Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1895/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1895/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 2898/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1895/2015
Ședința publică din 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător M. Ș.
Judecător D. B. D.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul P. D. împotriva sentinței administrative nr. 1481/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN HUNEDOARA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul pârât I.P.J. Hunedoara, consilier juridic A. E. L., lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 223 alin 3 NCPC.
Reprezentanta intimatului pârât, c.j. A. E. L. depune, în ședință, delegația de reprezentare.
Instanța pune în discuție excepția nulității recursului invocată de către intimatul pârât prin întâmpinare, respectiv pentru neindicarea motivelor de casare.
Reprezentanta intimatului pârât, c.j. A. E. L. arată că susține această excepție.
În deliberare, având în vedere că considerentele invocate de către recurent prin cererea de recurs se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 NCPC, instanța respinge excepția nulității recursului formulată de intimatul pârât prin întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatului pârât, c.j. A. E. L. solicită respingerea recursului formulat de reclamantul P. D. având în vedere motivele expuse în întâmpinare, precizând și faptul că indemnizația pentru ieșirea la pensie nu poate fi plătită potrivit legilor din administrația publică, pe larg detaliată în întâmpinare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 1481/CA/2014 a Tribunalului Hunedoara a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantul P. D., împotriva pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, pentru obligarea la plata drepturilor bănești prevăzute de art.20 din Legea 284/2010.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA până la data de 6.06.2011.
La această dată reclamantul și-a încetat raporturile de serviciu cu dreptul de pensie, și reducerea cu 10 ani a vârstei de pensionare.
Potrivit disp.art.20 din Legea 284/2010:
(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, …
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Așa fiind, reclamantul trebuia să încaseze ajutorul suplimentar reglementat de această normă „la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie”, respectiv la 06.06.2011. Obligația de plată este exigibilă începând cu această dată, termenul fiind stabilit de legiuitor și având caracter imperativ.
Potrivit art. 13 alin. 1 din legea nr. 285/2010, în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea acestor ajutoare și drepturi, nu se aplică la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu, iar potrivit art.9 din Legea nr.283/2011 privind aprobarea OUG nr.80/2010 pentru completarea art.11 din OUG nr.37/2008 pentru anul 2012, nu se acordă ajutoarele sau după caz indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragerea, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Potrivit art.2 din OUG 84/2012 aceste drepturi nu se acordă nici în anul 2013, iar potrivit art.10 din OUG 103/2013 drepturile respective nu se acordă nici în anul 2014.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul P. D., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
Pentru a solicita obligarea pârâtului la plata ajutorului legal de 35 de solde în conformitate cu prevederile în vigoare a Legii nr. 284/2010, reclamantul a învederat instanței investite cu soluționarea cauzei că a desfășurat o activitate de 25 de ani și o lună în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională până la data de 06.06.2011 când a fost trecut în rezervă la vârsta de 47 de ani și 10 luni, cu o reducere a vârstei standard de pensionare de 10 ani și 0 luni.
A mai arătat că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data pensionării, a avut dreptul la plata unor ajutoare în raport cu solda funcției de bază, întrucât (conform art. 29 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 284/2010) la trecerea în rezervă polițiștii beneficiază de un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază pentru o vechime efectivă între 25-30 de ani, respectiv polițiștii cu drept de pensie înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare beneficiază pentru fiecare an întreg până la limita de vârstă de pensionare de un ajutor egal cu 2 solde ale funcției de bază.
Astfel, raportat la norma legală invocată anterior acesta arată că a calculat că are dreptul să primească de la pârât ajutorul legal egal cu 15 solde ale funcției de bază pentru o vechime efectivă în sistem de 25 de ani și o lună, respectiv ajutorul legal egal cu 20 de solde ale funcției de bază pentru că pensionarea s-a produs cu o reducere de 10 ani a vârstei standard de pensionare.
Reclamantul apreciază că respingerea cererilor sale repetate este netemeinică și nelegală având în vedere că actele normative invocate de pârât nu abrogă prevederile legale în baza cărora acesta a solicitat plata ajutorului de 35 de solde, în sensul că privesc efectiv exercițiul drepturilor cuvenite la trecerea în rezervă și nu existența în concret a acestor drepturi.
Referitor la interpretarea instanței de fond că nu se aplică dispozițiile legale în baza cărora a dobândit drepturile invocate prin cererea de chemare în judecată, întrucât au fost emise acte normative succesive în acest sens, nu lipsește de substanță drepturile la care se referă, ci temporizează exercițiul acestor drepturi.
Mai susține că soluția instanței de fond este criticabilă atât sub aspectul că nu prezintă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței că cererea este neîntemeiată, cât și prin aceea că sentința recurată contravine dreptului unui proces echitabil, învederând că și în Jurisprudența CEDO, respectiv Hotărârea nr. 4 din 25.04.2005, publicată în M.O. nr. 109/25.11.2005, s-a reținut că una dintre cerințele respectării dreptului la un proces echitabil constă în obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le analiza pertinența, iar în prezenta speță fiind vorba de probarea dreptului de creanță (lichidă, certă și exigibilă) ce s-a născut în favoarea acestuia la data pensionării.
Intimatul IPJ Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care se arată că în ceea ce privește anul 2014 conform art. 10 din OUG nr. 103/2013, nu se acordă ajutoarele, sau după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, iar prevederile art. 12 din anexa nr. II cap. I, lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, nu se aplică.
De asemenea, conform art. 9 din OUG nr. 83/2014, în anul 2015, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor, sau după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, nu se aplică.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 și 304 ind. 1 C.pr.civ..
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recursul reclamantului urmează a fi respins datorită următoarelor considerente:
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, reclamantul a fost angajatul pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA până la data de 6.06.2011, prin Decizia nr._/20.12.2011 beneficiind de pensie pentru limita de vârstă.
Este adevărat că art. 20 alin.1 și din Anexa VII a Legii nr.284/2010 prevedea că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:
Vechime efectivă:
- până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 5 - 10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 10 - 15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 15 - 20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 20 - 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- între 25 - 30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază.
(2) Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază.
Însă, așa cum a reținut și tribunalul, aceste dispoziții au devenit inaplicabile odată cu . Legii 285/2010, în conformitate cu care, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică ( art.13 alin.1 ).
Legea a intrat în vigoare în data de 31.12.2010, iar raporturile de serviciu ale recurentului au încetat în data de 06.06.2011, astfel că acesta nu este îndreptățit la acordarea indemnizației solicitată prin acțiune. De asemenea, se va reține că în ceea ce privește acordarea acestor ajutoare în anul 2012, art.9 din Legea nr.283/2011 prevede că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, iar pentru neacordarea acestor drepturi la ieșirea la pensie pentru anul 2013 sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din OUG nr.84/2012, iar pentru anul 2014 ale art.10 din OUG nr. 103/2013.
În acest context legislativ soluția primei instanțe este legală, respectiv chiar dacă prevederile art.20 din Anexa VII a Legii nr.284/2010 nu sunt abrogate, acțiunea reclamantului se dovedește a fi nefondată.
În ceea ce privește invocarea jurisprudenței altei instanțe, Curtea reține că aceasta nu este obligatorie pentru judecător, ci reprezintă doar practică judiciară în materie ce are rol orientativ.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. 1 raportat la art. 488 pct. 8 NCPC, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței administrative nr. 1481/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. D. împotriva sentinței administrative nr. 1481/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2015.
Președinte, M. I. I. | Judecător, M. Ș. | Judecător, D. B. D. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored.D.D.B.
Ex.4/R.P./03.06.2015
Jud.Fond:Iftimuș A.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1665/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2459/2015.... → |
|---|
