Pretentii. Decizia nr. 2082/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2082/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 342/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 2082/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 MAI 2013
PREȘEDINTE - M. N. - judecător
- C. Ș. - judecător
- M. G. B. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1539 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat F. S. C. pentru intimata-reclamantă S.C. I. T. S.R.L., reprezentanții celorlalte părți fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante arată că sunt depuse la dosar înscrisurile solicitate recurentei-pârâte, iar greșeala aparține autorităților italiene – lipsește litera M din cifra autoturismului, după cum se poate observa la fila 17 dosar fond, certificatul de înmatriculare coincide. Precizează, de asemenea, că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii pe fondul cauzei.
Având cuvântul în combaterea recursului, avocat F. S. C. solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat întrucât nu există temei legal pentru reținerea sumelor achitate de intimatul-reclamant cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule. De asemenea, s-a stabilit clar că taxarea contravine principiilor consacrate de legislația Comunității Europene, mai exact articolului 110 TFUE, motiv pentru care apreciază că se impune restituirea taxei. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr._, reclamantul I. T. SRL L. V. a chemat în judecată pârâtul Administrația Finanțelor Publice Bacău, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice să-i restituie taxa de poluare în sumă de 4.174 lei, 6342 lei și 3899 lei, cu dobânda fiscală.
Prin sentința civilă nr.1539/24.10.2012 Tribunalul Bacău a admis acțiunea și a obligat pârâta pârâta AFP Bacău să restituie reclamantului suma de 14.415 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, cu dobânda fiscală prevăzută de art. 124, coroborat cu art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, ce se va calcula cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantei de restituire a taxei, până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să vireze pârâtei sumele necesare conform prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a achiziționat din spațiul Uniunii Europene mai multe autovehicule, marcile Peugeot ,Mercedes și Ford.
Pentru a le putea înmatricula în România, a fost obligată să achite o taxă de poluare în sumă de 4.174 lei, 6342 lei și 3899 lei și achitată cu chitanțele . nr._/26.09.2011, TS4A nr._/24.02.2009 și OP 1/11.05.2010.OUG nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01 iulie 2008, o taxa de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. OUG nr. 50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin OUG 208/04 decembrie 2008, OUG nr. 218/10 decembrie 2008, OUG nr. 7/18 februarie 2009, Legea nr. 329/05 noiembrie 2009 și OUG nr. 117/2009.
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte ,,acquis-ul comunitar", care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeana. Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu buna credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art. 148 din Constituția României stabilește că prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Fața de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, data în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal Cl06/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară făra a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel, Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de tratat, nu ar putea să duca la anularea lui, data fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceasta dispoziție comunitară apare și în art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, dupa . Tratatului de la Lisabona, cu același conținut ca cel al art. 90 din TCE.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin OUG nr.50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
CJUE s-a pronunțat cu privire la modul de verificare a neutralității unui asemenea taxe în materia autovehiculelor second-hand în cauza C-47/1988 Comisia/ Danemarca.
Conform unei jurisprudence CJUE constante, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a texei incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (cauzele C-345/93 Nunes Tadeu, C-393/98 Gomez Valente, C-101/00 Tulliasianies și Siilin).
În România, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru autovehicule, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006 a fost restrânsă, conform dispozițiilor art. 214 ind.1 Cod Fiscal, OUG nr.50/2008 a abrogat art. 214 ind.1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre UE.
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., ca art. 90TCE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Curtea s-a pronunțat prin hotărârea din 03 iunie 2010 în cauza Kalinchev (C-2/2009) cu privire la caracterul discriminator al accizei impuse de statul bulgar autovehiculelor importate din state UE, arătând că există o încălcare a art. 110 primul paragraf TFUE, atunci când impozitul (în sensul de taxă internă) aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de OUG 50/2008 CJUE s-a pronunțat recent prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. versus Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr. 50/2008 sunt incompatibile cu prevederile art. 110 par.1 din TFUE.
În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art. 110 par 1 din TFUE.
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale inclusiv pârâtei să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptului național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
În ceea ce privește obligația, respectiv dreptul la restituire (rambursarea) impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, CJUE are o jurisprudență constantă în acest sens, prin hotărârile promulgate în cauzele C-199/82 San Giorgio, C-62/93 B.P. Soupergas, cauzele reunite C- 441/98 și C-442/98 Michailidis.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european (C-397/98 Și C-410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor preluate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie sa respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echivalenței, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprilie).
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău criticând hotărârea din perspectiva motivelor prevăzute de art. 304 pct.9 teza a II-a și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă:
A susținut că nu există reglementare legală privind restituirea integrală a taxei de poluare. A invocat în acest sens dispozițiile art. 6 din H.G. nr. 686/2008 .
Din analiza dispozițiilor art.25, art.28 și art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene rezultă că, în esență, sunt interzise statului membru orice măsuri de natură a proteja industria internă prin aplicarea unor taxe superioare produselor de import din statele membre decât taxele aplicate sectorului de producție de referință, în speță, industria de automobile.
Din textele O.U.G. nr. 50/2008 nu rezultă că este protejată industria de automobile din România, taxa de poluare fiind percepută și pentru aceste produse, norma internă nu contravine normei comunitare.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din această ultimă lege, în cazul în care taxa de poluare achitată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea actualei legi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se pot restitui diferențele, potrivit formulei de calcul prevăzută de respectiva lege și de normele metodologice de aplicare.
Recursul nu este întemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
La 07 aprilie 2011 C.J.U.E., în cauza T., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare”, susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă – O.U.G. nr. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Această susținere a reclamantului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară a C.J.U.E. la 07.04.2011 în cauza C-402/09 – T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamant, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, nu poate fi luată în discuție, dispozițiile acesteia producând efecte numai pentru viitor, potrivit principiului neretroactivității legii, așa încât procedura invocată nu poate fi aplicată unui raport fiscal născut anterior, intrării sale în vigoare. Mai mult, observă că prin respectiva procedură se încearcă o reparare parțială a efectelor aplicării unei proceduri, prin care s-a instituit o taxă neconformă dispozițiilor comunitare.
Or, atâta vreme cât CJUE a constatat că taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 este nedatorată, procedura invocată prevăzută de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 este privită și ca lipsită de eficiență.
Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în Bacău, .. 33, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1539 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. T. S.R.L., cu sediul în . E. P., nr. 76, județul Bacău și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Sector 6, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.05.2013.
Președinte, M. N. | Judecător, C. Ș. | pt. Judecător, M. G. B. - aflat în C.O. - semnează Președinte Instanță |
pt. Grefier, M. V. - aflată în C.O. - semnează P.-grefier Instanță |
red. sent. L. H.
red. d.r. C.Ș.
O.O./04.07.2013./2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 453/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 941/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
