contestatii administrative pentru fiecare dintre acestea.
În privința excepției tardivitatii, în mod corect a fost respinsă excepția de prima instanta de fond, fata de dispozitiile art. 11 din Legea contenciosului administrativ, deoarece decizia atacată a fost emisă în perioada în care pe rolul instanțelor există acțiune în anulare împotriva deciziei nr. 715/2012, prin care s-a anulat același certificat de încadrare în grad de handicap. De altfel, decizia a fost comunicată la data de 14.01.2013, iar acțiunea a fost înregistrată la data de 20.12.2013, în termenul de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește fondul cauzei, Comisia mentionează prin motivele de recurs că reevaluarea reclamantei s-a realizat in baza deciziei de reevaluare emisa, iar în raportul de reevaluare se mentioneaza ca reclamanta prezinta VEMS de 31%, dar si-a mentinut autonomia personala, critici care sunt nefondate fata de împrejurarea ca sentinta nr. 52/2013 pronuntata de Tribunalul Sibiu si ramasa irevocabila prin decizia nr. 4796/2013 a Curtii de Apel A. I., s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca in cazul reclamantei sunt îndeplinite cerintele stabilite prin OMS nr. 762/2007 privind incadrarea reclamantei in grad de handicap. Hotararile judecatoresti pronuntate în dosarul nr._ * privind încadrarea reclamantei în grad de handicap accentuat au avut la baza actele medicale administrate ca probe si expertiza medico-legala, in baza carora s-a stabilit că reclamanta sufera de astm bronșic, debutul afectiunii fiind în anul 1975, anterior varstei de 26 ani, astfel cum prevad dispozitiile Cap. 4 din OMS nr._ , ceea ce justifica încadrarea în grad de handicap, nefiind justificata emiterea unei noi decizii de reevaluare care sa ateste o alta situatie . În privinta afectiunii de astm bronșic cu deficienta functionala accentuata, este posibil ca persona sa-și mentina autonomia personala, dar afectiunea determina o amprentare în planul relatiilor sociale si personale, ceea ce justifica încadrarea în grad de handicap.
Parata mai arata ca reclamanta a beneficiat de încadrarea în grad de handicap accentuat, astfel ca nu se justifica dispozitia privind mentinerea certificatului de handicap, dar fata de împrejurarea ca au avut reevaluari succesive, instanta a mentinut actul inițial care consemneaza starea de handicap a reclamantei, fiind o mențiune expresă realizată în acest sens de instanță .
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta, aceasta este nemulțumita de împrejurarea că instanta de fond nu a admis cererea sa prin care solicita obligarea comisiei sa emita o noua decizie de incadrare în grad de handicap, ci a mentinut certificatul de handicap emis initial. Dar, fata de împrejurarea ca certificatul cu nr. 9724/ 2008 este actul inițial care stabilește gradul de handicap al reclamantei, în mod legal a apreciat judecatorul fondului ca nu mai este necesară emiterea unui nou act, ci acesta fiind valabil, continua sa-și produca efectele, in temeiul Legii nr. 448/2006.
În consecinta, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. M. și parata Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva sentinței nr. 2977/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu .
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. M. și parata Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva sentinței nr. 2977/2014 pronuntata de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 05 2015 .
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored. MG/5 ex./26.05.2015
Jud. fond Șomandră D.
.>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1869/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1480/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
