Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3175/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3175/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 5246/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3175/2013
Ședința publică de la data de 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de reclamantul I. M. D. împotriva sentinței civile nr.148/CA din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului N. a comunicat întâmpinare, în două exemplare, înregistrată la compartimentul arhivă al instanței la data de 29.08.2013, după care:
Nefiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare, atât pe excepția tardivității recursului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, cât și pe fondul recursului.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.148/CA/23.04.2013 Tribunalul Bacău a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I. M. D. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI N..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamantul a fost angajat al Inspectoratul de Poliție al Județului N. până la data de 28.02.2012 când prin decizia nr._ a fost declarat inapt pentru serviciul de poliție și propus pentru trecerea în rezervă fiind încadrat în gradul III de invaliditate. Această stare de invaliditate este arătată de reclamant ca fiind apărută din cauza și în timpul îndeplinirii serviciului conform celor consemnate în decizia susmenționată. Din incoerența motivelor exprimate în acțiunea introductivă se poate desprinde totuși că reclamantul ar solicita drepturile conferite de art. 20 alin 2 din Legea nr. 284/2010 cu referire la H.G. 1083/2008. Pe baza acestei hotărâri reclamantul consideră că trebuie calificat ca și polițist rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc, constatat ca atare de Comisia de expertiză.
Textul invocat, pe lângă faptul că dacă ar fi îndeplinit în persoana reclamantului nu ar deschide calea solicitării drepturilor prevăzute de art. 20 alin 2 din Legea nr. 284/2010, nici nu este incident în cazul reclamantului. Astfel executivul, în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii 360/2002 a definit noțiunea de polițist rănit și a enumerat limitativ dar în detaliu, toate situațiile pe care legiuitorul le-a asimilat acestei noțiuni
În primul rând, prin art. 1 se arată cazul în care se acordă despăgubirile prevăzute la art. 28 alin. 1 lit. m din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și nu cele prevăzute la art. 20 alin 2 din Legea nr. 284/2010, și anume în cazul decesului, pentru familiile acestora, ori în situația producerii riscurilor specifice activității de poliție.
Art. 2 definește noțiunea de polițist rănit ca fiind polițistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, independent de voința lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică și/sau funcțională a organismului, polițist invalid ca fiind polițistul rănit clasat inapt pentru serviciul polițienesc de către comisiile de expertiză medicală și evaluare a capacității de muncă;
Așadar, nu se poate face trimitere la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 284/2010 prin coroborare cu hotărârea de guvern enunțată. În situația dată a reclamantului, în împrejurarea în care din adresa aflată la fila 30 rezultă că are o vechime efectivă în structură de 6 ani, acesta se încadrează în condițiile acordării unui ajutor egal cu 6 solde ale funcției de bază, ajutor care, așa cum rezultă din statul de plată depus la fila 29, a fost deja achitat reclamantului. Ceea ce legiuitorul a prevăzut la alin. 2 al art. 20 privește exclusiv personalul căruia la încetarea raportului de serviciu i s-a stabilit pensia de serviciu ori, în cazul reclamantului, acesta nu îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu și implicit a ajutorului prevăzut la alin. 2. Reclamantul a încetat raporturile de serviciu înainte de împlinirea vârstei de pensionare fiind însă trecut în rezervă ca inapt pentru serviciul polițienesc din punct de vedere medical și nu pentru că ar fi îndeplinit condiția de acordare a pensiei de serviciu și ar fi trecut în rezervă la cerere.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul I. M. D. criticile formulate vizând următoarele:
Prima instanță a reținut în mod eronat că dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 nu sunt incidente în cauză întrucât reclamantul îndeplinește condițiile stipulate în acest text de lege: raporturile de serviciu au încetat cu drept la pensie de serviciu înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, iar pensia de invaliditate s-a acordat până la împlinirea vârstei de pensionare cu drept la pensie de serviciu.
Aceste concluzii sunt întărite și de art. 13 din legea nr. 285/2010 care, după ce în alineatul 1 prevede că dispozițiile privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică în anul 2011, reglementează, în alineatul 2, și o excepție care vizează situația menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.
Totodată reclamantul a mai arătat că interpretarea dată de prima instanță legii vizează o discriminare între polițiștii ieșiți la pensie anterior Legii nr. 284/2010 și cei pensionați ulterior intrării legii în vigoare.
Prin întâmpinarea formulată intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N. a ridicat excepția tardivității recursului, excepție ce urmează a fi respinsă întrucât termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă nu a fost depășit, hotărârea fondului fiind comunicată la data de 15.05.2013, iar calea de atac declarată la 30.05.2013.
Analizând recursul, Curtea constată că este neîntemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
Art. 20 alin. 4 din Legea nr. 284/2010, pe care reclamantul își întemeiază acțiunea, prevede că „personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trimiși în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază”.
Susținerile reclamantului recurent referitoare la faptul că îndeplinește condițiile cerute de textul legal pentru a beneficia de ajutorul egal cu două salarii ale funcției de bază nu pot fi primite. Legea are în vedere raporturile de serviciu care au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă prevăzută de lege pentru pensionare. Recurentul nu se află în această situație, raporturile sale de serviciu încetând ca urmare a pierderii capacității sale de muncă, prin pensionare pentru invaliditate, conform deciziei nr._/28.05.2012 emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.
Dispozițiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 nu prezintă relevanță pentru cauză câtă vreme reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 284/2010 iar discriminarea invocată nu este reală, neacordarea drepturilor solicitate prin acțiune fiind rezultatul inaplicabilității textului legal invocat la situația sa particulară.
Prin urmare, față de cele arătate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului.
Respinge recursul promovat de recurentul-reclamant I. M. D. în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului N. împotriva sentinței civile nr.148/CA din 23 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Pt. Judecător, L. A. - plecat în C.O. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ, | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.S.U.
Red.dec.rec.C.Ș./25.10.2013
Tehnored. V.M./2 ex.
31.10.2013
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 4016/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
