Obligaţia de a face. Decizia nr. 584/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 2472/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 584/2015
Ședința publică de la 09 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței nr. 1213/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția de a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința administrativă nr. 1213/CA/2014 Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M. L. PRIN PRIMAR, împotriva pârâtului - L. R., și în consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 691 lei, reprezentând redevență și penalități de întârziere de 2,08 lei.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul M. L., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 9 din contractul de concesiune și prevederile art. 1166 Cod civil, care permit perceperea penalităților de întârziere de 0,01% pe zi pe toată durata întârzierii la plata redevenței.
De asemenea, a susținut că, penalitățile de întârziere nu sunt limitate la perioada de 30 de zile de la care se naște posibilitatea sa de a proceda la retragerea concesiunii(în realitate de a proceda la rezilierea contractului), nicio normă contractuală nefiind în măsură de a oferi o astfel de interpretare. Cu atât mai mult, cele 30 de zile stipulate în contactul de concesiune perfectat între părți constituie doar o anticipare a prejudiciului, constând în penalități pentru întârzierea în executarea obligației de plată a redevenței, penalități care curg până la achitarea creanței principale.
În drept, se invocă prevederile art. 486 și urm. C.pr.civ..
Pârâtul intimat nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare nu este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a încheiat cu numitul Krausz G. F. contractul de concesiune nr. 112/1996 având ca obiect concesionarea unui teren în suprafață de 60 mp amplasat în zona de agrement Straja, pe o durată de 50 de ani, concesionarul având obligația achitării unei redevențe anuale inițiale de 151.200 lei vechi.
Ulterior, prin acte adiționale la acest contract s-a cesionat succesiv concesiunea terenului, iar prin actul adițional nr. 1/28.08.2006 reclamantul, în calitate de concedent este de acord cu cedarea dreptului de concesiune a terenului în suprafață de 60 mp teren către pârâtul L. R.. Acesta, prin semnarea actului adițional și-a însușit clauzele contractului de concesiune nr. 112/1996.
Potrivit art. 6 din contract prețul concesiunii va fi indexat anul cu rata inflației, astfel că în temeiul art. 969 Cod civil, pârâtul este ținut să plătească redevența indexată, pe care însă a achitat-o cu întârziere.
Cu privire la penalitățile de întârziere se reține că în art. 9 din contract s-a stabilit cuantumul penalităților de întârziere – 5% pe zi, cât și durata de timp pentru care se calculează – 30 de zile de la scadența redevenței, iar prin actul adițional nr. 284/2010 s-a modificat cuantumul penalităților de întârziere la 0,01%.
În a 31 – a zi de întârziere la plată, părțile au stabilit că sancțiunea aplicabilă este retragerea concesiunii, astfel că reclamantul avea posibilitatea ca după perceperea penalităților de întârziere pe cele 30 de zile să recurgă la retragerea concesiunii, iar faptul că nu a făcut-o este deja culpa sa, de care nu se poate prevala în obținerea unor penalități ulterior celor 30 de zile.
Refăcând calculul penalităților de întârziere aplicat redevenței indexate pentru perioada precizată în acțiune, corect a stabilit instanța de fond că pârâtul mai datorează în temeiul contractului de concesiune penalități de întârziere calculate pentru trimestrul IV 2012 – trimestrul IV 2013, pe o durată de 30 de zile de la scadența fiecărei rate, respectiv 2,08 lei.
Pentru cele ce preced, Curtea în temeiul art. 496 alin. 2 NCPC va respinge recursul reclamantului, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței nr. 1213/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția de a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.DDB
C.M/ex.4/16.02.2015
Jud.fond.D. C..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 804/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 618/2015.... → |
|---|
