Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 583/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 583/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 978/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 583/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către reclamanta I.F. D. împotriva sentinței nr. 1928/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul recurentei reclamante, dl. I. D. asistat de avocat D. D., lipsă fiind intimații pârâți Primăria Orașului A. prin primar și C. L. al Orașului A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că dispozițiile instanței de la termenul anterior au fost îndeplinite.
Avocat D. D. în calitate de reprezentant al recurentei reclamante depune la dosar documente justificative privind onorariul avocațial.
Reprezentantul recurentei reclamante I.F.D., avocat D. D. solicită admiterea recursului și anularea sentinței instanței de fond. Susține faptul că a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform art. 720 ind. 1 Cod comercial, prin adresele 2227/28.02.2012 și 7403/31.07.2012, adrese la care recurenta reclamantă nu a primit niciun răspuns, intimații pârâți neputând face dovada că au răspuns solicitărilor formulate. Conform art. 48 din OUG 78/2000, primăria era obligată să îi acorde sprijin recurentei reclamante în activitatea sa prin concesionarea terenului, chiar și prin organizarea unei licitații publice. Inițial recurenta reclamantă a obținut acordul verbal la solicitările formulate, motiv pentru care a procedat la măsurarea terenului pe care urma să îl concesioneze și întocmirea documentației cadastrale. Ulterior, recurenta reclamantă a fost informată că terenul aparține de Biroul Agricol, fiind reglementat de L.18/1991, recurenta reclamantă considerându-se lezată prin faptul că nu a fost informată corect de la început, pentru a nu începe demersurile inutil.
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Având în vedere actele depuse la dosar și motivele expuse oral în dezbateri, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința administrativă nr. 4593/12.11.2013 Tribunalul Sibiu a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocate de aceștia.
A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I.F. D. în contradictoriu cu pârâții ORAȘULU A. și C. L. AL ORAȘULUI A..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Așa cum rezultă din prevederile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ înainte de a se adresa instanței de judecată persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Or, reclamanta nu a solicitat nici prin acțiunea inițială și nici prin precizarea de acțiune anularea vreunui act administrativ individual, invocând un interes legitim, pentru ca autoritatea publică emitentă să aibă posibilitatea revocării acesteia.
S-a apreciat astfel că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile se este neîntemeiată.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților a fost apreciată ca neîntemeiată față de împrejurarea că în cauză nu s-a depus nici o probă care să dovedească apartenența terenului ce constituie obiectul cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta IF D. a făcut dovada împrejurării că a închiriat un teren de la . în loc. A. .>
Apreciind că acest teren nu îi este suficient întrucât nu a fost betonat decât pe o suprafață foarte mică, reclamanta a solicitat pârâților, prin adresele nr. 2227/28.02.2012 și nr. 7403/31.07.2012 concesionarea/închirierea unei suprafețe de 1300 mp identificată prin ., aflată în imediată vecinătate, în vederea amenajării unui centru de colectare și recuperare a deșeurilor reciclabile.
La demersurile efectuate de către reclamantă pârâtul Orașul A. prin primar a răspuns prin adresa nr. 7507/1.08.2012 menționând că . teren provenit de la CAP A., drept pentru care se află la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar A., iar pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art.123 din Lg.215/2001 a administrației publice locale C. L. A. nu poate dispune decât de bunurile ce aparțin domeniului public sau privat al statului.
Prin precizarea depusă la fila 34 dosar, reclamanta a menționat că în cauză sunt incidente prev. art. 15, alin.1, lit e din Lg. 50/1991 și art. 8, alin. 1 din Lg. 554/2004.
Or, potrivit art.1 raportat la art.8 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ se poate adresa acestei instanțe orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritatea publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, pentru anularea actului recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
D. urmare, persoana vătămată printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns, precum și persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuarea a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului ori a interesului legitim poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.
În cauză, însă, nici cererea inițială și nici precizarea de acțiune nu îndeplinesc condițiile prevăzute de textele legale citate, întrucât reclamanta nu a făcut dovada vătămării sau existenței unui interes legitim, nu a atacat un act administrativ unilateral, nu a făcut referire la refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, refuzul de efectuarea a unei operațiuni administrative și cu atât mai mult a existenței unei nemulțumiri față de răspunsul primit din partea autorității administrative.
Pe de altă parte, nici prevederile art.15 alin 1 lit. e din Lg.50/1991, invocate de reclamantă ca temei legal al acțiunii, nu sunt incidente în cauză.
Aceasta deoarece, art.13 alin1 din Lg.50/1991 prevede în mod expres faptul că terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției.
Prin excepție de la prevederile art. 13 alin. (1), terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilită potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat, doar în anumite situații, respectiv în cazul celor prevăzute la lit. e) „pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia”.
Ori, în cauză, reclamanta nu a dovedit necesitatea atribuirii terenului identificat cadastral sub nr.2871/3 pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate ci, pentru simplul motiv că terenul închiriat de la . îi este folositor întrucât e betonat pe o suprafață foarte mică.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta I.F. D. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
- Instanța de fond a considerat în mod netemeinic că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale, respectiv că nu s-a făcut dovada vătămării sau existenței unui interes legitim sau că nu s-a făcut referire la refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri;
- Astfel, reclamantul a făcut dovada că la pârâtă au fost înregistrate adresele nr. 2227/28.02.2012 și 7403/31.07.2012 prin care s-a solicitat concesionarea/închirierea terenului identificat cadastral cu nr. 2871/3 în suprafață de 1300 mp pentru extinderea platformei betonate necesare pentru centrul de colectare și recuperare a deșeurilor reciclabile; asupra acestor cereri poate hotărî doar C. local, însă cererile nu au fost introduse pe ordinea de zi, astfel încât este evident că pârâta nu a făcut nici un demers pentru a rezolva cererile reclamantului;
- Odată cu întâmpinarea a fost depus la dosar și un răspuns adresat reclamantei, răspuns care nu a fost însă comunicat reclamantului;
- Or, în condițiile în care există dovada formulării unor solicitări care au fost respinse în mod netemeinic, este evident că există o vătămare a unui interes legitim al reclamantului;
- În mod greșit a apreciat instanța de fond că nu s-a dovedit necesitatea atribuirii terenului cu nr. cadastral 2871/3 pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate în condițiile în care reclamanta deține toate autorizațiile necesare desfășurării activității de recuperare a materialelor reciclabile sortate pe imobilul alăturat terenului ce face obiectul prezentei acțiuni, iar pentru desfășurarea activității are nevoie ca acest teren să-i fie atribuit pentru a-și extinde platforma betonată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct. 9 C.pr.civ. și art. 15, alin. 1, lit. e din Legea 50/1991.
Pârâtul-intimat ORAȘUL A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 15, alin. 1, lit. e din Legea 50/1991 întrucât reclamanta nu deține vreun drept de proprietate asupra vreunei construcții edificate în zonă.
Se mai arată că reclamantul nu a respectat prevederile art. 7 din Legea 554/2004 întrucât nu a îndeplinit procedura prealabilă anterior sesizării instanței.
În drept, întâmpinarea nu este motivată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul reclamantei urmează a fi respins datorită următoarelor considerente:
Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost completată reclamantul a solicitat următoarele: obligarea pârâtului C. L. A. să concesioneze fără licitație publică terenul situat în A., . 2871/3 și să întocmească un proiect de hotărâre în acest sens.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 15, alin. 1, lit. e din Legea 50/1991.
Anterior sesizării instanței acesta a adresat Consiliului L. A. o cerere prin care a solicitat concesionarea sau închirierea acestui teren.
Prin adresa nr. 7507/01.08.2012 pârâtul i-a comunicat reclamantului că terenul solicitat este teren agricol, la dispoziția Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor A. și urmează a fi atribuit persoanelor care au formulat cereri în baza legilor proprietății.
Curtea reține că, potrivit art. 36, alin. 1, lit. c din Legea 215/2001 C. local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
În exercitarea acestor atribuții consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii.
Dispoziții privind vânzarea, concesionarea sau închirierea terenurilor aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii se regăsesc și în Legea 50/1991.
Astfel, potrivit art. 13, alin. 1 din actul normativ menționat anterior concesionarea și închirierea acestor terenuri se face prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției.
Așadar, regula este aceea că terenurile aparținând domeniului privat al unității administrativ-teritoriale, pot fi concesionate sau închiriate numai prin licitație publică.
Excepțiile de la această regulă sunt prevăzute la art. 15 din Legea 50/1991. Acesta stabilește că prin excepție de la prevederile art. 13, alin. 1, terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică, cu plata taxei de redevență stabilite potrivit legii, ori pot fi date în folosință pe termen limitat, după caz, și în următoarea situație: pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia (lit. e).
Reclamantul a apreciat să se încadrează în această situație de excepție, însă susținerea acestuia în mod corect nu a fost primită de instanța de fond.
Astfel, pe de o parte reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul unei construcții aflate pe terenul învecinat celui a cărei atribuire o solicită și care este necesar a fi extinsă, iar pe de lată parte reclamantul nu a solicitat probe pentru a înlătura susținerea pârâților conform căreia în privința terenului operează interdicția prevăzută de art. 14 din Legea 50/1991 care prevede că până la reglementarea prin lege a situației juridice, nu pot face obiectul concesiunii terenurile libere de construcții, aflate în administrarea consiliilor locale și care pot fi revendicate de foștii proprietari.
În aceste condiții, Curtea apreciază că refuzul pârâtelor nu este nejustificat, astfel că acțiunea reclamantului a fost în mod corect respinsă de instanța de fond.
Pentru aceste motive, Curtea, în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.F. D. împotriva sentinței nr. 1928/2014, pronunțate de Tribunalul Sibiu - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.ȘM
C.M/ex.2/25.02.2015
Jud.fond.G.B..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 830/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
