Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 4016/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4016/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 3336/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4016/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 1165 din data de 09 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 20.08.2013 a fost depusă întâmpinare de către intimatul-reclamant, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și a dispozițiilor HG 520/2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice Onești, dobândind calitate procesuală în cauză.
Instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1165/9.05.2013 Tribunalul Bacău a admis acțiunea și a obligat pârâta AFP Onești să restituie reclamantului D. B. suma de 2408 lei reprezentând debit si dobânda fiscală de la data plății și până la data restituirii efective și 539, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de reclamant, respingând, în consecință cererea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 10.02.2012 reclamantul a cumpărat autoturismul marca Iveco (fila 12), neînmatriculat în România, înmatriculat în Italia la data de 5.05.1997 (conform certificatului de înmatriculare depus la fila 10). Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 2408 lei, taxă achitată cu chitanța depusă la fila 8, la data de 13.02.2012.
În drept, potrivit dispozițiilor articolului 4 din Legea 9/2012
„ (1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Conform art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 (#M1), aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”
Taxa pentru emisii poluante reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinata în raport cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanțele nationale sunt obligate să aplice norma comunitară, si sa solutioneze litigiile avand ca obiect impoztele interne cu respectarea interpretarii Curții asupra articolului110 TFUE. Aplicarea cu prioritate a normelor dreptului comunitar, prin ignorarea legislației naționale contrară acestora, în speță OUG 50/2008 constituie un principiu al dreptului comunitar, stabilit odată cu hotărârea pronunțată în cauza C-106/77, Simmenthal.
Prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel:
„Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Curtea a reținut că, subsecvent pronunțării hotărârii în afacerea T., Guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă între varianta inițială a taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 și variantele ulterioare (par. 27)., hotărârea confirmand faptul ca toate variantele taxei de poluare sunt incompatibile cu art. 110 TFUE.
Prin Hotararea T. citata mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare; și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
Instanța va analiza legalitatea taxei prin prisma compatibilității Legii 9/2012 cu normele comunitare, legea aplicabilă prezentului dosar reprezentând-o Legea 9/2012, în vigoare la data plății. Instanța apreciază faptul că în lumina jurisprudenței Curții dispozițiile Legii 9/2012 contravin normelor comunitare, principiile derivate din hotărârile mai sus prezentate fiind aplicabile și în speța de față, având în vedere scopul taxei și modul de aplicare al acesteia la data la care a fost exprimat refuzul autorității publice. Instanța apreciază faptul că suspendarea perceperii taxei pentru autoturismele naționale contribuie la menținerea discriminării între autoturismele achiziționate din alte state membre și cele achiziționate de pe piața internă, aplicarea măsurilor fiscale doar autoturismelor importate având efectul de descurajare a importurilor. Chiar dacă deciziile mai sus citate vizează Ordonanța nr 50/2008, pentru aplicarea dreptului comunitar trebuie avute în vedere principiile care se desprind din jurisprudența Curții în materia taxelor pentru autovehicule, principii care sunt aplicabile și în ipoteza vizată de Legea 9/2012 datorită situației juridice diferite existente la data achitării taxei între autoturismele importate din state membre și cele achiziționate în România.
Instanța apreciază faptul că în lumina jurisprudenței Curții, dispozițiile Legii 9/2012 contravin normelor comunitare, fiind menținută discriminarea între autoturismele achiziționate din alte state membre și cele achiziționate de pe piața internă, măsurile fiscale aplicate doar autoturismelor importate (atât timp cât s-a dispus suspendarea perceperii taxei pentru autoturismele naționale) având efectul de descurajare a importurilor.
Față de incompatibilitatea normelor cuprinse în Legea 9/2012, instanța reține faptul că decizia de calcul a taxei pe poluare nu are fundament juridic, lipsa temeiului legal atrăgând lipsa dreptului creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată.
Din analiza actelor depuse la dosar si prin raportare la jurisprudenta Curtii in sensul caracterului ilegal al taxei, instanta retine ca sunt indeplinite conditiile prevazute de articolul 117 pentru admiterea actiunii in pretentii. Astfel prestatia contribuabilului are semnificatia unei plati, dovada acestui aspect fiind facuta prin chitanta depusa la fila 8. De asemenea este indeplinita si conditia ca datoria in vederea careia s-a facut plata sa nu existe din punct de vedere juridic, fata de incompatibilitatea normei naționale care a instituit-o cu normele dreptului comunitar.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata dobanzii fiscale, instanta retine ca este intemeiata si sub acest aspect, in raport de dispozitiile articlului 124 Cod.pr fiscala, avand in vedere principiul restituirii in integrum a sumei achitate fara baza legala.
In ceea ce privește cererea de obligare a paratei la plata dobânzii fiscale, instanța retine ca acest capăt de cerere este întemeiat, in raport de natura juridică a debitului și principiul reparației integrale a prejudiciului suferit. In raport de decizia Curții C-565/11, I., prin care s-a stabilit cu forță obligatorie faptul că „dreptul Uniunii se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”, instanța urmează a dispune obligarea la plata dobânzii de la data plății, pentru a se asigura o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită pentru plata nedatorată a taxei.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Onești, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
Prima instanță a respins în mod eronat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile,actele contestate nefiind contestate.
A solicitat recurenta ca instanța de recurs să aibă în vedere dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv că după . nu mai poate fi vorba despre o discriminare în condițiile în care conf. art.4 din actul normativ menționat toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt obligate la plata taxei pe emisiile poluante.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale, naționale și comunitare incidente în cauză, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității,în cauză sunt aplicabile dispozițiile recursului în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 24/ 6.07.2011 astfel că,în raport de dispozițiile art.329 alin.3 C.pr.civ. ,respingerea excepției inadmisibilității se impunea.
Cât privește invocarea dispozițiilor din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instanța de recurs reține că taxa de poluare a fost achitată de către reclamant după . Legii nr. 9/2012 prin care a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatata, prin prevederile art. 4 .
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa, suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Așa fiind, s-a menținut în continuare discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională, la momentul achitării taxei considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., fiind aplicabile.
Față de considerentele reținute, hotărârea tribunalului, raportat la criticile făcute de recurentă, este temeinică și legală și în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrației Finanțelor Publice Onești, împotriva sentinței civile nr. 1165 din data de 09 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. B. C. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. O.G.P.
Red.dec. rec. C.Ș. 05.12.2013
Tehnored.dec. rec.A.V 05.12.2013
2ex.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 654/2013. Curtea de Apel... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
