Pretentii. Decizia nr. 4075/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4075/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 2435/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 4075/2013
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător P. C.
Judecător V. P.
Grefier O.-N. P.
*********************************************
Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. împotriva sentinței civile nr. 536/CF din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant P. V. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N..
Instanța constată că recursul promovat de Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă536/CF/15.03.2013 a admis acțiunea principală, formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-N., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu-N. să restituie reclamantului suma de 5.726 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală.
A admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TÂRGU-N. în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgu-N. suma de 5.726 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală.
A obligat pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul P. V. a cumpărat un autovehicul second-hand, marca Volkswagen Jetta, din Germania, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 5.726 lei, reprezentând taxă de poluare, cu chitanța . nr._ din 16.02.2012.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 T.C.E., dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 T.C.E., atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român, a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale U.E. nu se percepe o nouă taxă de poluare dacă anterior a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe o asemenea taxă la autoturismul produs în tară sau în alt stat membru al U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Se menține astfel, în continuare, discriminarea reținută de C.J.U.E. între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90 T.C.E.
Apărarea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr.50/2008 este nefondată.
Prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. Discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012.
Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în Romania, să fie supuse în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084. raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, text ce prevede că: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz”.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, aceasta are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constat-o întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N..
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului recurenta arată următoarele:
1. Deși a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această excepție. Că taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie de calcul care este un act administrativ ce putea fi contestat în procedura prevăzută de OG 92/2003, iar reclamantul nu a formulat contestația administrativă în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei. Că nu a îndeplinit nici procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, că RIL 24/2011 nu poate fi aplicat unor dispoziții legale care au intrat în vigoare ulterior.
2. Pe fondul cauzei, recurenta susține că taxa de poluare achitată de reclamant este prevăzută în Legea 9/2012 care a abrogat OUG 50/2008. Invocă recurenta dispozițiile art. l, 3 și 4 din Legea 9/2012 și susține că acest act normativ înlătură orice formă de discriminare.
Susține recurenta că legislația europeană este obligatorie în privința rezultatului care trebuie obținut, statele naționale putând alege forma pentru obținerea rezultatului.
Că prin hotărârea pronunțată în cauza T. s-a statuat că art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor de ocazie la prima înmatriculare, dacă o astfel de taxă descurajează punerea în circulație în statul membru, a autovehiculelor de ocazie cumpărate în alt stat membru, însă Legea 9/2012 elimină orice interpretare discriminatorie a OUG 50/2008.
3. Critică de asemenea, recurenta, și obligarea la dobânda fiscală prevăzută de art. 124 din OG 92/2003, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70 și 124 din OG 92/2003.
Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 141 (2) și (4) din Constituția României.
Referitor la primul motiv de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamant acesta nu se fondează.
Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 5726 lei achitată la bugetul de stat ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor legale (în sensul prevăzut de art. 148 (2) din Constituția României), solicitare înregistrată de recurentă, la Administrația Finanțelor Publice Târgu N. sub nr. 5921/26.04.2012 și găsită ca nefiind întemeiată de pârâtă, ca urmare a unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente în cauză, la data de 02.05.2012, reclamantul promovând acțiunea la 21.05.2012.
Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cererea contribuabilului, conform procedurii prevăzute de lege.
Cum recurenta a refuzat restituirea sumei pretinse de reclamant, acesta are deschisă calea valorificării drepturilor sale în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 în condițiile art. 11 alin. 1 lit. b din acest act normativ, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, nefiind incidentă în cazul refuzului soluționării cererii.
În sensul că în astfel de cauze nu este necesară plângerea prealabilă s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 24/14.11.2011, reținându-se că anularea deciziei de stabilire a taxei de poluare și solicitarea restituirii de la buget a sumelor în condițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală sunt două proceduri cu finalitate distinctă, că principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Chiar dacă decizia 24/2011 a avut în vedere restituirea taxei de poluare achitată în condițiile OUG 50/2008, argumentele acesteia sunt pe deplin aplicabile în toate situațiile în care se impune restituirea de la buget a unor sume percepute de stat cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar.
Este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții însă prin soluționarea pe fond a cauzei, excepția și-a găsit soluția implicit, prezentele considerente completând considerentele primei instanțe.
În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei, instanța de recurs constată că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Această dispoziție a fost de natură a elimina discriminarea dintre autovehiculele de ocazie comercializate pe piața națională și cele similare cumpărate dintr-un stat membru al Uniunii Europene, toate autovehiculele de ocazie fiind în mod egal supuse taxei de poluare.
Prin art. 1 din OUG 1/2013, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (31.01.2013) aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Așa fiind, prin suspendarea aplicării art. 4 alin. 2 din legea 9/2012 se revine în fapt la aceeași soluție legislativă adoptată prin OUG 50/2008, analiza instanței de fond privind efectul discriminatoriu al Legii 9/2012 în raport de art. 110 din TFUE realizat prin . OUG 1/2013 fiind corect realizată, discriminarea indirectă dintre autovehiculele de ocazie deja înmatriculate în România și comercializate pe piața internă și cele cumpărate din țările membre ale Uniunii Europene care urmează a fi înmatriculate în România fiind pe deplin dovedită, critica recurentei fiind nefondată.
În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzii fiscale, nici aceasta nu este fondată.
Potrivit art. 124 alin. 1, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, iar potrivit alin. 2 nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Potrivit art. 70 alin. 1, cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. Cum suma de restituit, în condițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, este o creanță fiscală stabilită de Legea 9/2012, perceperea acesteia cu interpretarea greșită a legii dă dreptul părții care a plătit-o de a cere atât restituirea cât și dobânda fiscală aferentă, dacă restituirea nu s-a realizat în termenul prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală.
Pe de altă parte, pe 18 aprilie 2013 Curtea Europeana de Justiție a pronunțat decizia în cazul C-107/10 ( M. I.) și a stabilit ca dobânzile pot fi obținute pentru întreaga perioada în care contribuabilul nu a beneficiat de sumele la care era îndreptățit respectiv de la data la care plata ar fi trebuit sa fie efectuata pana la data efectiva a plății.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Tg. N. cu sediul în Piatra N., . Bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 536/CF din 15.03.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant P. V., cu domiciliul în comuna P., . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | pt. Judecător, C. P. - aflată în C.O. - semnează Președinte Instanță | Judecător, V. P. |
Grefier, O. N. P. |
Red. sent. fond M. I.
Red/tehnored. decizia recurs V. P.
OP/21.11.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 618/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3516/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
