Alte cereri. Sentința nr. 1083/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1083/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 8/32/2014
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA A II A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Ședința publică din data de 27.05.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1083/CF/2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. F. - Președinte tribunal
C. IVAȘCĂ - prim grefier
Se examinează cererea formulată de reclamantul C. C., domiciliat Piatra N., .. 11A,județul N., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N., cu sediul în municipiul Piatra N., B.dul T. nr.19 bis, județul N., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, care învederează instanței că:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- obiectul cauzei: pretenții, restituire taxă primă înmatriculare;
- stadiul procesual – fond, primul termen de judecată;
- pârâta A.F.P. Piatra N. a depus la dosarul cauzei, sub numărul_ din 25.04.2013 întâmpinare, înscris ce a fost comunicat reclamantului la data de 21 mai 2013.
Instanța constată că termenul de astăzi este la prima zi de înfățișare în care părțile legal citate pot pune concluzii în conformitate cu dispozițiile art. 134 Cod procedură civilă, astfel încât procedează la verificarea competenței în conformitate cu dispozițiile art. 159 ind.1 alin.4 Cod procedură civilă, stabilind că Tribunalul N. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este competentă să judece pricina sub toate aspectele, astfel:
-pe competența generală, potrivit art. 21 din Constituția României și art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;
-pe competența materială, potrivit art. 2 lit.d Cod procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004;
-pe competența teritorială, potrivit art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004;
Totodată constată legal timbrată acțiunea.
Reclamantul precizează că a luat cunoștință despre întâmpinarea formulată de pârâtă. Depune la dosar răspuns la această întâmpinare.
Instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.312,35 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă acestei sume calculată de la data plății. Cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să fie obligată pârâta la restituirea taxei speciale în sumă de 3.312,35 lei.
În motivare a arătat că, la data de 11.11.2007 a cumpărat de la numitul B. L. – care la rândul său l-a achiziționat din Germania, achiziționat, un autoturism pentru care a achitat taxa de primă înmatriculare. Arată reclamantul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ("taxa de primă înmatriculare") este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât discriminează autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene (în speță, Germania).În același sens s-a pronunțat recent și Curtea de Justiție Europeană, care a precizat că statele membre trebuie să își exercite competența fiscală cu respectarea dreptului comunitar. Această obligație revine atât autorității legiuitoare, cât și organelor fiscale și instanțelor judecătorești. În cazul în care o anumită stare de fapt este reglementată atât de dreptul comunitar, cât și de cel național, se pune problema prevalentei uneia dintre categoriile de norme care intră în coliziune. Pentru asigurarea aplicării și valabilității unitare a dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene, este de importanță vitală aplicarea dreptului comunitar cu prioritate față de dreptul național.
Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar (în speță, art. 90 par. 1 din Tratatul CE) față de dreptul național (în speță, art. 2141 - 2143 Cod fiscal și, mai nou, OUG nr.50/2008).
Art. 148 alin.2 din Constituția României prevede că "normele internaționale prevalează celor interne atunci când cele din urmă sunt contrare primelor", prin urmare instanței urmează să dea prioritate art.90 din Tratatul Comunității Europene și să înlătură aplicarea dispozițiilor OUG nr.50/2008.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii.
A motivat pârâta că potrivit principiului constituțional stabilit de art.1 alin.5 din Constituția României, în care se prevede că „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, astfel că, apreciind motivațiile petentului ca fiind întemeiate în sensul soluționării solicitării de restituire a taxei speciale de înmatriculare s-ar fi încălcat în mod flagrant prevederile constituționale în vigoare în acest moment în România.
Mai arată pârâta că actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme șui autovehicule este Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Art.214(1) capitolul 2-1, titlul VII - Accize și alte taxe speciale, din Legea nr.571/2003, introdus prin art. I pct.202 din Legea nr.343/2006 prevede:
Nivelul taxei speciale
(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturisme și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3.5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap, și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa 4 care face integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează”.
Arată pârâta că în speță este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană ce este obligată la plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementată de art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, fără a se încadra în cele două situații expres prevăzute de lege de scutire la de plata acestei taxe, că textul de lege în discuție și anume art.214 alin.1 din Legea nr._ privind Codul fiscal este în vigoare și nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu, că prezenta reglementare a taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, că taxa se aplică tuturor autoturismelor produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
La data de 11.11.2007 reclamantul a devenit proprietar unui autoturism achiziționat de la de la numitul B. L., care, la rândul său l-a cumpărat din Uniunea Europeană, pentru înmatricularea acestuia reclamantul achitând la data de 15.11.2007 suma de 3.312,35 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare.
Obligația plății acestei taxe a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.2142 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Instanța constată că dispozițiile din Codul fiscal care au reglementat până la 1.07.2008(dată la care a intrat în vigoare OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare) sunt contrare dispozițiilor prevăzute în această materie de dreptul comunitar. Astfel, potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Cum prin instituirea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România se realizează, așa cum a arătat și reclamantul, un regim fiscal discriminatoriu față de autovehiculele înmatriculate deja în România și cum măsura legislativă națională este incompatibilă cu prevederile comunitare, instanța constată că acțiunea este întemeiată.
În consecință, urmează a fi înlăturate susținerile făcute de pârâtă în apărare, potrivit cărora taxa specială s-a calculat în baza unor dispoziții legale în vigoare. Prin încălcarea principiilor institute de normele comunitare la care România a aderat, dispozițiile interne care privesc obligația plății taxei speciale de înmatriculare rămân fără efect juridic, instanța națională fiind obligată de a asigura realizarea efectului deplin al normelor comunitare.
Față de considerentele reținute, și având în vedere că prin jurisprudența Curții de Justiție Europeană s-a statuat că dreptul comunitar are prioritate de aplicare în fața dreptului național, instanța va admite acțiunea formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală, formulată de reclamantul C. C., domiciliat Piatra N., .. 11A,județul N., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N., cu sediul în municipiul Piatra N., B.dul T. nr.19 bis, județul N. și, în consecință:
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N., să restituie reclamantului suma de 3.312,35 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată de la data plății.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. F. C. IVAȘCĂ
Red. LF/18.06.2013
Tehnored. CIv/21.06.2013
4 expl.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3827/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2273/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
