Obligaţia de a face. Decizia nr. 2789/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2789/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 2079/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2789/2015
Ședința publică din 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Judecător G. M.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta U. S. HARET împotriva sentinței nr. 238/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ având ca obiect obligația de a face, privind pe reclamanții A. I., B. A. F., H. G., M. C. M., M. D. R., SCHIRLIBUȘI I. C., ȘINCOVICI C. L., T. A., V. (A.) D., F. C., H. (V.) C.-R., M. M. și pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. 3 NCPC.
Intimații reclamanți au depus la dosarul cauzei în data de 22.09.2015 concluzii scrise la care au anexat chitanța privind onorariul avocațial.
Față de lipsa părților legal citate, solicitarea acestora de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare asupra excepțiilor lipsei de interes și inadmisibilității invocate de către intimații reclamanți prin întâmpinare, precum și asupra recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 238/CA/2015 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, a admis acțiunea formulată de reclamanții A. I., B. A. F., H. G., M. C. M., M. D. R., Chirlibuși I. C., Șincovici C. L., T. A., V. D., F. C., H. C. R. și M. M. în contradictoriu cu pârâții USH și MEN, a obligat pârâta de rangul 1 să elibereze reclamanților diplomele de licență, suplimentul diplomei și diploma de absolvire a modulului pedagogic, în urma susținerii examenului de licență 2009, a obligat MEN să aprobe formularele tipizate, fiind obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată. Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamanții au calitate procesuală activă față de împrejurarea că sunt prejudiciați prin refuzul Universității de eliberare a diplomelor; pe fondul cauzei se arată că reclamanții au urmat o formă de învățământ la distanță la o unitate de învățământ acreditată, au susținut examenul de licență, astfel că față de dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 și HG nr. 535/2009 sunt îndreptățiți la eliberarea diplomelor de licență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta USH, solicitând, față de dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă, înlăturarea obligației sale de la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a refuzat eliberarea diplomelor de licență, ci a depus diligențele necesare pentru ca ministerul să emită aceste acte, doar ministerul fiind partea ce a refuzat emiterea acestor acte; pe de alta parte, instanța de fond a realizat o aplicare greșită a dispozițiilor art. 72-74 din Codul de procedură civilă, art. 453-454, când a respins cererea de chemare în garanție față de MEN, cu motivarea că este parte în proces, fiind partea care trebuie să emită formularele tipizate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Reclamanții au depus întâmpinare, prin care invoca excepția lipsei de interes față de capătul din cererea de recurs prin care universitatea critică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și excepția inadmisibilității față de critica din cererea de recurs privind respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului. În motivare se arată că U. a executat dispozițiile din sentința recurată, atât remiterea diplomelor, cât și plata cheltuielilor de judecată, astfel că nu mai are interes în formularea căii de atac; în privința cererii de chemare în garanție, se arată ca soluția de respingere a cererii a fost pronunțată prin încheierea din data de 25 09 2014, iar prin decizia nr. 20/A/04 11 2014 a Curții de Apel A. I. a fost respins apelul. Pe fondul cauzei, se arată că sentința pronunțată de prima instanță de fond este temeinică și legală.
MEN a formulat întâmpinare față de recursul formulat de Universitate, solicitând respingerea recursului, față de împrejurarea că sentința pronunțată de tribunal este temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința pronunțată sub aspectul recursului formulat în cauză, constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul, prin sentința pronunțată și ulterior recurată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții USH si MEN, a obligat pârâta de rangul 1 să elibereze reclamanților diplomele de licență, suplimentul diplomei și diploma de absolvire a modulului pedagogic, în urma susținerii examenului de licență 2009, a obligat MEN să aprobe formularele tipizate, fiind obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată. Reclamanții au calitate procesuala activă față de împrejurarea că sunt prejudiciați prin refuzul Universității de eliberare a diplomelor; pe fondul cauzei se arată că reclamanții au urmat o formă de învățământ la distanța la o unitate de învățământ acreditată, au susținut examenul de licență, astfel că față de dispozițiile art. 60 din Legea nr. 84/1995 si HG nr. 535/2009 sunt îndreptățiți la eliberarea diplomelor de licență.
U. critica soluția pronunțată sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, față de dispozițiile 454 din Codul de procedură civilă, arătând că a recunoscut pretențiile reclamanților, dar față de dispozițiile legale menționate, nu datorează cheltuieli de judecată, și menționează că a depus diligențele necesare față de minister pentru a elibera diplomele și doar ministerul este în culpă pentru neeliberarea acestora.
Este adevărat că U. este de acord cu eliberarea diplomelor de licență către reclamanți și a recunoscut pretențiile reclamanților, dar din actele de la dosar reiese că prealabil formulării acțiunii în contencios administrativ, reclamanții s-au adresat cu cerere către pârâtă solicitând eliberarea diplomelor, iar U. a răspuns în sensul că a întreprins demersurile necesare pentru remiterea formularelor de către minister, iar cererea formulata echivalează cu punerea în întârziere reglementată de dispozițiile art. 454 din Codul de procedură civilă, demers care s-a finalizat cu inițializarea demersului judiciar din partea reclamanților.
Astfel, contrar susținerilor pârâtei, reclamanții au fost nevoiți să promoveze acțiune în instanță, astfel că față de prevederile art. 453 din codul de procedură civilă și U. este parte căzută în pretenții, alături de Minister, astfel că recursul formulat în cauză de pârâta este nefondat. Reclamanții au menționat că pârâta nu mai are interes în promovarea recursului sub aspectul cheltuielilor de judecată, deoarece dispozitivul sentinței a fost executat, dar acest fapt nu constituie o împrejurare care să împiedice pârâta în declararea căii de atac pentru verificarea legalității acordării cheltuielilor de judecată de instanța de fond, astfel ca excepția lipsei de interes urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește critica din recursul formulat de Universitate sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție de către Universitate a MEN, se constată ca excepția inadmisibilității este fondată, față de împrejurarea că prin încheierea de ședința din data de 25 09 2014, tribunalul a respins în principiu cererea de chemare în garanție formulată de Universitate față de MEN, încheiere ce a fost atacată cu apel la instanța superioară de control judiciar, care prin Decizia cu nr. 20/A/2014 a respins apelul declarat, astfel ca pârâta nu mai poate formula critici în recurs sub acest aspect, problema de drept fiind soluționată definitiv de Curtea de Apel Alba Iulia.
În consecință, se va respinge excepția lipsei de interes, se va admite excepția inadmisibilității și se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta USH împotriva sentinței nr. 238/2015 pronunțată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara.
În temeiul dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, urmează să fie obligată recurenta USH să plătească reclamanților intimați A. I, B. AF, H. G, M. CM, M. DR, Chirlibuși IC, Șincovici CL, T. A, V. D, F. C, H. CR suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta USH împotriva sentinței nr. 238/2015 pronunțată de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Hunedoara.
Obliga recurenta USH să plătească intimaților A. I, B. AF, H. G, M. CM, M. DR, Chirlibuși IC, Șincovici CL, T. A, V. D, F. C, H. CR suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 09 2015.
Președinte, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. | Judecător, G. M. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored.M.G.
Ex.5/R.P./02.10.2015
Jud.Fond:M. L.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1235/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2186/2015.... → |
|---|
