Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1685/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1685/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 3610/85/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 332/2015
Ședința publică de la 27 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător N. D.
Judecător M. I.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 1685/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința nr.1685/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul F. I. împotriva pârâtelor AFP Avrig în prezent SFO Avrig și Administrația F. pentru Mediu București și s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 2690 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante la 26.09.2012 și obligarea acestora la plata dobânzii fiscale calculată începând cu data plății și până la data plății efective, cu 442 lei cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul a achiziționat la data de 23.08.2012 autovehiculul marca VOLKSWAGEN POLO, categoria auto M1, cu nr. de identificareWVWZZZ6KZWR515142, înmatriculat anterior, in Republica Federala Germania, stat membru al Uniunii Europene.
Pentru înmatricularea in România a acestui autoturism, reclamantul a plătit taxa pentru emisiile poluante prevăzuta de Legea nr. 9/2012, in suma de 2.690 lei, potrivit Deciziei de stabilire emisa de AFP Avrig si chitanței . nr._/26.09.2012.
Reclamantul a formulat cerere de returnare a taxei pe poluare la data de 25.04.2013, căreia i s-a răspuns nefavorabil prin adresa nr._/14.05.2013.
Potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 18 alin.1, 2 si 3 din Legea nr. 554/2004 Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, iar in cazul solutionarii cererii instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificari prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din acest act normativ ” (1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7;
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”
Alineatul (2) a fost suspendat prin alineatul din Ordonanta de urgenta nr. 1/2012, incepand cu 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta, așadar, ca, in prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație.
Problema care se ridica in cauza este aceea de a stabili daca legea nr. 9/2012 este compatibila cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit art. 4 lit. a din acest act normativ, obligația de plata a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8, respectiv la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
Rezulta, așadar, ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele care au fost deja înmatriculate in România si care sunt deja in circulație, de vreme ce alin.2 al art. 4 este in prezent suspendat pana la 01.01.2013.
In privința reglementarilor comunitare in materie, instanța retine ca, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene(in continuare TFUE) nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne nationale similare. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala consistenta produselor provenind din alte state membre, prin comparatie cu produsele interne.
In temeiul dispozitiilor art. 148 din Constitutie, in cauza sunt aplicabile direct normelor comunitare, care au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne. Asadar, instanta va analiza compatibilitatea dreptului intern cu cel comunitar in materie fiscala.
Din dispozitiile Legii nr. 9/2012 –forma in vigoare- rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau alt stat membru al UE nu se percepe taxa pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat tot in Romania. Aceeasi taxa se percepe insa daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in Romania.
In consecinta, instanta a reținut ca Legea nr. 9/2012 este contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata. Or, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Pentru realizarea obiectivelor Comunitatii, care constituie o singura zona economica, o piata . comertul se poate dezvolta liber. Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulatii a marfurilor, ceea ce presupune ca marfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunitatii si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens, art. 110 din TFUE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplica produselor nationale similare precum si taxele interne de natura sa protejeze indirect alte produse. Articolul vizeaza sa asigure libera circulatie a marfurilor intre statele membre, in conditii concurentiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protectie putand rezulta din aplicarea de impozitari interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa pentru emisiile poluante nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecinta, instanta a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin hotararea pronuntata la 7 aprilie 2011 in cauza C-402/09 T. c. Romaniei, stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.
Prin aceasta hotarare Curtea a stabilit cu valoare de principiu ca o reglementare nationala care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru trebuie 1) sa nu depaseasca valoarea reziduala a aceleiasi taxe incorporate in valoarea vehiculelor de ocazie similare; si 2) sa nu aiba o valoare atat de mare, astfel incat, raportat la reglementarile anterioare reglementarii evaluate in dosar descurajeaza importurile fara a descuraja si achizitiile de vehicule de ocazie deja existente pe piata nationala.
De asemenea, in hotararea pronuntata in Cauza C-263/10 N./Directia Generala a Finantelor Publice Gorj, Administratia Finantelor Publice Targu Carbunesti, Administratia F. pentru Mediu, CJUE a statuat, raportandu-se la variantele taxei pe poluare aplicabile in perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala.”
Interpretarea data de instanta europeana reglementarilor Uniunii Europene, asadar Tratatului de Functionare a Uniunii Europene, face corp comun cu aceste reglementari si este obligatorie pentru particulari, pentru instante si pentru organele fiscale. Astfel, dreptul comunitar acorda autoritatilor administrative aceleasi puteri si obligatii pe care le acorda instantelor nationale, autoritatile administrative fiind obligate sa cunoasca si sa aplice dreptul comunitar din oficiu (Cauza C-198/01 Consorzie Industrie Fiammeri (C.)/Autorita Garante della Concorenza e del Mercato).
TCE, in prezent Tratatul de Functionare a Uniunii Europene, a creat „o noua ordine juridica” in dreptul international (denumita astfel de Curtea Europeana de Justitie in cazul V. Gend en Loss, 1963), caracterizata prin faptul ca are efect direct si se bucura de suprematie (prioritate) in raport cu ordinea juridica interna. Aceste principii au fost consacrate si de art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
In consecinta, intrucat potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive ale uniunii Europene se aplica prioritar fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar art. 110 TFUE interzice restrictionarea liberei circulatii a marfurilor, instanta constata cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de taxa pentru emisii poluante ca find intemeiata.
Avand în vedere considerentele in fapt si in drept expuse mai sus, instanta a obligat paratele la plata catre reclamant a sumei de 2.690 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare si dobanda in materie fiscala aferenta incepand cu data de 26.09.2012, data perceperii taxei si pana la restituirea efectiva.
Referitor la data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 124, art. 120 și 70 Cod Proc. Fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală. Aceasta întrucât la data de 18.04.2013, Curtea Europeană de Justiție, prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
In baza art. 453 alin. 1 coroborat cu prevederile art. 451 alin. 1 C.pr.civilă, a obligat pârâtele să plătească în favoarea reclamantului suma de 442 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbrajul acțiunii (42 lei) și onorariu avocat (400 lei).
Împotriva acestei sentințe, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, în termen și motivat, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
A susținut că taxa de poluare pretinsă în temeiul OUG nr. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context s-a arătat că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente. S-a mai susținut că AJFP Sibiu nu are legitimare procesuală pasivă.
În privința cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în ipoteza în care se va constata că se află în culpă procesuală.
În drept au fost invocate prevederile Legea nr. 554/2004, OUG nr. 50/2008 și HG nr. 868/2008.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului cu plata cheltuielilor de judecată.
Verificând legalitatea sentinței atacate, se constată că recursul nu este fondat.
Astfel, prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, raportat la OUG nr. 50/2008, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această jurisprudență a fost reconfirmată și în cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a.
OUG nr. 50/2008, în toate variantele sale până în prezent, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import, în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, creează condiții suficiente și, deopotrivă, necesare pentru declararea ca incompatibilă a OUG. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect a dispus instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndreptățit și la dobânda fiscală de la data plății taxei, conform Hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza I..
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.U.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Astfel cum a reținut și instanța fondului, acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”. Or, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, din cadrul DGRFP B., succesoare a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, cea care a emis decizia de calcul a taxei, care s-a pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și cereri privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu, care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța a constatat că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice, cât și Administrația F. pentru Mediu.
Apoi, fiind căzută în pretenții, este legală obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Așa fiind, în condițiile în care, față de cele menționate, nu pot fi reținute criticile recurentei, așa încât în temeiul art. 496 Cod de Procedură Civilă se va respinge prezentul recurs ca nefundat.
În temeiul art.453 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 450 lei cheltuieli de judecată conform documentelor de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 1685/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului F. I. suma de 450 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. N. | Judecător, N. D. | Judecător, M. I. |
Grefier, L. A. |
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 115/2015.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 250/2015.... → |
|---|
