Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 329/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 3333/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 329/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. G. N.
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. în numele și pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CUGIR împotriva sentinței nr. 1383/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. R. cu delegație la dosar în substituirea avocatului titular J. R. cu delegație la dosar pentru intimatul reclamant, lipsă fiind acesta și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că s-au înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimatul reclamant, la care este atașată chitanță privind onorariu de avocat.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului reclamant, avocat R. G. în substituirea avocatului titular, solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele dosarului și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamantul Pețan C. V. în contradictoriu cu pârâtele Serviciul Fiscal Orășenesc Cugir prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și Administrația F. pentru Mediu București a solicitat obligarea pârâtelor sa restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2277 lei, achitată cu titlu de taxă specială la prima înmatriculare pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 1383/C./2014, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și a obligat pârâtele să plătească acestuia dobânda legală, calculată conform art.120 alin.7 cod pr. fiscală, aferentă sumei de 2277 lei, achitată cu titlu de taxă specială la prima înmatriculare pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 434 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. B. prin AJFP A. pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cugir solicitând în conformitate cu art.486 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. admiterea acestuia și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta susține că dobânda trebuie calculată de la data pronunțării hotărârii sau a formulării cererii de restituire, și că, față de împrejurarea că reclamantului i-a fost restituită taxa și dobânda aferentă acțiunea se impune a fi respinsă.
Reclamantul a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului și cheltuieli de judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința administrativă nr. 6486/C./2012 pronunțată de Tribunalul A., a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant pentru restituire taxă specială la prima înmatriculare și au fost obligate pârâtele să restituie acestuia suma achitată cu titlu de taxă specială la prima înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă sumei pentru perioada începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă.
Instanța a constatat că suma impusă în speță cu titlu de taxă specială la prima înmatriculare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.
Astfel, pârâtele au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței nr. 6486/C./2012 a Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecința, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea reclamantului corect a fost admisă de către prima instanță.
Pe cale de consecință, criticile recurentei sunt neîntemeiate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că în baza art. 496 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Cum recursul pârâtei a fost respins, se va admite cererea reclamantului intimat privind obligarea recurentei la cheltuieli de judecată în recurs, fiind incidente prevederile art. 453 C.pr .civ..
Astfel se va dispune obligarea pârâtei recurente să plătească intimatului reclamant suma de 125 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat justificat cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru Serviciul Fiscal Municipal Cugir împotriva sentinței nr. 1383/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului Pețan C. suma de 125 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. F. C. - concediu odihnă, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC, Vicepreședintele Curții de Apel A. G. M. | Judecător, C. G. N. | Judecător, D. M. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M.
Tehn. D.M.
5 ex/26.02.2015
Jud. fond – M.C.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 326/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
