Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 90/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 765/57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 90/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. F. L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 21.04.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință.
-CURTEA DE APEL –
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. ,sub dosar nr._, reclamanta P. F. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate anularea Raportului de evaluare nr._/G/1I/24.09.2014 comunicat la data de 04.11.2014, obligarea paratei la plata unei despăgubiri de 100.000 lei cu titlul de daune morale pentru prejudiciul produs, ca urmare a emiterii actelor administrative nelegale.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată în esență că raportul de evaluare este lovit de nulitate absoluta, întrucât inspectorul de integritate a depășit limitele competentei sale, față de disp. art.21 alin.4 ale Legii nr.176/2010, nemaifiind abilitat, potrivit legii noi, să sesizeze organele de cercetare atunci când sunt indicii de săvârșire a unei infracțiuni, astfel ca prin Raportul de evaluare atacat, Inspectorul de integritate propune sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art.301 din Codul penal.
Arată că raportul de evaluare atacat a fost redactat în temeiul art.8, art.9, art.10 lit a, b, g, art.11 si art.21 din Legea nr.176/2010.
În calitate de emitent al actului nu avea competenta de a efectua acte de evaluare în baza prevederilor Legii nr.176/2010, deoarece funcția de sef de secție –într-un spital public de stat nu poate fi asimilata funcției la care face trimitere art.1 pct.32 din sus amintitul act normativ, ce are următorul conținut: "Dispozițiile prezentei legi se aplica următoarelor persoane care au obligația declarării averii si intereselor: [...]
3.2. persoanele cu funcție de conducere si control în cadrul unităților de învățământ de stat si unităților de stat din sistemul de sănătate publica"
Scopul reglementarii incompatibilității și conflictelor de interese este asigurarea obiectivității in exercitarea unei funcții publice si evitarea concentrării de către una si aceeași persoana, a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile si deci stabilirea unei incompatibilități se justifica numai pe un conflict real între cele doua funcții, care ar avea consecințe negative asupra nodului lor de exercitare.
În opinia reclamantei, funcția de medic șef de secție din cadrul Spitalului Clinic județean Sibiu nu este o funcție publica de conducere a unei unități sanitare de stat, astfel încât aceasta funcție să fie evaluata sub aspectul conflictului de interese si incompatibilităților, prin aplicarea prevederilor art.1 pct.32 din Legea nr.76/2010.Desi exercitata în cadrul unui spital public, in sensul dispozițiilor art. 188 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, ca instituție publica finanțată integral din venituri proprii și care funcționează pe principiul autonomiei financiare, funcția de sef de secție nu reprezintă o funcție publica de conducere de autoritate.
Ceea ce deosebește în mod esențial o funcție publica de conducere de o funcție de autoritate sunt prerogativele, respectiv atribuțiile celor doua tipuri de funcții. Diferența esențiala intre cele doua categorii de funcții consta in faptul ca, funcția publica de autoritate implica exercitarea unor atribuții de decizie in privința bugetului, gestiunii patrimoniului, instituției si realizării activității pentru care aceasta funcționează. In consecința, funcția de sef de secție . nu implica exercitarea unor atribuții de conducere specifice funcției de autoritate publica, deoarece vizează buna organizare a activității medicale, prin îndrumarea, realizarea si asumarea răspunderii pentru modul în care se desfășoară activitatea de acordare a îngrijirilor medicale. Prin natura lor, toate activitățile desfășurate de șeful de secție, in baza unui contract de administrare sunt specific administrative, fără a exista atribuții corespunzătoare unei funcții publice de autoritate, care sa implice prerogative de a lua decizii in legătură cu funcționarea unității spitalicești ori cu gestionarea acesteia.
Conform dispozițiilor art.184 alin.3 din Legea nr.95/2006 șeful de secție răspunde de calitatea actului medical realizat in secția respectiva, având atribuții si responsabilități restrânse la asigurarea calității actului medical, motivate tocmai de faptul ca, funcția pe care o ocupa nu este o funcție de autoritate publica. S-ar putea pune problema modului in care incompatibilitățile si/sau conflictele de interese la care face referire art.184 alin.12 din Legea nr.95/2006 ar putea fi evaluate. Soluția o regăsim in cuprinsul alineatelor 4 si 12 ale art.184 din Legea nr.95/2006, care indica sancțiunile aplicabile șefului de secție, în situația in care ar fi identificate cazuri de incompatibilitate sau conflict de interese.
Se susține ca ar exista indicii privind săvârșirea unei fapte penale, respectiv infracțiunea prevăzută de art.301 Cod penal, in condițiile in care in cuprinsul raportului de evaluare nr.3760/G/II/29.09.2014 se susține ca nu au fost identificate elemente privind regimul conflictului de interese in materie administrativa. D. pentru satisfacerea interesului de mediatizare a activității ANI se ajunge la situația in care pentru aceeași fapta sa se ajungă la aprecierea ca acolo unde nu ar exista un ilicit administrativ sa existe un ilicit penal
Ceea ce este important de subliniat este faptul ca prezentul raport de evaluare a fost întocmit la data de 24.09.2014, insa nu i-a fost comunicat decât după un interval de 40 de zile, in condițiile in care raportul de evaluare prin care s-a dispus clasarea lucrării i-a fost comunicat in data de 07 octombrie 2014.
În ceea ce privește incidența prevederilor art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004 privind acordarea de daune morale arată că este cadru universitar la Universitatea L. B. din Sibiu - Facultatea de Medicina si Farmacie, cunoscut cu o buna reputație profesionala si morala, autor a peste 55 de lucrări de specialitate publicate în țară și în străinătate, participant la derularea mai multor studii clinice si la numeroase simpozioane, conferințe si congrese unde am prezentat numeroase lucrări. Acest fapt rezulta cu certitudine din curriculum vitae anexat prezentei acțiuni.
In condițiile in care activitatea de evaluare a fost desfășurata de mai mulți inspectori de integritate, ANI a înțeles să adopte o procedura de relaționare publica, astfel încât în data de 24 septembrie toți inspectorii de integritate finalizează 29 de rapoarte vizând cazuri ce priveau sistemul sanitar, a urmărit generarea unui impact mediatic puternic care sa poziționeze favorabil activitatea ANI, in detrimentul imaginii persoanelor acuzate de săvârșirea unor delicte civile si chiar penale.
Arată că scopul promovării imaginii ANI, în detrimentul dreptului la onoare și reputație, ocrotit de dispozițiile art.72 alin.2, art.75 alin.2, art.76 din Noul cod civil a fost exercitat cu rea credința, atât din perspectiva modului de relaționare publica dar si din perspectiva jurisprudențiala.
Este de neacceptat faptul ca ANI sa prezinte situația . presa in sensul de a fi suspicionată de comiterea unor infracțiuni, in condițiile in care, in aceeași lucrare cu nr._/A/1I/19.05.2014 sa se dispună la un interval de 5 zile de la data comunicatului de presa clasarea lucrării.
Proporționalitatea dintre interesul public, privind dreptul la informare si dreptul la onoare si reputație al persoanelor evaluate, a fost încălcată, urmărindu-se doar promovarea imaginii ANI.
In drept invocă prevederile art.1 pct.32, art.22 alin (1) din Legea nr.176/2010, art.178 - 188 din Legea nr.95/2006, art.2 alin.(1) lit. b.), art.18 alin (3) din Legea nr.554/2004, art.72 alin. (2), art.75 alin.(2) și art.76 NCC.
In probațiune: înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta Agenția Naționala de Integritate a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că raportul de evaluare nu este un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, întrucât nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice fiind un act de sesizare a organului de urmărire penală. În speța de față nu este act care să dea un act care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice și, din această perspectivă, acțiunea reclamantului este inadmisibilă. Arată faptul că acest raport, în speță actul de sesizare a organelor de cercetare penală nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile Legii nr.554/2004 ci este un act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art.221 și art.223 Cod procedură penală.
Potrivit art.248 C. pr. Civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura care fac de prisos cercetarea fondului cauzei, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța constata ca este întemeiată urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, a emis la data de 24 septembrie 2014 un Raport de evaluare în lucrarea nr._/G/II/2014, potrivit dispozițiilor art.10lit a,b,e,g din Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.447/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Prin acest Raport de evaluare s-a propus comunicarea acestuia persoanei evaluate si sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, in conformitate cu art.21, art.22 alin.3 și art.26 alin.1 lit.K din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu privire la existenta de indicii referitoare la săvârșirea de conflict de interese prev. de art.253 ind.1 alin.1 Cod penal.
Potrivit art.21 din Legea nr.176/2010 ,,dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.
(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.
(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:
a) partea descriptivă a situației de fapt;
b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;
c)evaluarea elementelor de conflict de interese sau de incompatibilitate;
d) concluzii.
(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare.
Art. 22. - (1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.
(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.
Astfel, Raportul de evaluare întocmit în prezenta cauza fundamentat pe dispozițiile art.21 alin.4 din Legea nr.176/2010, nu este supus cenzurii instanței de contencios administrative, în conformitate cu disp.art.22 din același act normativ, întrucât în acest raport nu s-a constat existența unui conflict de interese a reclamantului, astfel încât este inadmisibila contestarea lui la instanța de contencios administrativ.
Nici în temeiul dispozițiilor art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004, reclamantul nu poate solicita în instanță anularea actului prin care a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existenta de indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese ,fapta prev. si pedepsit de art.301 din Codul penal.
Având în vedere că această sesizare la parchet nu este un act administrativ în sensul art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr.554/2004 în care se arata ca actul administrativ este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica in regim de putere publica in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative in sensul prezentei legi, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziții publice ; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
Raportul de evaluare a cărei anulare se solicita de reclamanta nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ chiar daca emana de la o autoritate administrativa, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci doar sesizarea organelor de urmărire penala cu privire la existenta de indicii referitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala, reprezentând unul din modurile de sesizare prev. de art.288 din Codul de procedura penala, neputând fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ pentru ca nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifica si nici nu stinge raporturi juridice.
Prin urmare, raportul de evaluare întocmit are valoarea unei veritabile sesizări a organului de urmărire penală, formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedură penală, situație în care nu este admisibilă cererea formulată de reclamant.
Astfel, prin Raportul de evaluare așa cum s-a menționat mai sus, singura măsura propusă față de reclamant a fost comunicarea acestui raport la domiciliul reclamantului și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Simplu fapt ca pentru a motiva aceasta sesizare inspectorul de integritate face referire in cuprinsul raportului la concluzii ca s-au identificat indicii privind existenta unui conflict de interese nu are natura juridica a unui act administrativ susceptibil de a fi cenzurat de către instanța de contencios administrativ. Acestea reprezintă aspecte de fapt prin care a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția inadmisibilității și va respinge acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta P. F. L. cu domiciliul în Sibiu, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, cu sediul în București, sector, bulevardul L. C., nr.15.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Curtea de Apel Alba Iulia.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Mai 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. KeresztesMirela C. Daiboc
Red./tehnored.M.K.
4 ex./05.06.2015
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1336/2015.... → |
|---|
