Pretentii. Decizia nr. 353/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 2936/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 353/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. – vicepreședinte instanță
Judecător L. A.
Judecător C. Ș.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1211/CF din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă prin cererea de recurs, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1211/CF din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că dispozițiile Codului fiscal care au reglementat până la data de 01.07.2008, data la care a intrat în vigoare O.u.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare,sunt contrare dispozițiilor în această materie prevăzute de dreptul comunitar. Astfel, dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E., invocat de reclamant, stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamant se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală .
Recursul D.G.F.P. N. pentru Administrația Finanțelor Publice B.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal D.G.F.P. N. pentru Administrația Finanțelor Publice B., invocând următoarele motive:
1. obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme a fost instituită prin art. 214 (1) – Cap. 2 – 1, Titlul VII din legea nr. 571/2003, text introdus prin art. I, pct. 202 din Legea nr. 343/2006, text în prezent în vigoare, nedeclarat neconstituțional sau discriminatoriu.
2. reclamantul nu se încadrează în una din cele două situații de excepție prevăzute de lege pentru scutirea de la plata taxei.
3. prin reglementarea taxei auto nu a fost încălcat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca nerespectarea art. 90 din Tratatul Uniunii Europene. Respectiva taxă s-a aplicat tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România, așa încât nu se poate vorbi de un regim discriminatoriu.
Nu există nici o hotărâre de condamnare a României de către Curtea Europeană de Justiție privind aplicarea în mod discriminatoriu a taxei.
4. a fost publicată O.u.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, care a înlocuit începând cu data de 1.07.2009 taxa specială deprimă înmatriculare. Conform noii reglementări taxa rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea taxei de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice (art. 11 din O.u.G. nr. 50/2008).
5. situația dedusă judecății nu se încadrează în niciuna din prevederile legale avute în vedere de către prima instanță pentru acordarea dobânzii fiscale în sumă actualizată, situația creată neputând fi imputată pârâtei.
Considerentele instanței de recurs:
Recursul de față apare ca fiind nefondat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, reține următoarele:
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cap. VI „ Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite - din Hotărârea de Guvern nr. 686/2008, precum și Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei de poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
De altfel, și art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României dispune că, urmare a
aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale
legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele
României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a
obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Cu privire la competența instanței de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile dreptului comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în "cauza Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr. C 106/1977", s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea probabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
D. fiind această opinie a Curții de Justiție a CE., a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al
dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
De altfel, Constituția României statuează în mod explicit prin art. 148 al. 2 că prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E., invocat de reclamant, constată că acestea stabilesc că "niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea textelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Cu privire la existența impozitării discriminatorii, în speță, Curtea constată că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Esențialul acestei taxe este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne se mai remarcă că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdus în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007 inițial pentru toate autovehiculele, ulterior prin O.U.G. nr. 110/2006 fiind restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, precizându-se categorii de persoane exceptate, cât și situații de scutire.
Prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 al. 1 din Tratat, Curtea este datoare să constate că art. 214 - 214 din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului
de către recurentul - reclamant a fost încasată în contul bugetului Statului, cu încălcarea art. 90 al. 1 din Tratat.
Actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturisme, iar demersul prealabil administrativ la care acesta este obligat este asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă la organul fiscal.
Sub aspectul dreptului material, sunt aplicabile normele de drept material în vigoare la data realizării raportului de drept fiscal prin achitarea taxei, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în vigoare începând cu 01 iulie 2008, nefiind aplicabile, conform principiului neretroactivității legii.
Rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național. Or, din această perspectivă, în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 1211/CF din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. N. T.
Red.d.r. L.A.
E.S. 2 ex./06.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 3251/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 355/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
