Obligaţia de a face. Decizia nr. 1811/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1811/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 2479/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1811/2015
Ședința publică din 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamantul M. L. și pârâta V. G., ambele împotriva sentinței nr.1262/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității recursului declarat de către recurenta – pârâtă V. G., în conformitate cu prevederile art. 485 alin.1 NCPC raportat la art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, având în vedere data comunicării sentinței atacate și, respectiv data declarării recursului 30.12.2014.
Față de solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, lasă cauza în pronunțare pe recursul reclamantului, precum și asupra excepției tardivității recursului declarat de către pârâtă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința administrativă nr. 1262/CA/2014 Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul M. L., reprezentat prin Primar, împotriva pârâtei V. G. și în consecință:
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 7908,75 lei, din care 3163,5 lei redevență pe perioada 2011-2013, și 4745,25 lei reprezentând penalități de întârziere la plata redevenței pentru perioada trimestrul I 2011-trimestrul IV 2013.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 123,06 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamantul M. L., precum și pârâta V. G. solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 9 din contractul de concesiune și prevederile art. 1166 Cod civil, care permit perceperea penalităților de întârziere de 5%, respectiv 0,01% pe zi pe toată durata întârzierii la plata redevenței.
În drept, se invocă prevederile art. 486 și urm. C.pr.civ..
Pârâta a arătat că a devenit concesionara unei suprafețe de 200 mp în urma perfectării actului adițional nr.4/15.06.2006 la contractul de concesiune nr.190/01.07.1996 înregistrat la Primăria Municipiului L. sub nr.4289/16.06.2006.
Învederează că deși pârâta a solicitat prin nenumărate cereri eliberarea autorizației de construcție, răspunsurile primite au fost: „vă facem cunoscut faptul că Primăria Municipiului L. are în derulare proiectul de urbanism zonal pentru stațiunea turistică Straja”, la data de 18.01.2012.
Solicită să se constate că au fost încălcate prevederile art.13 din contractul de concesiune nr.190/25.06.1996 prin care „concedentul are obligația de a acorda sprijin concesionarului în obținerea avizelor și acordurilor legale pentru realizarea investiției”, respectiv construcția unei cabane de vacanță.
În drept, a invocat dispozițiile art.483 – 486 NCPC.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului:
Reclamantul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare nu este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a încheiat cu numitul S. I. contractul de concesiune nr. 190/1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 75 mp amplasat în zona de agrement Straja, pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale inițiale de 189.000 lei vechi.
Ulterior, prin acte adiționale la acest contract s-a cesionat succesiv concesiunea terenului, iar prin actul adițional nr. 2/2004 reclamantul, în calitate de concedent este de acord cu cedarea dreptului de concesiune a terenului în suprafață de 100 mp teren către pârâta V. G.. Aceasta, prin semnarea actului adițional și-a însușit clauzele contractului de concesiune nr. 190/1996.
Potrivit art. 6 din contract prețul concesiunii va fi indexat anul cu rata inflației, astfel că în temeiul art. 969 Cod civil, pârâta este ținută să plătească redevența indexată, pe care însă a achitat-o cu întârziere.
Cu privire la penalitățile de întârziere se reține că în art. 9 din contract s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere – 5%, respectiv 0,01% pe zi, cât și durata de timp pentru care se calculează – 30 de zile de la scadența redevenței.
În a 31 – a zi de întârziere la plată, părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, astfel că reclamantul avea posibilitatea ca după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este deja culpa sa, de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 496 alin. 2 NCPC va respinge recursul reclamantului, ca neîntemeiat.
Cu privire la recursul pârâtei:
În conformitate cu art.485 alin.1 NCPC, termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În cauză, legea specială în materie este Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, iar potrivit art.20 alin.1 din această lege hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Conform art. 181 alin.1 pct.2 N.C.p.civ. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua când începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
De asemenea, potrivit art.185 alin.1 NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
În cauză, hotărârea atacată a fost comunicată pârâtei în data de 12.12.2014, iar termenul de recurs s-a împlinit la data de 29.12.2014, astfel că exercitarea acestei căi de atac la data de 30.12.2014, conform ștampilei de pe plicul atașat la fila 12, este evident făcută cu depășirea termenului legal.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada că a fost împiedicată în exercitarea recursului de o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea apreciază că soluția preconizată se impune, urmând ca o consecință, în baza art.499 NCPC, să anuleze recursul formulat de pârâta V. G., soluția astfel pronunțată făcând de prisos analiza motivelor de casare invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței administrative nr.1262/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Anulează recursul declarat de pârâta V. G. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. D.D.B.
4ex./19.05.2015
Jud. Fond. A.C. Iftimuș
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1605/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1646/2015.... → |
|---|
