Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1235/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1235/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3211/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1235/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta M. A. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru S. F. Orășenesc Cugir împotriva Sentinței nr. 1579/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Comeaga T. pentru recurenta reclamantă M. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată iar recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Avocata recurentei reclamante depune la dosar chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocata reclamantei recurente arată că nu înțelege să timbreze recursul reclamantei și solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Față de actele de la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 1579/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. Secția de C., Administrativ, F. și Insolvență a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu paratele D.G.R.F.P. BRASOV- reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în numele și pentru S. F. ORĂȘENESC Cugir și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, au fost obligate pârâtele - să restituie reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 899 lei, achitata cu titlu de taxă de poluare, calculată potrivit Codului de procedură fiscală de la data plății taxei – 12.10.2010 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 96,5 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta M. A. și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul S. F. Orășenesc Cugir criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea motivelor pârâta a susținut că prin noua reglementare oferită de Legea nr. 9/2012 taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se calculează după criterii obiective, respectiv tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de CO2 și norma de poluare, cu luarea în considerare și a deprecierii autoturismului. De asemenea, acest act normativ oferă o aplicare unitară a taxei pentru care se solicită operațiunea de înmatriculare sau prima transcriere a dreptului de proprietate a autovehiculelor în discuție, înlăturându-se favorizarea indirectă a celor autohtone.
Acest act normativ instituie o taxare echitabilă, iar pentru taxa de poluare încasată pe O.u.G. nr. 50/2008, în măsura existenței unei diferențe, este instituită o procedură specială de restituire.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în întregime, respectiv cu privire la obligarea pârâtelor și la restituirea taxei de poluare în suma de 899 lei.
Arată că în baza art.453 Cod pr.civilă, solicită cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea acestui proces, în recurs.
În expunerea de motive reclamanta arată că instanța de fond a reținut faptul că a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare în cuantum de 899 lei, cu dobânda aferentă calculată conform prevederilor Codul de procedură fiscală, de la data achitării taxei auto, respectiv 12.10.2010 și până la data plății efective. Iar în dispozitiv pârâtele au fost obligate doar la plata dobânzii aferente taxei de poluare iar nu la restituirea acestei taxe, în sumă de 899 lei.
Recurenta reclamantă a depus la dosar la fila 20 un înscris, prin care arată că instanța de fond a procedat la completarea dispozitivului sentinței nr.1578/C./2014 și cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea taxei de poluare, cererea de recurs a lor a rămas fără obiect astfel încât nu înțelege să mai procedeze la timbrarea și susținerea acestuia.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Critica recurentului pârât se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În ce privește O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu această ocazie Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) iar în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește”.
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Taxa de poluare a fost achitată în temeiul OUG 50/2008, astfel că actul administrativ a cărui sancționare se solicită, respectiv refuzul de restituire a taxei de poluare, trebuie analizat în raport de acest act normativ, pentru executarea căruia a fost emis sau manifestat. Legea nr. 9/2012 nu este incidentă în cauză, nefiind în măsură să producă efecte retroactive, analiza instanței de fond și a celei de recurs circumscriindu-se principiului „tempus regit actum”.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtul S. F. Orășenesc Cugir va fi respins, sentința recurată fiind legală și temeinică cu privire la aspectele criticate.
Totodată, față de dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă recurenta pârâtă va fi obligată la plata sumei de 100 lei în favoarea intimatului reclamante cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
În cea ce privește recursul declarat de reclamantă, prin rezoluția din 10.02.2015 s-a stabilit obligația recurentei de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Cu toate acestea recurenta reclamantă nu s-a conformat dispozițiilor stabilite de instanță pe cale administrativă, care i-au fost aduse la cunoștință în etapa procedurii prealabile (f. 9,10,13), privind achitarea taxei.
Ca atare, față de prevederile art. 197 din Noul Cod de Procedură Civilă urmează ca recursul declarat de reclamanta M. A. să fie anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. F. Orășenesc Cugir împotriva Sentinței nr. 1579/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F..
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta M. A. împotriva Sentinței nr. 1579/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F..
Obligă pârâtul recurent S. F. Orășenesc Cugir la plata sumei de 100 lei în favoarea intimatei reclamante cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 Martie 2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.L.G.
6 ex./M.S. 17 Aprilie 2015
Jud.fond: M. G.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1646/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2789/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
