Pretentii. Decizia nr. 3471/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3471/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 5154/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 3471/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A. - judecător
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 717 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
În raport de incidența art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 și ale H.G. nr. 520/2013 pct. 1 din Anexa 2 a acestei hotărâri privind reorganizarea instituțiilor finanțelor publice instanța constată că Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași se subrogă în drepturile și obligațiile Administrația Finanțelor Publice Bacău, Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași dobândind astfel calitate procesuală activă în prezenta cauză .
Instanța constată recursul ca fiind declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717/13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 4509 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule cu dobânda legală calculată potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 Cod procedură fiscală din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii de restituire a taxei, până la data restituirii efective și suma de 539,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat, autoturismul marca Opel Vectra cu Nr de identificare WOLOZCF_, conform contractului de vânzare-cumpărare. Pentru a-l putea înmatricula în România a fost nevoit să achite o taxă pentru emisiile poluante de 4509 lei.
Prin decizia de calcul nr._ din 23.02.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice Bacău, s-a stabilit că reclamantul datorează o taxă pentru emisiile poluante de 4509 lei, pentru reînmatricularea în România a autovehiculului achiziționat. Reclamantul a achitat taxa pentru emisiile poluante stabilită de Administrația Finanțelor Publice Bacău, conform chitanței . nr._ din 24.02.2012.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut întemeiată acțiunea, în ceea ce privește restituirea taxei de poluare, în raport cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău, pentru următoarele motive:
O.U.G .nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
O.U.G.nr.50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin O.U.G. 208/04.12.2008, O.U.G. nr.218/10.12.2008, O.U.G.nr.7/18.02.2009, Legea nr.329/05.11.2009 și O.U.G.nr.117/2009.
Începând cu data de 01.01.2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte „acquis-ul comunitar” care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană.
Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art.148 din Constituția României dispune că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești, obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal C 106/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a aștepta sau solicita eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Această dispoziție comunitară apare și în art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, după . Tratatului de la Lisabona, cu același conținut ca cel al art. 90 din TUE.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul a taxei introdusă prin O.U.G.nr. 50/2008, asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impusă unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
În România, taxa de poluare nu este percepută la reînmatriculare pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin O.U.G. nr. 110/2006 a fost restrânsă, conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal.
O.U.G. nr. 50/2008 a abrogat art. 214 ind. 1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., că art.90 TCE nu urmărește să împiedece un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de O.U.G.50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări, în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a O.U.G.nr.50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale O.U.G.nr.50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele O.U.G.nr.50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE. În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamantă este incompatibilă cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale, inclusiv pârâtelor, să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Neprocedând în acest sens, actele emise cu încălcarea acestor obligații sunt supuse anulării, motiv pentru care instanța va dispune anularea Deciziei nr.8509 din 20.01.2010 emisă de AFP Bacău de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru, nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul European (C-397/98 și C 410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie să respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echității, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprile).
Pentru aceste considerente constatând că O.U.G.50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din UE, în scopul reînmatriculării în România, în raport de prevederile art. 110 par. 1 din TFUE și că taxa achitată de reclamantă este nelegală, instanța în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, art. 110 par.1 din TFUE și a dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, va admite în parte acțiunea și va dispune restituirea acesteia.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă nu are relevanță juridică, atâta timp cât înmatricularea autovehiculului era condiționată de plata acestei taxe.
În caz contrar, reclamantul nu se putea folosi de un bun pe care îl are în proprietate.
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art. 120 al. 7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000. De altfel, reclamantul nu a indicat temeiul de drept al dobânzii, lăsând instanței sarcina de a califica cererea în drept, în raport de motivarea în fapt a reclamantei.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 al. 2 sau art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 al. 7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva Administrația Fondului de Mediu, instanța a respins-o ca nefondată motivat de faptul că raportul juridic de drept administrativ fiscal nu s-a născut între reclamantă și această instituție deoarece aceasta nu a emis nici unul din actele care se solicită a fi anulate de către instanță.
Pentru aceste motive, instanța a admis și cererea de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Bacău la plata dobânzii legale care, în speță este dobânda fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că abrogarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 atrage caracterul nefondat al acțiunii, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementând restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de realizare a restituirii.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 alin. 5 din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 alin. 2, 4 din Constituția României.
Potrivit art. 90 din T.C.E. (art. 110 din T.F.U.E.) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea nr. 9/2012 acesta cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit O.U.G. nr. 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea nr. 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză, însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași (subrogată în drepturile și obligațiile Administrației Finanțelor Publice Bacău) împotriva sentinței civile nr. 717 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. A. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din o4 octombrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. L. H.
Red.d.r. M..N./22.10.2013
V.M./2 ex.
23.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2221/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1114/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
