Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1763/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 1763/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3319/97/2013*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.

DECIZIE Nr. 1763/2015

Ședința publică de la 13 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE O. M. P.

Judecător L. I. G.

Judecător C. C. F.

Grefier R. B.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara împotriva Sentinței nr.1642/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. C. C. pentru intimatul - reclamant B. G., lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.

Avocatul intimatului – reclamant depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocațial.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate ca fiind legală, pentru motivele invocate în întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată în recurs.

Față de actele dosarului și concluziile părților, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Prin sentința nr. 1642/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de DGFP Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâtelor DGFP Timișoara – S. F. Municipal Hunedoara și Administrația F. Pentru Mediu și în consecință au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2649 lei, reprezentând taxă pe poluare,cu dobânda fiscală calculată de la data de 17.03.2011 până la data restituirii efective și au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului cheltuielilor de judecată în sumă de 639 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate.

În expunerea motivelor arată că, formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE iar neconformitatea cu art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță. Or autoturismul reclamantului nu se înscrie în categoria celor exceptate, taxa respectivă vizând protecția mediului. Nu se poate susține că taxa este nelegală întrucât legea prin care a fost stabilită nu a fost declarată neconstituțională.

S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.

Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:

Recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de casare este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:

Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.

Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.

Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.

Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.

În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are S. F. Municipal Mediaș, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.

Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.u.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.

Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât Administrația F. pentru Mediu, cât și organul fiscal la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.

Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).

Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.

Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.

Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.

Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.

În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.

Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanța de fond, acesta fiind proporțional atât cu valoarea creanței, cât și cu munca îndeplinită de avocat.

Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins și va obliga pârâtul recurent la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hunedoara împotriva Sentinței nr.1642/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.

Obligă pârâtul recurent la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015.

Președinte,

O. M. P.

Judecător,

L. I. G.

Judecător,

C. C. F.

Grefier,

R. B.

Red./tehnored. OMP

6 ex./26.05.2015

Jud. fond O. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1763/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA