Obligaţia de a face. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 5203/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2707/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. I. I.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta U. S. Haret împotriva sentinței administrative nr.1897/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă etapa premergătoare fixării primului terme de judecată, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 1897/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Sectia a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și pasive a Ministerului Educației Naționale. S-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. V. S. A., C. (P.) A. D., C. V., D. (C.) A. M., M. A. M. N., M. (P.) A. M. A., M. (P.) I. Z. N., N. D. A., P. (S.) C. A. M., P. (M.) T. D. A., P. I. E. Z., P. (C.) D. D. A., C. (V.) N. E., G. I. C. M. împotriva pârâților U. S. Haret și M. Educației Naționale,dispunându-se obligarea pârâtei U. S. Haret să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă obținute în urma susținerii examenului de licență și pârâtului M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență și suplimentelor de diplomă pentru reclamanți.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. Haret în contradictoriu cu M. Educației Naționale.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta U. S. Haret solicitând a se dispune casarea acesteia în parte și admiterea cererii de chemare în garanție.
Pârâta U. S. Haret a criticat hotărârea sub aspectul greșitei respingeri a cererii de chemare în garanție a MEN, întrucât chemarea în garanție este o necesitate obiectivă, deoarece diploma de licență se emite numai cu avizul MEN, iar acesta refuză să aprobe tipizarea formularului. Dacă în cauză nu ar fi admisibilă cererea de chemare în garanție ci M. ar avea calitatea de pârât,fiind o autoritate publică centrală competența materială de soluționare a cauzei ar reveni curții de apel și nu tribunalului ca instanță de contencios administrativ. Susține că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților ,neavând nicio culpă în ce privește eliberarea diplomelor de licență.
În drept s-au invocat prevederile art.488 pct. 8 Cpr civ.
Curtea de Apel asupra recursului reține:
Critica vizând greșita respingere a cererii de chemare în garanție este neîntemeiată, Curtea constatând că în mod corect prima instanță a reținut faptul că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MEN exact același lucru ca și pârâta USH prin cererea de chemare în garanție.
Prin urmare, în cauză MEN avea calitatea de parte (pârât), nefiind posibilă atragerea în litigiu a acelei entități juridice care este deja parte în litigiu, în calitate de terț (cele două noțiuni se exclud) pentru aceeași obligație.
În acest sens sunt prevederile art. 72 NCPC care se referă la chemarea în judecată a unei terțe persoane, prevederi care se regăsesc în Secțiunea a 3-a „Alte persoane care pot lua parte la judecată”.
În condițiile în care instanța a admis capătul doi de cerere, identic ca și conținut cu cel cuprins în cererea de chemare în garanție, demersul recurentei apare și ca lipsit de interes, aceasta având deja recunoscut de prima instanța temeinicia unei asemenea solicitări.
Urmare a menținerii soluției asupra cererii de chemare în garanție,nici cheltuielile de judecată la fond nu vor putea fi reconsiderate ,ambii pârâți fiind corect obligați la plata cheltuielilor ocazionate reclamantei în acord cu dispozițiile art.453 Cpr civ.
În raport cu cele mai sus arătate, văzând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate și că sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art.496 NCpc, se va respinge ca nefondat recursul declarat de parata USH .
Față de dispozițiile art. 453 C.pr. civ. și soluția pronunțată, recurenta pârâtă USH fiind căzută în pretenții în propriul recurs, nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată în recurs,dimpotrivă aceasta va fi obligată să plătească reclamanților intimați suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta U. S. Haret împotriva sentinței administrative nr.1897/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
Obligă recurenta pârâtă să plătească reclamanților suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 09 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, C. G. |
Red F.M.
Tehn C.G/2ex/29.09.2015
Jud. fond. I. A
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1808/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1291/2015.... → |
|---|
