Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2648/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2648/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 434/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 2648/2013
Ședința publică de la data de 21 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamantul G. C. împotriva sentinței civile nr.2030 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. A. pentru recurentul-reclamant G. C. în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău a depus la data de 3 iunie 2013, prin compartimentul arhivă la instanței, precizări referitoare la necesitatea citării în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, după care:
Instanța constată că recursul declarat în cauză de Casa de Asigurări de Sănătate Bacău este declarat și motivat în termen și legal timbrat.
Referitor la solicitarea intimatei-pârâte de citare în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală care a dobândit calitatea procesuală pasivă prin subrogarea în drepturile și obligațiile C.A.S.J. Bacău, reprezentanta reclamantului arată că se opune având în vedere că litigiul de față nu se circumscrie prevederilor O.U.G. nr.125/2011.
Instanța respinge cererea intimatei-pârâte privind citarea în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală față de prevederile art. V alin.2 din O.U.G. nr.125/2011.
Reprezentanta recurentului-reclamant arată că nu mai are cereri prealabile.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul reprezentantei recurentului în susținerea cererii de recurs.
Avocat C. A., reprezentanta recurentului-reclamant având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației având în vedere că decizia de impunere atacată nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, mai ales în ce privește calculul accesoriilor care se datorează după 60 de zile de la data emiterii deciziei de impunere. Totodată, solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată conform documentelor justificative depuse la dosarul cauzei și a se amâna pronunțarea în cauză pentru a depune concluzii scrise.
Constatând dezbaterile închise, instanța păstrează cauza în pronunțare urmând a aprecia asupra amânării pronunțării.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2030/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul G. C. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, acțiunea având ca obiect contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 2831/20.10.2011 și împotriva Adresei din 2011 prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art. 87 din Codul de procedură fiscală, text care prevede că decizia de impunere trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 43 referitoare la conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, pe lângă elementele prevăzute de alin. 2 al art. 43 – denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; mențiuni privind audierea contribuabilului – trebuind să cuprindă următoarele: categoria de impozit, taxă, contribuție; baza de impunere; cuantumul acestora pentru fiecare perioadă impozabilă.
Decizia de impunere cuprinde toate aceste mențiuni, inclusiv semnătura și ștampila emitentului Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău.
Așa cum se prevede expres prin art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, alin. 3 instituind obligativitatea acestora. Tot la alin. 3 sunt prevăzute și principiile în baza cărora se realizează obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate, între care se impun a fi reținute - în raport de primul motiv de recurs – solidaritatea în constituirea fondurilor (lit. b) și participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, este total lipsit de relevanță faptul că reclamantul nu a beneficiat de servicii medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate; reclamantul, în calitatea sa de persoană care exercită o profesie liberală avea, așadar, obligația legală de a se asigura, în acest sens fiind și dispozițiile art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivită cărora toți cetățenii români cu domiciliul în țară au calitatea de asigurați, precum și dispozițiile art. 215 alin. și 3 care impun persoanelor care exercită profesii libere obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate.
Opțiunea reclamantului nu este acea de a se asigura sau nu; dreptul de opțiune se poate manifesta, astfel cum rezultă din art. 208 alin. 3 lit. a) și c) din Legea nr. 95/2006, doar în alegerea casei de asigurări și a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale.
Baza de impunere la care s-a calculat contribuția de asigurări de sănătate s-a stabilit prin estimare, conform art. 63 din Codul de procedură fiscală, estimarea făcându-se pe baza documentelor transmise de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Reclamantul avea obligația, conform art. 83 din Codul de procedură fiscală, nu numai de a plăti contribuția de asigurări de sănătate, ci și aceea de a depune declarații fiscale privind veniturile pe care le-a obținut din profesia pe care a desfășurat-o. În acest sens, reclamantul a fost notificat prin adresa nr._/09.08.2011.
În ceea ce privește accesoriile acestea sunt calculate astfel cum se prevede prin art. 1 din Codul fiscal și art. 2 din Codul de procedură fiscală, aplicabilitatea dispozițiilor în materie fiscală fiind expres prevăzută de art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 208 alin. (1) și (3) din Legea nr. 95/2006, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației, sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează inclusiv pe baza principiului participării obligatorii la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
În ce privește accesoriile, tribunalul a constatat că acestea își au izvorul în reglementarea Legii nr. 95/2006, prin trimitere la Codul de procedură fiscală.
Astfel, potrivit art. 257 alin. (1), (2) și alin. (5) lit. b) și art. 259, în forma în vigoare pe perioada calculării sumei datorate, persoana asigurată, care desfășoară activități independente, are obligația plății unei contribuții bănești trimestriale pentru asigurările de sănătate, sub forma unei cote ce se aplică asupra veniturilor impozabile realizate de aceasta.
Art. 216 din Legea nr. 95/2006, în forma în vigoare la data emiterii actului fiscal, arăta că în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, C.N.A.S., prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Totodată, art. 36 din Ordinul C.N.A.S. nr. 617/2007 prevede că „CNAS, prin CAS sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere datorate de persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se realizează de către ANAF, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală și ale prezentelor norme metodologice”.
Norma de trimitere se regăsește și în prezent în Legea nr. 95/2006, legiuitorul arătând expres că neplata la scadență a contribuțiilor datorate fondului atrage plata de accesorii.
Art. 119 Cod procedură fiscală reglementează obligația plății de accesorii pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
Totodată, potrivit alin. (4) al art. 119 din O.G. nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Ca atare, neplata contribuției la termen determină obligația de plată a accesoriilor, care se determină prin decizie și se colectează de către organele C.N.A.S. în condițiile art. 256 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.
Una din motivările contestatorului a fost lipsa culpei reclamantului cu privire la neplata contribuției, raportat la prevederea art. 222 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”.
Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.
Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s-ar naște numai după informarea contribuabilului.
Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.
Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei „obligații” de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.
De vreme ce acesta este obligat să declare veniturile obținute din activități independente și să plătească trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate, rezultă că legea a conferit efecte declarației contribuabilului în condițiile art. 110 alin. (3) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în raport de care a stabilit termene legale, pentru plata contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul G. C., legal timbrat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciindu-se că aceasta nu respectă dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, în sensul că nu cuprinde motivele de fapt și de drept și că instanța a apreciat greșit probatoriul cauzei. S-a susținut că decizia contestată prin acțiunea formulată nu cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute de art. 43, 46 din Cod procedură fiscală, nefiind aplicabile prevederile O.M.E.F. nr. 1364/2007.
S-a susținut că nu a fost emisă o decizie separată pentru obligațiile accesorii, iar acestea se datorează potrivit art. 8 alin. 4, 5 din Ordinul nr. 617/2007 cu referire la art. 120 Cod procedură fiscală după 60 de zile de la data scadenței care este fie data notificării, fie data comunicării deciziei de impunere din oficiu emisă de CAS. A fost contestat debitul sub aspectul cuantumului, apreciindu-se că sumele stabilite sunt nelegale.
S-a susținut și inexistența calității de asigurat, respectiv a obligației de a fi asigurat, nefiind în vreuna din situațiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 264/2007 pentru a putea fi obligat la plata contribuțiilor restante. De asemenea, a fost criticată soluționarea contestației administrative de către pârâtă printr-o adresă, iar nu printr-o altă decizie.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a fost reprezentată în fața instanței, formulând o singură cerere în cauză, de citare a A.N.A.F. Bacău, care s-a subrogat în drepturile și obligațiile C.A.S.J. Bacău, în temeiul art. V alin. 10 din O.U.G. nr. 125/2011, cerere soluționată anterior judecății cauzei.
Analizând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a analizat acțiunea reclamantului, stabilind situația de fapt potrivit probatoriului administrat și interpretând și aplicând dispozițiile legale apreciate ca fiind incidente în cauză, hotărârea pronunțată răspunzând exigențelor impuse de dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă privind cuprinsul hotărârii judecătorești. Criticile formulate de reclamant cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei, relevă nemulțumirile acestuia în raport de soluția pronunțată fără a constitui un element de natură a caracteriza nemotivarea hotărârii atacate.
Referitor la fondul litigiului instanța apreciază că izvorul obligațiilor contestate în prezenta cauză îl constituie dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, respectiv ale art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, aplicabile în cursul anului 2006, vizat de prezentul litigiu. Astfel, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, libertatea de opțiune a asiguraților referindu-se la casele de asigurări furnizoare a protecției corespunzătoare. În consecință, instituția juridică a asigurării sociale de sănătate nu presupune formularea unei cereri de dobândire a calității de asigurat și nici beneficiul serviciilor medicale corespunzătoare, asigurații având obligația participării la plata contribuției de asigurări sociale, în condițiile asigurării prin efectul legii reglementate de dispozițiile Legii nr. 95/2006, cu excepțiile prevăzute de dispozițiile exprese, recurentul neaflându-se în vreuna din ipotezele vizate de prevederile art. 213 alin. 1 din lege.
D. urmare, în mod legal s-a procedat la emiterea actelor administrativ fiscale și de executare cu privire la obligațiile de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de către recurent.
Modalitatea de soluționare a contestației administrative de către intimata-pârâtă printr-un înscris care nu era denumit decizie nu este de natură să afecteze efectele juridice produse de aceasta potrivit dispozițiilor art. 210 Cod procedură fiscală, de analizare a apărărilor formulate și îndeplinire a condițiilor formale de sesizare a instanței.
Instanța apreciază ca fiind nefondat și motivul privind calculul obligațiilor accesorii reprezentate de majorări, penalități de întârziere, motiv întemeiat pe dispozițiile art. 8 alin. 4, 5 din Ordinul nr. 617/2007.
Dispozițiile menționate sunt aplicabile în ipoteza în care contribuțiile calculate și plătite în raport de venitul estimat sunt inferioare față de cele datorate în raport de veniturile realizate efectiv, prevederile art. 8 alin. 1 reglementând modalitatea de calcul a contribuțiilor în raport de venitul estimat, iar ulterior, la închiderea anului financiar, după emiterea deciziei de impunere anuală, pentru diferențele constatate se naște obligația de plată a contribuțiilor corespunzătoare. Aceasta este și rațiunea pentru care în intervalul de timp de 60 de zile contribuabilul nu datorează majorări de întârziere, legiuitorul recunoscându-i acest drept în considerarea atitudinii sale, de executare de bună-voie, în concordanță cu dispozițiile legale, periodic, trimestrial, a obligației privind contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Recurentul nu se regăsește în această situație, el contestând prin acțiunea formulată însăși existența obligației, împrejurare în care devin incidente dispozițiile privind neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată cuprinse de art. 119 și următoarele din Codul de procedură fiscală.
Scadența obligației de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate este prevăzută de legiuitor prin art. 8 alin. 1 din Ordinul Președintelui C.N.A.S nr. 617/2007, în situația recurentului, în aceste împrejurări neimpunându-se punerea în întârziere a debitorului.
În consecință, având în vedere neîndeplinirea obligațiilor legale menționate anterior, intimata-pârâtă a procedat la valorificarea datelor obținute în baza protocolului nr._/30.10.2010 încheiat cu A.N.A.F., în scopul executării atribuțiilor legale.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurent-reclamant G. C. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinței civile nr.2030 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013.
Președinte, C. Ș. | pt. Judecător, L. A. - aflată în C.O. - semnează Președinte Instanță | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red. sent. M. O.
Red.dec.rec.M.N.
Tehnored.O.P./09.07.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3039/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2821/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
