Pretentii. Decizia nr. 1714/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1714/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 5326/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 1714/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 APRILIE 2013
PREȘEDINTE - M. G. B. - judecător
- G.-M. C. - judecător
- OLGUȚA L. T. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 1459 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat Dădălică L.-G., cu delegație de substituire din partea d-lui avocat P. A., pentru intimatul-reclamant P. G., celelalte părți fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Apărătoarea intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii pe fondul cauzei.
Având cuvântul în combaterea recursului, avocat Dădălică L.-G., pentru intimatul-reclamant P. G., solicită respingerea recursului ca nefondat. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1459 din 15.10.2012 Tribunalul Bacău a hotărât următoarele: a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Bacău și în consecință a respins cererea de chemare în judecată față de aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; a respins cererea de chemare în garanței a Administrației F. pentru Mediu; a respins excepția inadmisibilității; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. G. contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice P. T. și Administrația F. pentru Mediu; a obligat în solidar pârâtele A.F.P Moinești și Administrația F. pentru Mediu la plata către reclamant a sumei de 6443 lei, taxă, dobândă fiscală calculată de la data achitării taxei până la data restituirii acesteia, 39,30 lei taxă de timbru.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
D.G.F.P. Bacău nu a emis nici un act care să aibă legătură cu cauza dedusă judecății, și nu a încasat taxa în cauză.
Cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de D.G.F.P. Bacău a fost formulată în nume propriu, dar și în numele A.F.P. P. T.. Administrația F. pentru Mediu este instituția care gestionează sumele încasate cu titlu de taxă de poluare, pentru ca hotărârea să poată fi executată fiind necesar ca această instituție să fie obligată la restituirea sumei alături de A.F.P.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neefectuarea procedurii prealabile nu poate fi reținută având în vedere Decizia I.C.C.J. nr. 24 din dosar 9/2011 dată într-un recurs în interesul legii, din care rezultă că în aceste situații procedura prealabilă nu este obligatorie.
Reclamantul a probat că a cumpărat din spațiul U.E., respectiv din Italia un autovehicul, pentru înmatricularea căruia a plătit o taxă de poluare în valoare de 9843 l lei conform deciziei emise de A.F.P. P. T.. Taxa a fost calculată în baza O.G. nr. 50/2008 care impune o taxă de poluare care este o taxă cu efect echivalent a unei taxe vamale, încălcând în acest fel art. 110 din T.F.U.E.
Se au în vedere cauzele T. C 402-2009 și N. C-236/2010 prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că niciuna din formele taxei de poluare reglementate de O.U.G. nr. 50/2008 nu este conformă cu art. 110 T.F.U.E.
A.F.P. nu are de unde să le restituie decât dacă sunt recuperate de la destinatarul fondurilor astfel încasate sau dacă se iau din alte destinații bugetare, iar singura soluție ar fi fost acționarea F. de către A.F.P. pentru obținerea unui titlu ceea ce ar fi îngreunat executarea prezentei hotărâri și ar fi mărit numărul cauzelor litigioase create de o măsură legislativă luată cu încălcarea T.F.U.E.
Prin încheierea din 28.11.2012 Tribunalul Bacău a admis cererea formulată de reclamant și a dispus îndreptarea erorilor materiale din dispozitivul s.c. nr. 1459/15.10.2012 din paragrafele 2 și 5 ale hotărârii, după cum urmează: paragraful 2: „Admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu” în loc de „Respinge cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu”, cum eronat a fost dactilografiat; paragraful 5: „Obligă în solidar pârâta A.F.P P. T. și chemata în garanție la plata sumei de 6443 lei, taxă, dobândă fiscală calculată de la data achitării taxei până la data restituirii acesteia, 39,30 lei taxă de timbru” în loc de instanța „Obligă în solidar pârâtele A.F.P Moinești și Administrația F. pentru Mediu la plată către reclamant a sumei de 6443 lei, taxă, dobândă fiscală calculată de la data achitării taxei până la data restituirii acesteia, 39,30 lei taxă de timbru”, cum eronat s-a dactilografiat.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău a formulat prezentul recurs, în numele Administrației Finanțelor Publice P. T., pentru următoarele motive:
Nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și de art. 207 din Codul de procedură fiscală.
Instanța de fond a admis acțiunea reținând nelegalitatea O.U.G. nr. 50/2008 care ar încălca normele de drept comunitar, iar susținerile reclamantului cu privire la regimul fiscal discriminatoriu instituit prin taxa de poluare sunt nu numai neîntemeiate, ci și neconforme cu obiectul cauzei.
Taxa de poluare nu este contrară normelor comunitare și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. În ceea ce privește aplicarea acestui text este de reținut hotărârea C.J.C.E. în cauzele reunite C-290/2005 Nadasi și C-330/2005 N..
Nu este de acord cu acordarea dobânzii fiscale din ziua achitării taxei de poluare în condițiile în care aceasta se datorează începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile calculate de la data înregistrării cererii de restituire.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește procedura prealabilă, este de reținut și decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, la pct. 2 statuându-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurentă, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală este termenul limită înlăuntrul căruia organul fiscal este obligat să soluționeze cererile depuse de contribuabili potrivit codului, inclusiv cererile de restituire a taxei de poluare. În cauză, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire a taxei de poluare la data de 9.08.2012 și, cu respectarea dispozițiilor art. 70 din Codul de procedură fiscală, i-a răspuns reclamantului la data de 9.08.2012; prin urmare, stabilirea de către instanță a acestei datei achitării taxei de poluare ca moment de început al începerii curgerii dobânzii fiscale este în dezacord atât cu dispozițiile legale menționate, cât și cu situația de fapt concretă din cauză.
Față de cele ce preced, curtea de apel hotărârea recurată se impune a fi modificată în parte, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sub aspectul momentului de la care i se cuvin reclamantului dobânzi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice
Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1- 3, județul Bacău,împotriva sentinței civile nr. 1459 din 15 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. G., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat P. A. – Bacău, .. 1, ., județul Bacău și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Sector 6, Splaiul Independenței, .. 294.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că dobânda se va calcula potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, cu începere de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantei de restituire a taxei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.04.2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. |
Grefier, M. V. |
red. sent. M. M.
tehnored. d.c./GM.C./ 29 Aprilie 2013
V.M./3 ex.
29.04.2013
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2737/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
