Anulare act administrativ. Decizia nr. 2099/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2099/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 3334/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 2099/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 MAI 2013
PREȘEDINTE - M. N. - judecător
- C. Ș. - judecător
- M. G. B. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 1522 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1522/22.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău, fiind respinsă, în consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu această parte. Cu privire la fondul cauzei a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. V. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B., fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 908 lei, reprezentând taxa de poluare, și dobânda fiscală potrivit dispozițiilor art. 124 coroborate cu art. 70 alin.1 Cod procedură fiscală calculată de la expirarea termenului de 45 de zile calculate de la înregistrare la pârâtă a cererii de restituire.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție, fiind obligată chemata în garanție Administrația F. de Mediu să restituie pârâtei Administrația Finanțelor Publice B. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a D.G.F.P. Bacău:
Într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat este suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice”. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ”se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitatului în termenul legal.
Analizând actul atacat de reclamantă și chitanța de plată, instanța a reținut că decizia de calcul a fost emisă de A.F.P. B., nefiind stabilite raporturi juridice fiscale directe între cele două părți, excepția cu privire la D.G.F.P. Bacău fiind întemeiată.
Cu privire la fondul acțiunii:
În fapt, reclamantul a cumpărat în anul 2009 autoturismul marca Mitsubishi (fila 13), neînmatriculat în România, înmatriculat în străinătate (conform certificatului de înmatriculare depus la fila 15). Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 908 lei, taxă achitată cu chitanța depusă la fila 4.
Taxa pe poluare reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport cu articolul 110 T.F.U.E., care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele naționale sunt obligate să aplice norma comunitară, și să soluționeze litigiile având ca obiect impozitele interne cu respectarea interpretării Curții asupra articolului110 T.F.U.E.. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 T.F.U.E. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmând faptul că toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 T.F.U.E..
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 instanța a reținut faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, fiind întemeiată acțiunea de anulare a deciziei de calcul a taxei, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar și prin raportare la jurisprudența Curții în sensul caracterului ilegal al O.U.G.nr.50/2008, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 117 pentru admiterea acțiunii în pretenții. Astfel prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanța depusa la fila 13. De asemenea este îndeplinită și condiția că datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, față de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale, instanța a reținut că este întemeiată și sub acest aspect, în raport de dispozițiile articolului 124 Cod procedură fiscală, având în vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fără baza legală.
În ceea ce privește data de la care se poate dispune obligarea pârâtelor la plata dobânzii fiscale, față de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală și art. 70 din același act normativ, instanța a reținut că aceasta trebuie raportată la momentul expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege pentru soluționarea cererii. În ceea ce privește nivelul dobânzii, acesta este cel prevăzut de art. 120 alineat 7 Cod procedură fiscală.
Față de aceste aspecte instanța a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 908 lei, cu titlu de pretenții, dobândă fiscală de la data de din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire și până la data plății efective.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de pârâtă:
În conformitate cu prevederile art.1 din O.U.G. nr.50/2008 taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Instanța a reținut faptul că sunt îndeplinite dispozițiile art.63 Cod procedura civilă, fiind stabilite raporturile juridice obligaționale între Administrația F. pentru Mediu și pârâtă, cererea de chemare în garanție fiind apreciată ca întemeiată, fiind admisă și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice suma de 3582 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare. Obligația de plată a chematei în garanție vizează și dobânda legală, având în vedere faptul că potrivit art. 124 alineat 2 Cod procedură fiscală dobânda se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice B., recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304¹ Cod procedură civilă s-a susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată deși în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul necontestând decizia de calcul, ci formulând la organul fiscal o simplă cerere de restituire. Cu privire la fondul cauzei s-a susținut că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal, taxa de poluare nefiind contrară normelor comunitare, respectiv dispozițiilor art. 90 din T.C.U.E., având în vedere că taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Motivul de recurs privind neîndeplinirea procedurii prealabile nu este fondat având în vedere situația de fapt a cauzei și decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu pentru instanțe că ˝Procedura de contestare prevăzută la art.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art.205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod˝.
Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 908 lei achitată la bugetul de stat ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor legale (în sensul prevăzut de art. 148 (2) din Constituția României), solicitare înregistrată de recurentă, la Administrația Finanțelor Publice B. sub nr._/7.06.2011 și găsită ca nefiind întemeiată de recurentă, ca urmare a unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cererea contribuabilului, conform procedurii prevăzute de lege.
Cum recurenta a refuzat restituirea sumei pretinse de reclamant, acesta are deschisă calea valorificării drepturilor sale în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 în condițiile art. 11 alin. 1 lit. b din acest act normativ, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, nefiind incidentă în cazul refuzului soluționării cererii, o astfel de procedură putând fi, eventual justificată, doar în condițiile emiterii unei decizii de restituire conform Ordinului nr. 1899/2004, dacă nu sunt incidente dispozițiile dreptului Uniunii Europene așa cum sunt ele consacrate de Curtea de Justiție în cauza Metallgesellschaft și Hoedist și reținute de prima instanță.
Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T., cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Referitor la conformitatea cu legislația europeană a normelor metodologice, constatată de expertul D.C. TAXUD, acestea privesc modul de stabilire a taxei de poluare, expertul nu a analizat conformitatea taxei în raport cu proveniența autovehiculelor second-hand, și chiar dacă ar fi existat o analiză explicită a acestei împrejurări, aceasta este inoperantă în raport de recentele hotărâri preliminare ale Curții Europene de Justiție, respectiv cauzele T. și N..
Recurenta invocă hotărârea Curții Europene de Justiție în cauzele Nadasdi și N., însă și aceste hotărâri se referă la alte situații decât cele din cauzele T. și N. prin care s-a interpretat dispozițiile art. 110(90) din TFUE, și care au fost reținute de instanța de recurs. Astfel taxa de poluare încalcă dreptul european nu prin cuantumul stabilit prin lege și normele de aplicarea acesteia ci prin aceea că descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, în numele Administrației Finanțelor Publice B., cu sediul în Bacău, .. 1-3, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1522 din 22 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. V., cu domiciliul în comuna Gîrleni, . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, . nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C. Ș. | Judecător, M. G. B. |
Grefier, M. V. |
red. sent. E. P.
red. d.r. M.N.
V.M./2 ex.
04.06.2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3605/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 1262/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
