Anulare act administrativ. Decizia nr. 1608/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 1732/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr.1608/R Dosar nr._
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. M.
Judecător M. C.
Judecător M. F.
Grefier C. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul M. M. Direcția Protecția Persoanelor cu handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap împotriva sentinței civile nr. 439/CA/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 16 mai 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea formulată la data de 11.02.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamantul B. S. a contestat Decizia de încadrare în grad de handicap nr._/19.12.2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Peroanelor Adulte cu Handicap și Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.5012/25.09.2012 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B., solicitând reanalizarea dosarului în funcție de bolile de care suferă și emiterea unei decizii corecte.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
În apărare, pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, față de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004; pe fond a solicitat instanței să respingă acțiunea și să mențină certificatul contestat ca fiind temeinic și legal cu motivarea că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de criteriile medicopsihosociale pentru a putea fi încadrat în grad de handicap.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 C.pr.civ., Legea nr.554/2004, Ordinul comun nr.762/31.08.2007 al MMFES și nr.1991/19.11.2007 al MSP.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei înscrisurile care au stat la baza emiterii certificatului și deciziei contestate.
Pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B., prin Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, raportat la dispozițiile art.87 alin.5 din Legea nr.448/2006 rep. coroborat cu art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, potrivit cărora nu pot fi atacate deciziile emise de comisiile locale de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, respectiv certificatele de încadrare în gradele de handicap emise de aceste organisme, numai prin procedura specială a contestației la organul ierarhic superior, iar obiectul acțiunii îl poate reprezenta numai contestația împotriva Deciziei nr._/19.12.2012 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, față de faptul că afecțiunile reclamantului nu îl recomandă pentru încadrarea în grad de handicap, nefiind îndeplinite criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 al MMFES și Ordinul nr.1991/19.11.2007 al MSP.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 C.pr.civ., Legea nr.448/2006.
La data de 01.10.2013 a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, pentru motivele arătate în încheierea de ședință.
În probațiune instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza medico legală, întocmindu-se în acest sens Raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. depus la fila 77 dosar.
Pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B. a mai depus la dosar o notă de ședință prin care arată că nu se poate ține cont de raportul de expertiză deoarece INML B. nu poate efectua expertize de încadrare în grad de handicap, aprecierea diagnosticului revenind în exclusivitate unor instituții specializate și care sunt singurele abilitate să constate în ce măsură afecțiunile de care suferă o persoană sunt de natură a determina încadrarea în grad de handicap.
Pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Peroanelor Adulte cu Handicap a depus la dosar notă de ședință prin care apreciază că decizia sa respectă legislația în vigoare și că, față de cele reține în raportul medico-legal nu se poate face încadrarea afecțiunilor reclamantului în grad de handicap, deoarece: se încadrează într-un grad de handicap doar leziunile de nervi periferici care produc tulburări de manipulație uni sau bilaterale care sunt congenitale sau contractate precoce și nu sunt luate în considerare sechelele în plan motor și nici hernia de disc lombară.
Prin sentința civilă 439/CA/28.01.2014,tribunalul B. a admis acțiunea ,a anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr._/19.12.2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Peroanelor Adulte cu Handicap și Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.5012/25.09.2012 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B. și a dispus încadrarea reclamantului în grad de handicap mediu conform Ordinului nr.762/1992/19.11.2007 al MMFES și MSP –cap.7 pct.III subpunct 2 afecțiuni neurologice.
Pentru a hotărî astfel,instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 25.09.2012 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B. a emis Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5012/25.09.2012, prin care a fost respinsă cererea reclamantului B. S., motivat de că nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 al MMFES și Ordinul nr.1991/19.11.2007 al MSP.
Contestația formulată de reclamant împotriva acestui Certificat a fost respinsă prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr._/19.12.2012 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Instanța a avut în vedere faptul că noțiunea de persoană cu handicap este definită în articolul 2 punctul 1 din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap ca fiind acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale.
Această noțiune este definită și în HG 1175/29.09.2005 privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap în perioada 2006- 2013. Astfel în punctul II. 1 lit.a). se prevede că termenul de handicap înseamnă pierderea sau limitarea șanselor unei persoane de a lua parte la viața comunității la un nivel echivalent cu ceilalți membri. S-a reținut, deci, că Regulile Standard privind Egalizarea Persoanelor cu Handicap nu fac distincție între șansele și protecția acordată persoanelor cu handicap în raport de data dobândirii handicapului.
Carta Socială Europeană a Consiliului Europei în articolul 15 garantează drepturile persoanelor handicapate indiferent de vârstă, de natura și originea handicapului lor, a dreptului la autonomie, la integrare socială și la participare în viața comunității.
În speță, din actele de la dosar, sintetizate și analizate Raportul de expertiză medico-legală emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B. se reține că reclamantul B. S. prezintă „sechele neuromusculare postraumatice (2008) mâna stângă prin pareză/paralizie nerv cubital și medial stâng”, precum și de alte boli și afecțiuni asociate, examenul medico-legal constatând „impotență funcțională marcată mâna stângă, cu degetele flecate, fără posibilitate de mișcare a degetelor”.
Pârâtele se apără cu motivarea că afecțiunile reclamantului nu permit încadrarea în grad de handicap deoarece afecțiunile prevăzute de cap.7 pct.III subpunct 2 Afecțiuni neurologice din Ordinul nr.762/31.08.2007 al MMFES și Ordinul nr.1991/19.11.2007 al MSP se referă la afecțiuni neurologice congenitale sau contractate precoce, iar leziunile de nervi periferici care produc tulburări de manipulație uni sau bilaterale care sunt congenitale sau contractate precoce.
Instanța nu a reținut această motivare, deoarece, în Ordinul comun nr.762/31.08.2007 al MMFES și nr.1991/19.11.2007 al MSP, emis în baza Legii nr. 448/2006, la cap.7 pct.III subpunct 2 afecțiuni neurologice nu se vorbește numai de „afecțiuni neurologice congenitale sau contractate precoce” (lit.a), ci și de „accidentele vasculare cerebrale (AVC): hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse localizări, cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau/și tulburări sfincteriene indiferent de vârstă și statut” (lit.b) și de „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă și statut” (lit.c). De asemenea, s-a introdus nota: „Structurile afectate indiferent de data contractării, cauză, localizare, pot determina tulburări: - ale staticii, mobilității - locomoției sau/și ale manipulației (gestualității) sau/și de coordonare și echilibru sau/și de vorbire, cu implicații diferite, în funcție de predominanța lor și limitarea la viața socială, comunitară și familială.”
România s-a obligat să acorde șanse egale de încadrare în societate și protecție socială persoanelor cu handicap așa cum această noțiune este definită în Legea 448/2006 și în HG 1175/2005. Nu se poate face o discriminare între persoanele care se află în aceeași situație, care suferă de aceleași afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, cărora le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene în raport de data când a apărut această situație defavorabilă și eventual de durata de când au aceste afecțiuni. A accepta o asemenea interpretare, contrară dispozițiilor legale și a reglementărilor internaționale, ar însemna ca anumite persoane lipsite de abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene datorită afecțiunii fizice, mentale sau senzoriale să beneficieze de protecție, iar altele în aceleași situații să nu beneficieze, ceea ce este un tratament inegal în fața legii.
Deficiența media /handicap mediu este definită în acest Ordin și ca un „deficit motor la un membru superior care afectează minimum mobilitatea, gestualitatea sau prehensiunea”, manifestări care au fost constatate la reclamant, în urma analizei medico-legale efectuate pentru întocmirea Raportului descris mai sus, fiind fără relevanță data la care afecțiunile s-au produs.
În raport de aceste considerente și de afecțiunile de care suferă reclamantul și urmările respectivelor afecțiuni, instanța a apreciat că Decizia nr._/19.12.2012 emisă de Comisia Superioară prin care se menține Certificatul de respingere a încadrării în grad de handicap nr. 5012/25.09.2012 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B. încalcă un drept prevăzut de lege în favoarea reclamantului, pentru care în baza articolului 18 din legea 554/2004 a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. M.,Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin care solicită modificarea în tot a sentinței și menținerea actelor administrative contestate,criticând faptul că instanța de fond nu a observat că,raportat la afecțiunea neurologică principală,nu sunt incidente dispoz. cap. 7 secțiunea III,pct.2-Afecțiuni neurologice-din Ordinul comun al MMFES și MSP nr._ .
În drept,recursul este întemeia pe dispoz. art 304 pct.9 și 304 ind.1 Cod Procedură Civil.
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean B. a depus note de ședință prin care solicită admiterea recursului declarat de ministerul M..
Intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare potrivit art 308 alin 2 Cod Procedură Civilă,dar s-a prezentat în instanță prin apărător și a solicitat respingerea recursului,cu cheltuieli de judecată.
În faza procesuală a recursului nu s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de pârât, se constată că acesta invocă greșita aplicare a legii,motiv care se încadrează în dispoz. art 304 pct.9 și art 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, dar care nu este fondat.
Afecțiunea de care suferă reclamantul,sechele neuromusculare posttraumatice mână stângă prin pareză/paralizie nerv cubital și medial stâng,afecțiune care a determinat,conform expertizei medico-legale administrate în cauză, impotență funcțională marcată mâna stângă,cu degetele flecate,fără posibilitate de mișcare a degetelor, se încadrează la cap 7 pct.III subpunctul 2 Afecțiuni neurologice,care,contrar susținerii recurentului, se referă și la „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă și statut” (lit.c).
De asemenea, se precizează expres că structurile afectate indiferent de data contractării, cauză, localizare, pot determina tulburări: - ale staticii, mobilității - locomoției sau/și ale manipulației (gestualității) sau/și de coordonare și echilibru sau/și de vorbire, cu implicații diferite, în funcție de predominanța lor și limitarea la viața socială, comunitară și familial, condiție care este îndeplinită de afecțiunea reclamantului,deoarece acesta nu își poate mișca degetele mâinii stângi.
Chiar dacă Ordinul comun nr._ al MMFES și MSP prevede noi criterii de încadrare în grad de handicap mai stricte și mai severe,se constată că afecțiunea de care suferă intimatul-reclamant este încadrată la gradul de handicap mediu,acesta fiind un deficit motor la un membru superior care afectează minimum mobilitatea, gestualitatea și prehensiunea. Dificultăți de coordonare și de manipulație neinfluențate de deficitul motor.
Totodată,trebuie subliniat că între concluziile instituțiilor statului trebuie să existe coerență, neputând fi acceptat ca,pe de o parte, o structură din subordinea recurentului (Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap) să ajungă la concluzia că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap,iar pe de altă parte,Casa Națională de Pensii-Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă să arate că,pentru aceeași afecțiune, persoana este încadrabilă în gradul III de invaliditate (fila 42 ds. Trib.).
Ca atare,la emiterea actului atacat,nu au fost avute în vedere și aplicate corect prevederile Ordinului menționat,așa cum în mod corect a reținut instanța de fond,urmând ca în baza art 312 Cod Procedură Civilă să fie respins recursul împotriva sentinței civile 439/CA/28.01.2014.
În baza art 274 Cod Procedură Civilă, va obliga recurentul la plata sumei de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat avansat de intimatul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât M. M.,Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice împotriva sentinței nr. 439/CA/28.01.2014, pronunțată de Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,pe care o menține.
Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16.05.2014.
Președinte Judecător Judecător
M. I. MihaiMirela C. M. F.
Grefier
C. C.
Red. M.C./06.06.2014
Dact.C.C./06.06.2014/2 ex.
Jud. fond M. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2081/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
