Obligaţia de a face. Decizia nr. 4678/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4678/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 4162/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4678/2013
Ședința publică de la data de 13 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. N.
Judecător - C. Ș.
Judecător - L. A.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. Județului N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor împotriva sentinței civile nr.257/CA din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Instituția P. Județului N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997 și s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 257/27.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S. G. M. în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Județului N. - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fiind obligat pârâtul să înmatriculeze autoturismele reclamantului, cu număr de identificare WAUZZZ8CNZNA194603 fără plata taxei pentru emisiile poluante. Totodată a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 304,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand din spațiul comunitar pentru a cărui primă înmatriculare i s-a impus obligația fiscală de plată a taxei pentru emisiile poluante, cererea de înmatriculare a vehiculului fiindu-i respinsă motivat de neplata acestei taxe.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțate la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 având ca obiect cererea pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234 C.E. s-a declarat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Deși taxa plătită de reclamant, nu este achitată în baza O.U.G. nr. 50/2008, ci în baza Legii nr. 9/2012, s-a constatat că motivul din Hotărârea Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09, subzistă și în actuala cauză. În acest sens, aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, la data plății taxei pentru emisiile poluante era suspendată, potrivit art.1 din O.U.G. nr.1/2012, potrivit cărora „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
În condițiile în care, aplicarea Legii nr. 9/2012(lege care prevedea același regim fiscal atât pentru autovehiculelor autohtone cât și pentru cele de proveniență străină) era suspendată, regimul discriminatoriu fiscal este de actualitate.
S-a constatat că și pe perioada de suspendare a aplicării legii nr. 9/2012, regimul taxei de poluare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională din România a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură. Motivat de neconformitatea prevederii O.U.G. nr. 50/2008 (ordonanță aflată în continuare în vigoare pe perioada de suspendare a aplicării Legii nr. 9/2012) cu obligațiile ce decurg din art. 110 T.F.U.E., instanța va înlătura aplicarea normei naționale contrare dreptului comunitar. Se are în vedere și Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în ședința din 14.11.2011 prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că „Acțiunea având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este admisibilă”.
Obligația fiscală impusă reclamantului este stabilită în baza unei prevederi legale contrare dreptului comunitar, impunându-se admiterea acțiunii cu consecința obligării instituției pârâte la înmatricularea fără plata taxei.
Pentru motivele astfel reținute s-a dispus admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Având în vedere cererea astfel formulată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus și obligarea părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârătul Instituția P. – județul N..
În motivarea recursului recurenta Instituția P. – județul N. a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 3, 4 din Legea nr. 9/2012 care prevăd condițiile obligației de plată a taxei și excepțiile, reclamanta neîncadrându-se în excepțiile reglementate.
Pe de altă parte, s-a susținut că în mod greșit a fost stabilită obligația de plată a cheltuielilor de judecată, refuzul înmatriculării fiind justuficat de neîndeplinirea condițiilor legale. Referitor la hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană de Justiție în cauza T. contra statului Român s-a susținut că este aplicabilă doar în litigile privind O.U.G. nr. 50/2008, iar, pe de altă parte, nu justifică înlăturarea în întregime a taxei de poluare.
S-a mai susținut că în cauză calitate procesuală pasivă are Administrația Finanțelor Publice Piatra N., având în vedere dispozițiile art. 10 și următoarele din Legea nr. 9/2012.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru coniderentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, iar potrivit art. 19 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin art. 1 alin. 2 din Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a statuat ca înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1767/2004 în cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, regulamentul de organizare și funcționare, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi ale serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor aprobându-se prin ordinul al prefectului.
Așadar, cererea de înmatriculare a fost formulată serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor autoritate administrativă funcționează în subordinea și controlul recurentului, nefiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate prin recursul promovat.
Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j). Taxa specială, în cazul autoturismului intimatei din cauză, este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, având în vedere data emiterii deciziei de calcul a taxei de poluare, dispoziții în vigoare ca urmare a suspendării Legii nr.9/2012 prin O.U.G. nr. 1/2012 până la 1.01.2013.
Așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Așa fiind, cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare.
Atât în cauza T., cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, astfel cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004 cu modificările ulterioare este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. 3 din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea reclamantei a fost formulată după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 s-a pronunțat în sensul că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
Cu privire la invocarea situațiilor în care legea stabilește, limitativ, excepțiile de la plata taxei de poluare, acestea sunt corecte, dar irelevante în cauză, problema care a fost analizată se referă la legalitatea taxei, oricare ar fi fondul în care este colectată, și nu la dispozițiile legii privind excepțiile de la plata taxei de poluare.
Nici cu privire la obiectul trimiterii preliminare soluționate de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. susținerile recurentului nu sunt fondate, Curtea Europeană de Justiție nu analizează dreptul intern în raport de dreptul comunitar, această apreciere fiind de competența autorităților naționale, ci oferă o interpretare a dreptului comunitar în raport de o situație de fapt în care se impune aplicarea acestuia. Din acest motiv Curtea a hotărât că ,,Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsele recomandări făcute de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (pct. 60) acestea sunt, pe de o parte citate trunchiat de recurent care a omis primul paragraf referitor eliminarea discriminării prin aplicarea taxei pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, iar pe de altă parte irelevante în prezenta cauză unde este pusă în discuție o taxă stabilită de statul român cu încălcarea dreptului comunitar și nu punerea în practică a unor recomandări.
În consecință, motivele de recurs referitoare la incidența hotărârii Curții Europene de Justiție nu sunt fondate.
Nici motivul privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este fondat ținând seama că obligația a fost stabilită în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în sarcina părții căzute în pretenții, respectiv a părții care a pierdut procesul, care este recurentul pârât, independent de existența unei alte culpe decât cea procesuală, determinată de declanșarea procedurii judiciare.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Instituția P. Județului N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. G.-M. împotriva sentinței civile nr.257/CA din 27 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13 Decembrie 2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C. Ș. | Judecător, L. A. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.N.T.
Red.dec.rec.M.N./13.01.2014
Tehnored.Fl.B
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4674/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4104/2013.... → |
|---|
