Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1758/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1758/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2483/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1758/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător L. I. G.
Judecător C. C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și reclamantul A. T. N. împotriva Sentinței nr. 3108/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului și față de solicitarea judecării cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 3108/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., a fost admisă acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul A. T. N. în contradictoriu cu pârâtele S. F. Orășenesc Avrig prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și a fost anulată decizia nr.1648/20.01.2014 emisă de S. F. Orășenesc Avrig, precum și decizia nr. 253/30.07.2014 emisă de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B.. De asemenea au fost obligate pârâtele S. F. Orășenesc Avrig și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. să plătească reclamantului suma de 630 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea motivelor, recurenta susține că reclamantul a cumpărat un autoturism folosit, înmatriculat prima dată într-un stat membru UE și pentru înmatricularea căruia a plătit în temeiul Legii nr.9/2012 taxa pentru stabilirea emisiilor poluante provenite de la autovehicule. În baza actelor depuse de petent, organul fiscal a procedat corect la calcularea taxei de poluare și la emiterea deciziei pentru stabilirea emisiilor poluante.
De asemenea, recurenta susține că Decizia pentru stabilirea emisiilor poluante este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile legislației actuale, astfel că nu există motive de fapt și de drept pentru care instanța să anuleze aceste acte.
Totodată, recurenta susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile: Legii nr.9/2013 și H.G. nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/2013, care nu au fost declarate neconstituționale.
Mai mult, recurenta susține că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09-T. nu sunt incidente în cauză, iar dispozițiile Legii nr.9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.9/2013, „taxa se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.483, art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr.9/2012 și H.G. nr.9/2012, art.21, art.46, art.85 din Codul de procedură fiscală.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Critica recurentului se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Cu privire la motivul de recurs referitor la conformitatea taxei de poluare instituită de OUG 50/2008, cu dispozițiile art. 110 din TFUE curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este legală.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În ce privește O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit prin hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu această ocazie Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27) iar în par. 28 al hotărârii Curtea a reiterat faptul că taxa de poluare nu este compatibilă cu principiul “poluatorul plătește”.
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
În concluzie, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea, spre o reală concurență în spațiul comunitar și pentru respectarea art. 110 din T.F.U.E., de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
*
Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi apreciată ca fiind întemeiată de către instanța de control judiciar.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a disp. art. 453 rap la art. 451 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantului suma de 630 lei cheltuieli de judecată, analizând în mod concret prestația apărătorului ales raportat la cuantumul sumei, poziția procesuală a pârâtelor și activitatea efectiv desfășurată de acesta.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care pârâtele s-au opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu au înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petenta să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel, analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că hotărârea atacată este legală, astfel că în temeiul art. 496 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă va fi menținută prin respingerea recursului formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 3108/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, L. I. G. | Judecător, C. C. F. |
Grefier, R. B. |
Red/tehnored. LIG
6 ex/25.05.2015
Jud. fond P. LA
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 139/2015. Curtea de... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1763/2015.... → |
|---|
