Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3743/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1254/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul Terbea L. E. împotriva sentintei nr. 2378/CA/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._ având ca obiect Legea nr.188/1999 – litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura premergătoare fixării primului termen de judecata a fost parcursă, iar in cauza a fost solicitata judecarea cauzei și în eventuala lipsa de la dezbateri.
Instanța, din oficiu, invocă tardivitatea emiterii deciziei de imputare nr. 91/18.03.2013, ca motiv de recurs de ordine publica.
Față de actele aflate la dosar, lipsa părtilor și solicitarea de judecare a cauzei in lipsa, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Secția a II-a Civila, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 2378/2014 a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul Ț. L. E. în contradictoriu cu paratul P. orașului A., pentru anularea Dispozitiei nr. 91/18 03 2013 emisa pentru recuperarea sumelor acordate nelegal în baza acordului colectiv de muncă.
Instanta a retinut prin considerentele expuse că fata de dispozitiile art. 37 din Legea nr. 284/2010 privind acordurile colective de munca, prin acordurile colective de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani care exced prevederilor acestei legi, iar amnistia intervine in temeiul Legii nr. 84/2012 doar în momentul executarii actelor de impunere.
Împotriva sentinței administrative pronunțată de Tribunal, a formulat recurs reclamantul, solicitând casarea acestei hotărâri și rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul.
În motivarea opțiunii sale procesuale reclamantul arata ca actele de imputare sunt nelegal emise, fata de dispozitiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, art. 37 din Legea nr. 284/2010, art. 12 din Legea nr. 130/1996.
În drept se invocă dispozițiile art. 483-501 din codul de procedură civilă .
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin recurs, Curtea constată următoarele:
Răspunderea civilă a funcționarului public poate fi antrenată în temeiul art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999 „ ... pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit”.
Temeiul juridic al răspunderii prevăzută de norma susmenționată este îmbogățirea fără just temei, astfel că antrenarea răspunderii reclamantului poate fi angajată indiferent de vreo culpă a acestuia în primirea sumelor de bani pentru care se angajează răspunderea.
Antrenarea răspunderii civile a funcționarului public poate avea loc însă, numai în formele și termenele prevăzute de art. 85 din Legea nr. 188/1999 conform căruia „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plata ...”, iar „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei”.
Termenul de 30 de zile pentru emiterea dispoziției de imputare este, contrar celor susținute de pârât un termen imperativ, ce începe să curgă de la data constatării pagubei, înlăuntrul căruia conducătorul instituției publice este obligat a emite decizia de imputare, sub sancțiunea decăderii. Constatarea pagubei și emiterea deciziei de imputare trebuie să fie făcute în termenul de 3 ani de prescripție, însă intervalul dintre cele două momente trebuie să fie de maxim 30 de zile, spre legalitatea procedurii de angajare a răspunderii civile a funcționarului public.
În cauză, constatarea pagubei, constand în plata în cursul anului 2011, in baza contractului colectiv de munca a drepturilor de natura salariala fara temei legal, a fost făcută prin decizia nr. 91/25 10 2012 emisă de Camera de Conturi a județului Sibiu care a fixat ca termen de recuperare a acestuia la 31.01.2013, dispozițiile sale fiind menținute prin încheierea nr. 201/18.12.2012 emisă de Curtea de Conturi a României. A considera altfel, echivalează cu negarea caracterului executoriu al unor acte administrative emise pentru aplicarea în concret a legilor.
Ca atare, termenul de 30 de zile începe să curgă cel mai târziu de la data de 31.01.2013.
Emiterea dispoziției reclamantului s-a realizat cu încălcarea termenului de 30 de zile mai sus menționat, conducătorul instituției publice pârâte fiind decăzut din dreptul de a emite decizie de imputare reclamantului, astfel că dispozitia emisă în afara acestui termen este nelegală și se impune a fi anulată.
Față de aceste constatări și față de împrejurarea ca exceptia tardivitatii emiterii dispozitiei de imputare este întemeiată, este lipsit de interes a se analiza incidența dispozitiilor art. 10 din OUG nr. 1/2010, art. 37 din Legea nr. 284/2010, art. 12 din Legea nr. 130/1996 sau a legalității acordării drepturilor imputate reclamantului prin decizia atacată.
Astfel, în cauza a intervenit sanctiunea decaderii, fata de dispozitiile art. 84 lit. b, art. 85, art. 117 din Legea nr. 188/1999, fata de împrejurarea ca paratul nu a emis actele contestate în termen de 30 de zile de la data de 31 01 2013, data stabilita prin decizia nr. 91/2012 prin care Curtea de Conturi a constat prejudiciul cauzat si a stabilit termen pentru recuperarea acestuia, prejudiciul constand în plata nelegala a unor drepturi salariale.
F. de dispozitiile art. 489 al. 3 din Codul de procedură civilă, instanta a invocat din oficiu, motivul de recurs de ordine publică privind decaderea din dreptul de a mai emite dispozitia de imputare, in conditiile art. 2545-2550 din Codul civil, și a constatat emiterea dispozitiei de imputare tardiv, cu depasirea termenul de 30 de zile stabilit de lege.
În consecinta, în temeiul dispozitiilor art. 488 pct. 8, art. 489 al. 3 din Codul de procedură civilă,instanta urmeaza sa admită recursul declarat de reclamantul Terbea L. E. împotriva sentintei nr. 2378/CA/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – secția de contencios administrativ și fiscal, se va casa în tot sentinta nr. 2378/CA/2014 a Tribunalului Sibiu și rejudecând se va admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Terbea L. E. în contradictoriu cu P. Orașului A. și se va dispune anularea dispoziției nr. 91/18.03.2013 privind imputarea și recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local prin plata unor drepturi în bani acordate în baza Acordului/contract colectiv de muncă personalului încadrat în aparatul de specialitate al Primarului orașului A..
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Terbea L. E. împotriva sentintei nr. 2378/CA/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează în tot sentinta nr. 2378/CA/2014 a Tribunalului Sibiu și rejudecând:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Terbea L. E. în contradictoriu cu P. Orașului A. și în consecință:
Dispune anularea dispoziției nr. 91/18.03.2013 privind imputarea și recuperarea prejudiciului cauzat bugetului local prin plata unor drepturi în bani acordate în baza Acordului/contract colectiv de muncă personalului încadrat în aparatul de specialitate al Primarului orașului A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 03 2015 .
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored. MG.30.03.2015
Jud. fond O. M.
4ex./ .>
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1256/2015. Curtea de Apel ALBA... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
