Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 6410/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 314/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. G. N.
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU în numele și pentru SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC AVRIG împotriva sentinței nr. 2286/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, față de actele dosarului și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr._ reclamanta S.C. L. T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Avrig și A.F.M. București, obligarea acestora la restituirea sumei de_ lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente de la data plății și până la data restituirii efective.
Prin sentința nr. 2286/CA/2014, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de_ lei, reprezentând suma achitată cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume conform C. pr. fiscală începând cu data achitării și până la data plății efective Pârâtele au fost obligate la cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, susținând că prevederile Legii nr. 9/2009 sunt conforme cu normele comunitare. Se susține de asemenea că beneficiarul acestei taxe este AFM, astfel că numai aceasta trebuie obligată la restituirea taxei și că cheltuielile de judecată se impun a fi admise numai în măsura în care sunt necesare și făcute în mod real,solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin 3 C. pr. Civ.
În drept se invocă art. 483 și următoarele C. pr. civ.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește critica referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, Curtea reține că acțiunea de față a fost promovată de reclamantă ca urmare a refuzului AFP Avrig de restituire a taxei de poluare achitată de aceasta. Această taxă se calculează și se încasează de autoritatea fiscală competentă, în speță Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig, care, potrivit art. 10 din Legea nr. 9/2012 soluționează și contestațiile privind taxa datorată de către contribuabili.
Cum reclamanta invocă neconformitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar și solicită restituirea acesteia și având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, se constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice cât și Administrația F. pentru Mediu.
Față de cele ce preced, aceste motive de recurs se privesc ca nefondate.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a stabilit, în mod corect, că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 9/2012 și că acestea, astfel cum se aplică după adoptarea OUG nr. 1/2012, nu sunt conforme cu dreptul comunitar.
Prin Legea nr. 9/2012, se prevede obligația achitării unei taxe de poluare atât pentru autoturisme achiziționat din spațiul comunitar (art. 4 alin. 1), cât și pentru cele rulate în România, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (art. 4 alin. 2), conform Legii nr. 571/2003. Cu toate acestea, prin OUG nr. 1/2012 se suspendă, până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, respectiv a prevederilor care impun achitarea taxei de poluare pentru autoturisme deja rulate în România.
Ca atare, în urma acestei modificări legislative s-a revenit la situația discriminatorie care exista și sub imperiul OUG 50/2008 care reglementa taxa de poluare, în sensul că pentru vehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă nu se percepe taxa pentru emisiile poluante, dar această taxă este percepută pentru aceleași autovehicule aduse din import.
În consecință, considerentele CJCE din cauza T. sunt aplicabile.
Potrivit Hotărârii din data de 07.04.2011, pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene – Camera Întâi în cauza T., articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Întrucât taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită de Legea nr. 9/2012 nu se aplică și autoturismelor folosite achiziționate din România, Curtea constată că regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 148 din Constituția României, se apreciază că instanța de fond a interpretat corect prevederile legislației interne și raportul lor cu dreptul comunitar incident, astfel că aceste critici invocate de recurentă nu sunt întemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, se constată că, de vreme ce acțiunea reclamantei a fost admisă, pârâta recurentă este parte căzută în pretenții în sensul art. 453 C. pr. civ. și a fost în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, prima instanță făcând o aplicare justă a criteriilor prevăzute de art. 451 C. pr. civ. referitoare la cuantumul acestor cheltuieli.
Pentru cele ce preced, Curtea constată că recursul de față este nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. pr. civ., astfel că în temeiul art. 496 C. pr. civ. îl va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig împotriva sentinței nr. 2286/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. F. C. - concediu odihnă, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC Vicepreședintele Curții de Apel A. G. M. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. D.M.
5 ex/26.02.2015
Jud. fond – D. Șomandră
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 370/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
