Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2846/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2846/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 871/97/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 2846/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. Ș.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Completul de judecată a fost legal constituit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr.626 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința administrativă nr. 626 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. D. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația F. pentru Mediu, au fost obligate pârâtele în solidar să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 3954 lei, reprezentând taxă de poluare, calculată pentru perioada 4.02.2009 – 15.12.2011 precum și 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată . Împotriva hotărârii formulează recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara criticând-o pentru nelegalitate.
Se arată în recurs că acțiunea reclamantului este prescrisă solicitându-se dobânzi din 18 08 2008 ,după împlinirea termenului de 5 ani prev. de art.135 Cpr fiscală, reclamantul a obținut restituirea taxei de poluare precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art. 70 al 1 cod pr. fisc. organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății. Se critică și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că se nu se impunea aplicarea art.453 C.pr. civ .
Intimații nu au depus întâmpinare .
Recursul pârâtei este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea în contencios administrativ în dosar nr._ reclamantul în contradictoriu cu pârâtele AFM și AFP D. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata taxei de poluare și a dobânzii fiscale (calculata conform prevederilor Codului de Procedura Fiscala) aferente sumei de 3954 lei, pentru perioada cuprinsă de la data cererii de restituire și până la data plății.
Prin sentința nr.2109/CA/2012 a Tribunalului Hunedoara, pronunțată în acest dosar, s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu taxă de poluare, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire și până la data plății efective. În recursul pârâtelor se critică și se va analiza în primul rând modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune .Instanța apreciază că soluționarea acestei excepții este corectă cu următoarele precizări: În cauză este incident cazul de întrerupere a termenului de prescripție reglementat de art. 16 litera b din Decretul lege nr.167/1958.Această reglementare se aplică potrivit art. 131 și 135 C.pr. fiscală. Art. 131Cpr fiscala prevede că dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Art. 133prevede că termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;Art. 135 C.pr.fiscală prevede că dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. În Decretul lege nr.167/1958 la art. 1 se prevede că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Art. 16*) stipulează că prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Art. 17*) - Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție. În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare. Prin urmare pentru dobânda aferentă taxei ca efect al întreruperii cursului prescripției prin cererea de chemare în judecată din dosar _ curge un nou termen începând cu data cererii de chemare în judecată-29 12 2011, deci acțiunea din 4 02 2014 este formulată în termen. Pe fondul cauzei este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat în sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În ce privește scadența dobânzii Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efectprivarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia. Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei de poluare , duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea a fost corect admisă, nefiind incidente prevederile art. .488 pct. 8 C. pr civ .. Motivul de recurs privind greșita obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată este nefundat. Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care acesta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând reclamantul să angajeze cheltuieli suplimentare.
Față de cele ce preced potrivit art. 496 si 498 Cod pr. civ., curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr.626 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. Ș. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. Tehnored. F.M.
H.A./5 ex./30.09.2015
Jud. fond L.M.A.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1107/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2047/2015.... → |
|---|
