Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2311/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2311/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 1574/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 2311/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru pârâtul S. F. Orășenesc Săliște, împotriva sentinței administrative nr.207/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și F., în dosar nr._, având ca obiect anulare control taxe si impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă, iar in cauza a fost solicitata judecarea cauzei și în eventuala lipsa de la dezbateri.
Se constata ca din partea intimatului reclamant F. I. s-au depus la dosar concluzii scrise, iar din partea recurentei AJFP Sibiu s-a depus la dosar delegatia consilierului juridic care a semnat si redactat recursul, precum si mandatul acordat de DGRFP Brasov pentru declararea recursului.
Față de actele aflate la dosar, lipsa părtilor și solicitarea de judecare a cauzei in lipsa, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 207/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F., în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. I., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Săliște și Administrația F. pentru Mediu, aceștia fiind obligați să restituie reclamantului suma de 2671 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată conform codului de procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective și integrale a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 de lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru pârâtul S. F. Orășenesc Săliște, prin intermediul căruia a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulată de către reclamant, ca netemeinică și nelegală, iar în subsidiar respingerea acțiunii față de aceasta și obligarea la restituirea taxei doar a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, în calitate de beneficiar al acesteia.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut, în esență, că taxa de poluare percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
S-a mai arătat că organul fiscal teritorial nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, în raportul juridic de drept substanțial prestând un serviciu de casierie, încasând și virând sumele încasate cu titlu de taxă de poluare în contul fondului pentru mediu, administrat de A.F.M., operațiune pentru care nu încasează nici un comision.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
În drept au fost invocate prevederile art.483 și art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul prin raportare la motivul de casare invocat de către recurent, referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Așa cum a reținut instanța de fond, taxa de poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008, în toate variantele sale, se percepe numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing, măsură legislativă ce contravine art. 110 T.F.U.E. (fostul art.90 din T.C.E. până la data de 01.12.2009) așa cum a fost interpretat și explicitat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a. și în cauza C-263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a..
Consacrarea și menținerea legislativă a unei discriminări a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței comunitare arătate, justifică declararea ca incompatibilă a O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, cu art. 110 T.F.U.E., cu consecința înlăturării de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect s-a dispus.
Această hotărâre a instanței unionale nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.U.G. nr. 50/2008, în legătură cu forma inițială a acesteia, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În consecință, taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmarea neaplicării prevederilor prioritare ale dreptului Uniunii Europene față de normele contrare de drept național, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, de la data plății taxei, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani plătită fără temei și în virtutea principiului efectivității care impune ca, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, normele naționale care privesc calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, conform hotărârii C.J.U.E. pronunțată în cauza C-565/11 - M. I. împotriva A.F.P. Sibiu și A.F.M.
Relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Sub acest aspect este de relevat că taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie, conform OUG nr.50/2008, de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 10 care prevede că „Stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are S. F. Orășenesc Săliște, succesorul în drepturi și obligații al fostei Administrații a Finanțelor Publice a Orașului Săliște, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire, dobândind astfel legitimare procesuală pasivă, și care împreună cu A.F.M., beneficiarul taxei pentru emisii poluante, formează un litisconsorțiu procesual, astfel că, în mod întemeiat, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente.
Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus consecvent restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este predictibilă, constantă și notorie, determinând reclamantul să angajeze cheltuieli suplimentare constând în plata taxei judiciare de timbru aferente pretențiilor formulate în sumă de 300 de lei.
Cheltuielile de judecată sunt justificate de culpa procesuală și nu de buna sau reaua credință în raportul de drept material. Prin admiterea acțiunii, pârâta în calitate de autoritatea fiscală competentă în sensul O.u.G. nr. 50/2008 este în culpă procesuală, fapt care justifică obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
În privința criticii referitoare la cuantumul nejustificat al onorariului avocațial acordat de prima instanță, se constată că este lipsită de obiect în condițiile în care recurenta pârâtă nu a fost obligată la plata de cheltuieli cu asemenea titlu.
Ca atare, sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art.496 din Codul de Procedură Civilă, recursul formulat urmează a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în numele și pentru pârâtul S. F. Orășenesc Săliște, împotriva sentinței administrative nr.207/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și F..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2015.
Președinte, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored. AEH /7 ex./ 06.07.2015
Jud. fond P. L.A.
.>
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2298/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 64/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
