Obligaţia de a face. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5961/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 623/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P. - judecător
Judecător V. P.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. – Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 137 din 18 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /2012, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 137/CA/18.05.2012 s-a admis acțiunea formulată de reclamatul P. C. I. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR și a obligat pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR să înmatriculeze autoturismele reclamantului, marca Ford Focus, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNYA66844, marca Ford Focus, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNYR39884 și marca Ford DNV, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNXK22421, fără plata taxei de poluare, după îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de Ordinul M.A.I. nr.1501/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul P. C. I. a achiziționat din Germania autoturismele marca Ford Focus, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNYA66844, marca Ford Focus, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNYR39884 și marca Ford DNV, cu nr. de identificare WF0NXXGCDNXK22421. La data de 06.12.2011, reclamantul a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismelor menționate, fără plata taxei de poluare, iar aceasta i-a comunicat faptul că înmatricularea acestora nu se poate face fără dovada plății taxei de poluare, stabilită conform O.U.G. nr.50/2008.
Din analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța a apreciat ca taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, că Tratatul CE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art.90 din Tratatul UE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, acțiunea a fost găsită întemeiată și a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismele reclamantului P. C. I., fără plata taxei de poluare și după îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de Ordinul M.A.I. nr.1501/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Instituția P. – județul N..
Recursul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
În motivarea recursului recurenta Instituția P. – județul N. critică hotărârea sub următoarele aspecte:
1. Susține recurentul că în cauză calitate procesuală pasivă trebuia să aibă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. având în vedere prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, că legea prevede ca solicitantul să facă dovada plății taxei cu ocazia cererii înmatriculării și astfel nu serviciul înmatriculări decide și este responsabil de aplicarea legislației fiscale, acesta doar verificând sub aspect formal dosarul în baza căruia se face înmatricularea.
2. Susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. din Legea 9/2012 aflate în vigoare la data emiterii acesteia, exceptările fiind expres prevăzute în lege.
3. Arată recurentul că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru Mediu, iar regimul juridic al taxei este reglementat de dispozițiile Legii nr. 9/2012 care, de asemenea, stabilește situațiile de exceptare de la plata taxei.
4. În ceea ce privește hotărârea Curții Europene de Justiție din 7.04.2011 aceasta a avut ca obiect O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, formă modificată ulterior.
5. Afirmă recurenta că în cauza T. s-a reținut discriminarea indirectă însă aceasta nu conduce automat la concluzia că taxa trebuie înlăturată în întregime, că se impunea o analiză a conținutului hotărârii, că aceasta nu se opune ca un stat membru să introducă impozite, că formula de calcul introdusă de ordonanță nu este discriminatorie, însă vehiculele second-hand de pe piața națională nu sunt supuse taxării și a recomandat autorităților impunerea taxei tuturor autovehiculelor și să nu se înmatriculeze fără plata taxei.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, iar potrivit art. 19 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin art. 1 alin. 2 din Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a statuat ca înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 1 din HG 1767/2004 (M) în cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, regulamentul de organizare și funcționare, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi ale serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor aprobându-se prin ordinul al prefectului
Așadar, cererea de înmatriculare a fost formulată de reclamant serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor autoritate administrativă funcționează în subordinea și controlul recurentului.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă o are recurentul și nu organele fiscale așa cum susține acesta prin primul motiv de recurs.
Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j). Taxa specială, în cazul autoturismului intimatului din cauză, este reglementată de OUG 50/2008. Așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Așa fiind, cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare.
Atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, așa cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004(M), este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. (3) din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea reclamantului a fost formulată după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura recursului în interesul legii, prin decizia 24/2011 s-a pronunțat în sensul că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
Așa fiind și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Cu privire la invocarea situațiilor în care legea stabilește, limitativ, excepțiile de la plata taxei de poluare, acestea sunt corecte, dar irelevante în cauză, problema care a fost analizată se referă la legalitatea taxei, oricare ar fi fondul în care este colectată, și nu la dispozițiile legii privind excepțiile de la plata taxei de poluare.
Nici cu privire la obiectul trimiterii preliminare soluționate de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. susținerile recurentului nu sunt fondate, Curtea Europeană de Justiție nu analizează dreptul intern în raport de dreptul comunitar, această apreciere fiind de competența autorităților naționale, ci oferă o interpretare a dreptului comunitar în raport de o situație de fapt în care se impune aplicarea acestuia. Din acest motiv Curtea a hotărât că ,,Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsele recomandări făcute de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (pct. 60) acestea sunt, pe de o parte citate trunchiat de recurent care a omis primul paragraf referitor eliminarea discriminării prin aplicarea taxei pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, iar pe de altă parte irelevante în prezenta cauză unde este pusă în discuție o taxă stabilită de statul român cu încălcarea dreptului comunitar și nu punerea în practică a unor recomandări.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. – JUDEȚUL N. – Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor împotriva sentinței civile nr. 137 din 18 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /2012 în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. C. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, V. P. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. M. I.
Red.d.r. V.P.11.03.2013
Tehnored. VP/E.S. 2 ex./15.03.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 4015/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
