Alte cereri. Sentința nr. 127/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 127/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 1349/203/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 127/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulată de reclamantul I.F.ONETIU P. E. în contradictoriu cu pârâta C. 7 C. A. -AGENTIA PENTRU INVESTITIILOR RURALE, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei C. 7 C. A. -Agentia Pentru Investitiilor Rurale, consilier juridic M. E. Miclaela, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta pârâtei depune la doar delegație de reprezentare.
Instanța, verificându-și competența, conform art.131 din NCPC și constatând că în cauză actul atacat este emis de o autoritate publică locală, pune în discuție excepția necompetenței material a Curții de Apel A. I. raportat la dispozițiile art.2 și art.10 alin.1 ind.1 din L.554/2004.
Reprezentanta pârâtei arată că așa cum rezultă și din întâmpinare, poziția lor este că soluționarea cauzelor cu privire la actele administrative emise de către pârâtă este în competența Curților de Apel, pe considerentul că structurile publice locale sau regionale nu au personalitate juridică. Mai arată că s-ar încadra pe dispozițiile art.10 alin.1 ind.1 din L.554/2004 cu privire la faptul că actele sunt emise de autoritatea publică centrală cu privire la fonduri nerambursabile.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpeni sub dosar nr._, formulată de petenta IF Onetiu P. E. cu sediul in Scărișoara . prin reprezentant legal Onetiu P. E., în contradictoriu cu C. 7 C. A. - Agenția pentru finanțarea investițiilor Rurale cu sediul în A. I. ., județul A., a formulat contestație împotriva răspunsului D. DE INTIMATA CRFIR 7 C. A. I. la data de 23.06.2014 cu privire la refuzul plații - transa 4 din cadrul proiectului Ml41.
În motivarea contestației s-a arătat de către petentă că a semnat cu CRFIR ( fosta CRPDRP) 7 C. decizia de finanțare cu nr. C_399 prin care s-a obligat să respecte - conform ghidului solicitantului - planul de afaceri asumat pe o perioadă de 5 ani prin proiect.
In formularul . i s-a comunicat este invocat faptul că nu a putut dovedi măsura de agromediu pentru care a primit punctaj la finanțare. Insă, după cum se poate vedea în dosarul cererii de plată există declarația pe proprie răspundere (parte componentă a procedurii de verificare a cererilor de plata) prin care s-a obligat că în cel mai scurt timp va declara toate suprafețele la APIA, asta însemnând perioada 01.03._14 - perioada de depunere a cererilor de plată pentru unitatea de suprafața.
Insa experții verificatori când au verificat dosarul cererii de plată trebuiau să verifice după procedura consolidată versiunea 28 pe care a depus-a la prezenta acțiune (nu în integralitate întrucât conține 300 de pagini). Aceștia nu au respectat procedura si i-au respins plata bazându-se pe un motiv nelegal.
Procedura spune că pentru teren, se va prezenta registrul Agricol în cazul în care acestea nu sunt declarate în registrul APIA. Expertul avea obligația doar de a verifica dacă declarația beneficiarului cu privire la acest lucru există la dosar si într-adevăr parcelele nu figurează la APIA.
Ulterior așa cum prevede procedura a declarat totul la APIA si depune copia print-screenului la prezenta acțiune.
In drept s-a invocat procedura consolidata versiunea 28.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.57-65 de la dosar) prin care solicită respingerea cererii de anularea a adresei nr._/22.08.2014, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării arată în fapt, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul Onetiu P. E., în calitate de reprezentant legal al IF ONETIU P. E., solicită instanței anularea adresei nr._/22.08.2014 prin care pârâta răspuns la contestația acestuia din data de 23.06.2014 ca urmare a notificării C. 7 C. A. cu privire la refuzul plății, motivat, în esență, de faptul că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin semnarea contractului de finanțare.
Față de obiectul acțiunii, în temeiul art. 205 alin. 2) lit. b) coroborate cu dispozițiile art. 245-248 din Noul Cod de Procedură Civilă (N.C.P.C.) invocă excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Câmpeni raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 și 10 alin (l1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel A. lulia - Secția C. Administrativ și Fiscal având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția se subrogă în drepturile și obligațiile ce decurg din actele interne la care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit este parte și din actele internaționale privind activitatea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, la care este parte statul român".
Iar art. 3 alin. 1) din O.U.G. nr. 41/2014 „Conducerea Agenției este asigurată de un director general numit prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale^ pe bază de examen sau concurs, în condițiile legii, care angajează și reprezintă Agenția în relațiile cu persoane fizice sau juridice, precum și în fața instanțelor judecătorești."
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, solicită a se constata că reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, acte care privesc finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
Solicită astfel a se observa că, această situație se circumscrie prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 8 și 10 alin (l1) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost aceasta modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Astfel, la art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă prin care se modifică Legea contenciosului administrativ se dispune că, "3. La articolul 10, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (l1), cu următorul cuprins: "(l1) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale CURȚILOR DE APEL."
Prin urmare, acțiunea reclamantei ce are ca obiect anularea unor acte administrativesi implicit acordarea unor sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, rezultă că prezenta speță este de competența de judecată Curții de Apel A. lulia -Secția a ll-a Civilă, C. Administrativ, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 10 alin. (I1) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, solicită admiterea excepției invocate și trimiterea dosarul în cauză spre competentă soluționare la CURTEA DE APEL ALBA IULIA- Secția C. Administrativ și Fiscal.
Petenta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de către intimată (f.93 de la dosar) ,cu privire la excepția necompetentei, arătând că în opinia sa nu Curtea de Apel Alba Iulia este competentă în a soluționa prezenta cauză ci Tribunalul A. Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență, solicitând trimiterea cauzei la această instanță.
Prin sentința nr. 420/2015, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cîmpeni invocată de intimata Agenția pentru Investițiilor Rurale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel A. I. Secția de C. Administrativ.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel A. I. sub nr._ la data de 04.06.2015.
La primul termen de judecată a fost pusă în discuție excepția de necompetență materială a acestei instanțe față de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004 potrivit căruia:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de
secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Cererile având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, sunt supuse dispozițiilor aliniatului 1 indice 1 al art. 10 care stabilește că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Curtea de apel a fost sesizată, prin declinare de competență, întrucât s-a reținut că actul vătămător provine de la o autoritate publică centrală, în speță Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
În speță actul vătămător atacat de reclamant îl reprezintăactul administrativ prin care i s-a respins cererea de plată a tranșei nr. 4din cadrul proiectului Ml41.
Rezultă că actul vătămător ce face obiectul prezentului litigiu a fost emis de o instituție de nivel regional asimilat conform art. 10 din Legea 554/2004 instituțiilor locale, fiind un act emis de structura regională.
În speță este necontestată împrejurarea că centrul regional nu are personalitate juridică, însă, atât în doctrină cât și în practica instanței supreme, s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Centrul Regional de Finanțarea Investițiilor Rurale 7 C.- A. I. are competență cu privire la verificarea condițiilor legale pentru acordarea plăților, respectiv aprobarea sau respingerea unei tranșe din contractul de finanțare aflat în derulare.
În aceste condiții concluzia care se desprinde este aceea că, în speță, a fost atacat un act administrativ aparținând unei instituții locale, astfel că aplicabile sunt prevederile art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 – ca regulă de drept comun - și nu cele de excepție prevăzute în alin. 1^1 din același articol. Cum litigiul vizează un act emis de o autoritate locală competența nu poate aparține decât tribunalului.
Având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (1) N.C.P.C., conform cărora „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”, precum și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 N.C.P.C., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale „când procesul este de competența unei instanțe de alt grad”, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea în temeiul art. 132 alin. (3) N.C.P.C. va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I..
Declină competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul – contestator IF O. P. E., dom.în A. ., J. A. în contradictoriu cu pârâtul CRFIR 7 C. A. I., cu sediul în A. I.,., jud.A., în favoarea Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și Insolvență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 iunie 2015.
Președinte, C. C. F. | ||
Grefier, M. S. |
Red./Tehnored.F.C.
4 ex/03.07. 2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1179/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1638/2015.... → |
|---|
