Pretentii. Decizia nr. 2821/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2821/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 592/110/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2821/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător L. M.
Judecător M. V. C.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr.1428 din 10.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimatul-reclamant L. C. a depus întâmpinare (1 ex.) înregistrată la compartimentul registratură al instanței la data de 28.08.2013, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de Administrația Finanțelor Publice Onești este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ONEȘTI, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 3.879 lei,achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, precum și a dobânzii legale aferente calculate de la data achitării ,până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, ,provenit din Uniunea Europeană ( unde a fost înmatriculat inițial ) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în cuantum total de 3.879 lei ,conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 – 214 ind. 3 Cod fiscal.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul prevederilor menționate, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente .
P. sentința civilă nr. 1482/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantului, în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Onești să restituie reclamantului suma de 3.879 lei,reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda aferentă, calculată conform art. 124 și 70 Cod procedură fiscală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, și a constatat că există o discriminare între autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei de primă înmatriculare și că art.90 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări într-un stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, prevăzute de art. 124 și 70 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești, care a invocat următoarele critici:
În mod greșit s-a admis acțiunea reclamantului, prin soluția dată fiind încălcate dispozițiile din actul normativ ce reglementează taxa de primă înmatriculare - Legea nr. 571/2003, respectiv art. 2141 – 2143, texte ce nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii.
Această reglementare, în opinia recurentei, nu încalcă Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, taxa fiind aplicată tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
- Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile O.U.G. 50/2008, care prevăd restituirea către solicitanți a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare .
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.( 9) Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul de față este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Taxa specială, denumită "taxă de primă înmatriculare" este prevăzută de dispozițiile art. 2141, 2142 și 2143 din Legea nr. 571/2003, introduse prin Legea nr. 343/2006, modificată prin O.U.G. nr. 110/2006, fiind stabilită în sarcina proprietarilor de mașini "cu ocazia primei înmatriculări în România".
Pe de altă parte, art. 90 din Tratatul ce instituie Comunitatea Europeană, reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării libertății de circulație a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, regula prevăzută fiind că toate statele membre trebuie să se abțină în a institui, respectiv - sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
C.J.C.E s-a pronunțat, în cauza "Nádasdi și Németh" în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Din această perspectivă, curtea constată că tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de o manieră care să recunoască particularului dreptul său de a nu-i fi impusă o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism second-hand importat dintr-un stat membru al Uniunii.
În ceea ce privește prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, invocate de recurenta-pârâtă, curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În atare situație, reclamantul a fost îndreptățit la restituirea integrală a taxei încasate nelegal.
Noua taxă de poluare, prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
De altfel, aplicarea în speță a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008, ar aduce atingere principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 al. 2din Constituție, întrucât acest act normativ nu se poate aplica unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. C. prin procurator C. I. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 1428 din 10.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05 Septembrie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.L.H.
Red.dec.V.S 04.10.2013
Tehnored. dec. rec. A.V.04.10.2013
2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2648/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 1030/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
