Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 4992/107/2014/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 6/A/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. K.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta U. S. Haret împotriva Încheierii pronunțate la data de 20.01.2015 de către Tribunalul A. - Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în dosar nr._ 14, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin Încheierea pronunțată de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în data de 20.01.2015s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” în contradictoriu cu M. Educației Naționale.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a reținut că cererea este lipsita de temei, urmand a o respinge ca inadmisibilă, intrucat, cata vreme MEN are calitatea de parat in actiunea dedusa judecatii, fiind obligat să pună la dispoziția pârâtei de ordin 1 formularele tipizate în vederea eliberării actelor de studii, în ceea ce-l privește pe reclamant, iar acesta are calitate procesuala pasiva, inseamna ca, un parat nu poate chema in garantie un alt parat, alaturi de care s-a dovedit ca este tinut sa-și îndeplinească obligațiile.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel pârâta U. „S. Haret” solicitând a se dispune anularea acesteia și admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție.
În motivarea apelului pârâta a apreciat că încheierea atacată este nelegală apreciind că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție prin care se solicita obligarea pârâtului la tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, având în vedere că, deși M. Educației Naționale este chemat de reclamant în calitate de pârât, nu există un raport juridic direct între aceștia, avizarea tipăririi diplomei realizându-se la cererea universității și nu a absolventului.
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului A. de a judeca în fond cauza, față de calitatea de pârât a Ministerului Educației Naționale. Primul criteriu este cel al rangului, respectiv al poziției autorității publice emitente sau după caz, competente să încheie actul administrativ dedus judecății în sistemul organelor administrației publice.
Potrivit art. 10 alin.1 din L.554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Întrucât diploma de licență este un act administrativ emis cu avizul autorității publice centrale – M. Educației Naționale, având calitatea de pârât în cauză, competentă cu soluționarea cauzei în fond este Curtea de Apel.
Înalta Curte de Casție și Justiție a stabilit că este competent tribunalul să judece în fond cauzele având ca obiect eliberarea diplomei de licență, motivând că M. Educației Naționale, chiar dacă este autoritate publică centrală, are calitatea de chemat în garanție, iar competența de judecare a cererii de chemare în garanție urmează calea competenței cererii principale.
Apelul pârâtei este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește necompetența materială a Tribunalului A. invocată de apelanta - pârâtă, Curtea reține pe de o parte că, potrivit dispozițiilor art.130 alin.1 NCPC necompetența materială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și nu direct în apel, iar pe de altă parte, față de soluția de principiu adoptată în ședința din data de 20.02.2012 de către ÎCCJ, este evident că, competența de soluționare a acestor acțiuni s-a stabilit în favoarea tribunalului în raport de rangul autorității pârâte USH, fiind fără relevanță calitatea procesuală a Ministerului Educației de pârât sau chemat în garanție și în mod firesc, aceste cauze trebuie soluționate unitar sub aspectul competenței materiale a instanței de fond.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. Educației Naționale exact același lucru ca și pârâta U. „S. Haret” prin cererea de chemare în garanție.
Prin urmare, în cauză M. Educației Naționale are calitatea de parte (pârât), nefiind posibilă atragerea în litigiu a acelei entități juridice care este deja parte în temeiul aceluiași raport obligațional.
În condițiile în care instanța este sesizată cu capătul unu din cererea de chemare în judecată, identic în conținut cu cel cuprins în cererea de chemare în garanție, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă, în principiu, cererea de chemare în garanție, astfel încât apelul pârâtei se apreciază ca nefondat și se va respinge în temeiul art. 480, alin.1, art.74, alin.4 și 64, alin 4 C. pr. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta U. “S. HARET” împotriva încheierii din data de 20.01.2015, pronunțate de Tribunalul A. – Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosar nr._ 14, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.02.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. K. - C.O. - semnează Președintele completului D. B. D. | |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.DDB
C.M/ex.5/16.02.2015
Jud.fond.F.Ș..
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 822/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr.... → |
|---|
